Alexia, nepoţica
mea de la Ploiești, e foarte talentatã la poezie. Recent a câștigat locul I la
categoria clasa a 3-a în consursul regional. Am promis cã public prin intermediul acestui blog
poeziile câștigãtoare:
IEPURELE SI ALBINA
Iepuraş cu blană fină,
Ce mânânci-morcovi din grădină,
Că eşti mic şi smotocel,
C-ai fost singur singurel,
Şi-ai văzut o albinuţă,
Tare mică şi drăguţă.
Ea zbura din floare-n floare
Şi tu după ea, agale!
Enervată, albinuţa
S-a întors la el, drăguţa:
-Hai cu mine, dragă,
Să m-ajuţi la treabă!
-Eu cu tine voi veni
Şi fac ce va trebui!
Iepuraşul ţup, ţup, ţup,
S-a dus cu ea la stup.
Şi acolo, hărmălaie,
Albinele au sărit la bătaie,
Să-l înţepe ele au vrut,
Fiindcă a venit la stup.
-Draga mea albinuţă,
Tu de fapt eşti cam răuţă!
Şi iepuraşul a plecat,
Foarte trist şi supărat.
Şi de atunci, ei bine,
Se fereşte de albine!
Şi iepuraşul făr’să ştie,
A intrat în poezie…
Mi-e milă de tine,
Iepuraşule, rămâi cu bine!
dupã BALADA UNUI GREIER MIC
de George Topîrceanu
(continuare)
………………………………………………………………………………..
Iar atunci, dragul nostru greieraş,
Ce să facă?
Şi-a scos chitara din buzunăraş.
Şi începu a cânta duios,
Se auzea foarte frumos!
Ca să arate c-astă vară,
A exersat la chitară.
Este mic şi-nfrigurat,
Trist şi foarte supărat.
Nimic nu a strâns în vară,
La furnici s-a dus să ceară,
Iar în schimb o să le cânte
Şi aşa o să le-ncânte!
Iar furnicuţele, mirate
şi-nduioşate,
Au fost atât de încântate,
Încât l-au primit în cuibul lor
Să le fie de-ajutor.
Şi iarna a petrecut-o la căldură,
Cu mâncare şi băutură!
El le cânta de zor,
Iar ele munceau cu spor.
Şi aşa, greieraşul din baladă,
necăjit,
Din mila unei fetiţe,
Ajutor a mai primit!