miercuri, 27 februarie 2008

Cum joacă Belgia în Uniunea Europeană?

Locuiesc de 11 ani în Belgia, mai precis în Bruxelles-ul european. Găsesc formidabil cum a reuşit acest “oraşel” să se adapteze şi “să se deschidă” structurii comunitare. Să găzduieşti sediul principalelor instituţii europene şi “armata” lobby-ului european pare o adevărată probă de foc. Belgienii au privit-o însă ca pe o oportunitate. În prezent Uniunea Europeană este o adevărată “industrie” locală. Astfel a ajuns regiunea Bruxelles pe podiumul dezvoltării în UE, după “bogatele” Londra şi Luxemburg. Da, este acelaşi clasament cu analiza a 268 de regiuni europene, în care regiunea de Nord-Est din România este ultima.

Sectorul de afaceri belgian se adaptează oportunităţilor europene. European Business Summit (EBS) este poate cea mai vizibilă expresie a beneficiului proximităţii geografice. Patronatul belgian (FEB), mai concret Divizia de Relaţii Internaţionale, a propus patronatului european (BusinessEurope) organizarea în Bruxelles a unui eveniment de referinţă pentru industria europeană. Prima ediţie a avut loc în anul 2000, iar de atunci la doi ani, organizatorii au încercat să impună un eveniment supranumit “Davos-ul european”. Afacerea a prosperat, şi de aceea EBS este un eveniment anual începând din 2006. Câteva idei despre această manifestare: 2.000 de participanţi, 10 comisari europeni, câteva zeci de parlamentari europeni, câteva sute de CEO de companii şi câteva zeci de ziarişti europeni, toate la un buget de peste două milioane de euro.

Am avut onoarea să particip încă din 2002 la EBS-uri şi experienţa acumulată cu astfel de ocazii e deosebită. Când te gândeşti că la noi patronatul român se luptă în a arăta comunităţii de afaceri că UE este importantă şi că este bine ca din când în când să mai existe ceva “policy papers” româneşti despre legislaţia sectorială europeană...

Creativitate şi inovaţie pe orice sector! Acesta este şi subiectul anului european 2009. Poate nu este rău ca şi România să iasă cu ceva din anonimat la anul, cu ceva plăcut. De ce nu chiar un Balcan Business Summit – congres anual organizat la Bucureşti?

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 25 februarie 2008

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: MEDIUL ÎNCONJURATOR (1)

Cred ca este interesant să continui exerciţiul de identificare a grupurilor de interese care activează în politicile sectoriale comunitare. Problema mediului înconjurător este de asemenea top în agenda europeană, dar prea puţin se cunoaşte în România despre cei care contribuie la eleborarea legislaţiei în domeniu. Cel puţin 100 de entităţi au ca prioritate legislaţia privind mediul înconjurător.

Menţionasem în precendentele articole referitoare la grupurile de interese din politica energetică (asociaţii mari şi asociaţii mici) cum se poziţionează aceste organizaţii în Bruxelles şi care este eventuala lor proiecţie în România. Unele asociaţii active în politica de mediu înconjurător le-am prezentat deja în articolele referitoare la energie. Din respect pentru cei care citesc acest blog mă voi referi doar la altele noi. În acelaşi timp, ca să anticipez, nu voi menţiona nici asociaţii care au ca prioritate politica de transport (voi reveni cu un mesaj pe acest sector în săptămânile viitoare).

Pentru început asociaţiile mari (în paranteze eventualul membru din România):

ACE - The Alliance for Beverage Cartons and the Environment
(Integris 2K S.R.L. şi Tetra Pak România SRL)

APEAL - the Association of European Producers of Steel for Packaging
(fără membru în România)

CEI-Bois - European Confederation of woodworking industries
(fără membru în România)

CEMBUREAU - The European Cement Association
(CIROM - Patronatul din industria cimentului şi altor produse minerale pentru construcţii din România)

CEPI- Confederation of European Paper Industries
(fără membru în România)

COPA-COGECA
(Uniunea Naţională a Producătorilor Agricoli din România)

CPIV - Standing Committee of the European Glass Industry
(fără membru în România)

EFMA - European Fertiliser Manufacturers Association
(fără membru în România)

ECPA - European Crop Protection Association
(BASF, BAYER)

Eurocommerce
(S.C. CARREFOUR ROMÂNIA S.A)

Eurocities
(primăriile din Bucureşti, Timişoara şi Iaşi)

EUREAU - European union of national associations of water suppliers and waste water services
(fără membru în România)

Euroallianges - Association of European ferro-alloy producers
(fără membru în România)

Eurofer - European Confederation of Iron and Steel Industries
(Mittal Steel Galaţi şi UniRomSider - Uniunea Producătorilor de Oţel din România)

Plastics Europe
(fără membru în România)

Vinyl2010
(ASPAPLAST- Asociaţia Patronală a Prelucrătorilor de Mase Plastice din România)

Câteva cuvinte şi despre ONG-urile focalizate pe politicile de mediu înconjurător. Cele mai puternice ONG-urile de mediu sunt grupate în “Green 10” cu comunicări comune.


Dan LUCA / Bruxelles

miercuri, 20 februarie 2008

Revoluţiile mămăligii în România

Recent am publicat un nou articol în Făclia de Cluj. Chiar dacă eram de abia trecut de majorat la Revoluţia din Decembrie 1989, mi-a rămas în minte expresia-etichetă a Occidentului despre mentalitatea românilor din acei ani: “Cât vor mai aştepta românii? Chiar trebuie să le explodeze mămăliga în gură pentru a-l da jos pe Ceauşescu?”. M-am inspirat din această idee şi mi-am intitulat materialul Mămăliga românească în gura europeană.

Să fiu sincer îmi place să scriu pentru presa locală. Te face să te simti aproape de cetateni şi de grijile lor. E ca o formă incipientă a blogurilor de azi. Cu echipa Făcliei de Cluj, chiar dacă s-a numit înainte Adevărul de Cluj, colaborez de aproape 11 ani. Articolele de început se pot vizualiza în cartea pe care am publicat-o în 2003 – Opinii: România văzută de la Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

duminică, 17 februarie 2008

Politicile europene comunicate prin 4 canale: academic, training, cercetare şi consultanţă

Recent am avut o foarte interesantă discuţie cu Theo Jans, profesor la Facultatea de Ştiinte Politice a Universităţii Libere Bruxelles (VUB). Pe EurActiv.ro a fost publicat un rezumat al acestei convorbiri: Prof. Dr. Theo Jans: "Alegerile la nivelul regiunilor în România ar putea contribui la creşterea legitimităţii şi responsabilităţii lor".

Vreau să adaug două dimensiuni aparte. Este foarte interesant cum un profesor universitar în Belgia, de nici 40 de ani, coordonează de ani buni doctoranzi, ceea ce este încă greu de imaginat în România.

Activitatea sa este de asemenea extinsă pe toate cele 4 componente: academic, training, cercetare şi consultanţă. Este de fapt ceea ce încercasem şi noi să stimulăm în România anului 2000, printr-un proiect PHARE a cărui autoritate de implementare era Institutul European din România. În urma unei evaluări au fost selecţionate 8 Centre de Studii Europeane în România, pe 8 politici europene sectoriale. Acestea au fost alese de o echipă europenă din aproximativ 125 de aplicaţii venite din lumea academicului, cercetării şi studiilor aplicate. Din punct de vedere al politicilor comunitare oferta era:
- academic – 80%
- training – 40%
- cercetare europeană – 20%
- consultanţă – 10%

Acum, la mai bine de 7 ani de la acea evaluare, cred că oferta academică a crescut în cantitate în România, cu facultăţi de studii europeane în zeci de oraşe (cine îşi mai aminteşte de anul 1994 şi “exotismul” la acea oră a celor de la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj în a deschide o primă astfel de instituţie de învăţământ superior în România?).

Trianing-ul a crescut, dar se poate face mai mult, cercetarea europeană – poate ca e mai bună acum, dar prea puţin se merge pe cercetare aplicată (mă refer, subliniez, în domeniul politicilor europene), iar consultanţa încă nu este structurată suficient pentru a putea da un calificativ.

Dan LUCA / Bruxelles

joi, 14 februarie 2008

Comunicarea UE şi alegerile din SUA

Vorbim atât de mult la Bruxelles despre comunicarea europeană, încât avem impresia că există o abordare consistentă a acestei politici de zeci de ani. E surprizător să constaţi că de fapt doar în iunie 2001 Comisia a adoptat un cadru de cooperare pentru activităţi ce privesc informarea şi politica de comunicare în UE. Pentru prima dată a fost recunoscută importanţa rolului statelor membre în diseminarea informaţiilor pe politicile europene.

Alegerile din 2004 pentru Parlamentul European au sublinit agravarea lipsei de interes al cetăţenilor pentru politicile UE. În acelaşi an noua Comisie Barroso a reacţionat prin numirea unui nou comisar pentru comunicare şi a numit-o în această funcţie pe fosta comisară pentru mediu Margot Wallström. La scurt timp însă, liderii UE au fost şocaţi de dubla respingere a Constituţiei Europene - la referendumurile anului 2005 din Franţa şi Olanda.

Ultima initiativă consistentă a avut loc în octombrie 2007, când Comisia Europeană a prezentat propunerea “Comunicarea Europei în Parteneriat”. Nu mă voi hazarda în a anticipa rezultatele acestui mecanism. UE are un sistem complex de luare a deciziei care este greu de înţeles şi există o lipsă de interes pentru această construcţie din partea sistemele educaţionale naţionale. În plus, nu există media atât de mari, încât să acopere întreaga UE, iar media naţională va urmări politicile UE numai în contextul sistemelor lor politice naţionale.

Anul acesta suntem conectaţi, cu şi fără voia noastră, la alegerea Preşedintelui Statelor Unite. O dată la 4 ani asistăm la un adevărat spectacol mediatic, care cladeşte voit (cred eu) “brand-ul” noului preşedinte cu mult timp de a se instala la Casa Albă. Aşa cum ştim, la noi, în UE, Preşedintele Comisiei – un fel de omolog al Preşedintelui american - nu îşi face campanie pentru a câştiga titlul, ci doar câştigă o luptă de culise. Nu ar fi rău, ca poate pe viitor să învătăm şi noi puţin din experinţa de marketing politic de peste Ocean. Şi altfel va arăta prin acest mecanism mult visata sferă publică europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

duminică, 10 februarie 2008

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: ENERGIE (2)

Acum câteva zile prezentam federaţiile mari ale “Bruxelles-ului energetic” şi făceam referiri asupra membrilor din România. Voi încerca acelaşi exerciţiu de identificare a grupurilor de lobby din Bruxelles-ul european, de această dată referindu-mă la federaţii mici sau “de nişă“, din “politica energetică europeană”. Şi de data aceasta, între paranteze, voi adauga membrul din România, dacă acesta există.

AEBIOM - European Biomass Association (Nu are membru în România)

CEDEC - European Confederation of Local Public Energy Distribution Companies (Nu are membru în România)

CEWEP- Confederation of European Waste-to-Energy Plants (Nu are membru în România)

COGEN EUROPE - Asociaţia Profesională a Producătorilor de Energie Electrică şi Termică în Cogenerare
(COGEN Romania)

EAA - European Aluminium Association (Nu are membru în România)

EBB - European Biodiesel Board
(Prio - fostul Biomart)

eBIO - European Bioethanol Fuel Association (Nu are membru în România)

EFET- European Federation of Energy Traders
(Energy Holding)

EGEC - European Geothermal Energy Council

EHA - European Hydrogen Association (Nu are membru în România)

Energie-Cites
(PrimĂriile din BistriŢa, BraŞov, ConstanŢa, IaŞi)

EPIA - European Photovoltaic Industry Association (Nu are membru în România)

EPPSA - European Power Plants Suppliers Association (Nu are membru în România)

EREF - European Renewable Energies Federation (Nu are membru în România)

ESHA - European Small Hydropower Association
(ISHP - Institute of Hydropower Studies & Design)

ESTELA - European Solar Thermal Electricity Association (Nu are membru în România)

ESTIF - European Solar Thermal Industry Federation (Nu are membru în România)

EUBIA - European Biomass Industry Association (Nu are membru în România)

Eurofuel - European Heating Oil Association (Nu are membru în România)

EUFORES - European Forum for Renewable Energy Sources (Nu are membru în România)

EUnited - European Engineering Industries Association
(ABB)

EUROACE - The European Alliance of Companies for Energy Efficiency in Buildings
(7 multinaţionale prezente şi în România)

Eurogif - European Oil and Gas Innovation Forum

Euroheat & Power (Nu are membru în România)

EU-OEA - European Ocean Energy Association (Nu are membru în România)

Fuel Cell Europe (Nu are membru în România)

...şi conform tradiţiei, alte două organizaţii non-guvernamentale care monitorizează şi politica energetică:

Confrontations Europe

CEE-BANKWATCH NETWORK
(TERRA MILENIULUI III)

Ca şi primă concluzie observăm că există o mare diversitate de grupuri de interese în Bruxelles în ceea ce priveşte politica energetică, dificil de anticipat din România. Atât de dificil, încât majoritatea acestora nu au nici o conexiune cu ţara noastră, sau poate mai bine zis, România nu are astfel de “ocupaţii” racordate la dezvoltările europene contemporane.

E drept, multe sunt “forme noi ale energiei”, dar un semnal de alarmă trebuie tras. Nu putem să fim aşa de “descoperiţi” pe acest sector, la mai bine de un an de la aderarea la Uniunea Europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

joi, 7 februarie 2008

Dilemele sferei publice europene


S-a scris mult despre comunicarea Europei către cetăţeni. Alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor vor naşte cu siguranţa noi proiecte de comunicare.

Cred însă că se tratează cu superficialitate şi populism o chestiune foarte importantă, ca cea a comunicării. Cetăţeanul european vrea să înteleagă sistemul comunitar şi cum acesta îi afectează viaţa, dar nu doreşte să fie plictisit cu chestiuni tehnice sau nerelevante pentru el. Abordarea UE este de multe ori neadaptată realităţii. E nevoie să se plece în procesul comunicativ de la legitimitatea UE şi doar apoi să se ajungă la a crea utopica sferă publică europeană.

Ce este în fond acest concept de sferă publică? Pentru a explica idea de sferă publică ne putem întoarce în timp până în Grecia antică (în opinia lui Arendt): “o arenă specială unde sunt prezente diferite interese, puncte de vedere şi înţelesuri, discutate, criticate şi negociate de publicuri diferite“. După Tobler o sferă publică “poate fi văzută ca un sistem intermediar, cu mediatori între societate sau sub-sistemele sale şi sistemul politic, sau cu esenţa sa, administraţia de stat“.

Dacă ne raportam la “dimensiunea UE“, dezbaterile din sfera publică sunt legate de cele mai multe ori de întrebarea dacă Uniunea Europeană are propria sa sferă publică sau nu. Se poate vorbi despre o sferă publică pan-europeană independentă de statele individuale sau o sferă publică europeană, rezultată în urma europenizării sferelor publice naţionale.

Existenţa unei sfere publice pan-europene este respinsă însă de majoritatea autorilor reprezentativi (Sievert, Gerhards). De ce o astfel de afirmaţie? Conform specialiştilor o sferă publică pan-europeană presupune:
- existenţa unei limbi comune în care cetăţenii UE pot să comunice unul cu celălalt (Grimm, Kielmannsegg, Kantner),
- existenţa mass media cu influenţe la nivelul întregii UE (Diez Medrano, Kantner),
- existenţa unei culturi media şi jurnalistice comune în toate statele UE (Sievert, Wiesner).

Dezvoltarea sferei publice are implicaţii profunde asupra legitimităţii democratice. Existenţa ei nu este numai o condiţie a societăţilor democratice, ci şi un instrument esenţial care să facă auzită vocea cetăţenilor, este o dovadă a recunoaşterii şi legitimităţii instituţiilor UE.

Dan LUCA / Bruxelles

marți, 5 februarie 2008

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: ENERGIE (1)

Menţionam încă de anul trecut densitatea grupurilor de lobby din capitala Europei, fie ale industriei, fie ale organizaţiilor non-guvernamentale. Promiteam ca anul acesta vom identifica cine sunt principalele federaţii industriale, organizaţii non-guvernamentale, sindicate, patronate, asociaţii ale consumatorilor, active la nivel comunitar în câteva din politicile sectoriale, precum cele de mediu înconjurator, energie, transport, sănătate, cercetare, comunicaţii şi tehnologia informaţiei.

De doi-trei ani încoace energia domină agenda europeană şi poate nu este rău să vedem care sunt structurile europene şi, eventual, proiecţiile lor româneşti, în lumea “energeticienilor”. Nu mă voi referi la instituţii, ci voi accentua felul în care se coagulează sectorul privat în dezbaterile politice europene.

Federaţiile mari ale Bruxelles-ului energetic sunt (între paranteze am menţionat membrul din Romania, dacă există):

CECED - Committee of Domestic Equipment Manufacturers
(CECED România)

CEFIC – European Chemical Industry Council
(FEPACHIM - Federaţia Patronatelor din Ramura Industriei Chimice şi Petrochimice din România)

ETSO - European Transmission System Operators
(TRANSELECTRICA)

EURACOAL - European Association for Coal and Lignite
(FEDERAŢIA MINIER DIN ROMÂNIA)

EURELECTRIC - The Union of the Electricity Industry
(ELECTRICA)

EURIMA - European Association of Insulation Manufacturers
(SAINT-GOBAIN ISOVER AUSTRIA AG şi URSA România SRL)

EUROGAS
(ROMGAZ)

EUROMETAUX (fără membru în România)

EUROPIA (fără membru în România)

EWEA - Asociaţia Europeană a Energiei Eoliene
(EOL ENERGY)

FEDARENE - European Federation of Regional Energy and Environment Agency
(SOCER – Craiova, Societatea Română pentru Eficienţă Energetică şi Consiliul JudeŢean MaramureŞ)

FORATOM - European Atomic Forum
(NUCLEAR ELECTRICA)

GIE - Gas Infrastructure Europe
(Transgaz)

IMA Europe - European Industrial Minerals Association (fără membru în România)

OGP- International Association of Oil & Gas Producers (fără membru în România)

Dacă ne referim la organizaţiile non-guvernamentale din sectorul energetic trebuie să menţionăm:

GreenPeace
(GreenPeace România)

WWF
(WWF Programul Dunăre-Carpaţi România)


Dan LUCA / Bruxelles