Casa Europei Cluj-Napoca

Job: Lider

2012-02-01T15:55:00.000+02:00

La fel de dedicaţi cauzei, la fel de pregătiţi şi motivaţi – adevărate exemple personale trebuie să fie şi liderii de azi, ca şi în perioadele anterioare, însă în plus, au nevoie de încă multe alte abilităţi.

Dacă ne oprim strict asupra liderilor, aceştia “trebuie să ştie ce înseamnă tehnologia, globalizarea, politica, economia, resursele umane. Trebuie să înţeleagă conexiunile care există între guvern, comunitate, mediul înconjurător, afaceri şi mediul academic”, cum foarte bine spune Cristian Colţeanu, Preşedinte şi CEO General Electric pentru România, Bulgaria şi Moldova.

“Liderii secolului XXI ar trebui să asculte cu o mai mare atenţie, să folosească orice contribuţie externă drept catalizator, să accepte opiniile diferite şi dezbaterile şi să fie într-o continuă căutare de informaţii. Succesul presupune şi abilitatea de a rezolva probleme, dar şi o gândire de perspectivă. Acestea depind, în principal, de capacitatea intelectuală şi profunzimea tactică”, mai adăuga.

Aş putea spune că un “lider poate dezvolta alţi lideri”, recunoscând şi dând valoare intraprenoriatului.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Cariere – “De la zile lungi în biblioteci, la ore în şir petrecute pe Internet”

2012-02-01T12:55:00.000+02:00

Am experimentat pe propria piele utilitatea noilor tehnologii, folosite în prezent atât în pregătirea profesională cât şi pentru informare, observând multiplele avantaje pe care acestea le oferă comparativ cu materialele tipărite, multe dintre ele atât de greu de procurat.

Am încercat să schiţez un tablou al acestei evoluţii, publicat de Cariere.

..............

Informaţiile “online” ocupă procente din ce în ce mai semnificative în orice moment pe parcursul carierei, atât în cazul educaţiei formale, dar şi atunci când se caută angajarea.

Dinamica ce caracterizează domeniul tehnologic impune celui are doreşte să câştige în concurenţa acerbă de pe piaţa muncii o adaptare continuă la nou, oferind utilizatorilor, în schimbul fidelităţii, uşurinţă în folosirea aplicaţiilor, rapiditate în obţinerea informaţiilor şi succes garantat în lupta cu cei care au adoptat mai greu noile apariţii.

Dezvoltarea tehnologică a creat noi meserii sau a desfiinţat din cele existente. Un studiu realizat la sfârşitul anului 2009 de Microsoft, având ca participaţi peste 1000 de angajatori şi traineri din 13 state europene, demostrează că doar 10% dintre joburi vor putea fi ocupate fără ca viitorii angajaţi să deţină măcar conoştinţe IT de bază.

Aşa cum era şi normal, Agenda Digitală propusă de Uniunea Europeanã nu va putea fi îndeplinită fără o mai mare investiţie în “e-skills” sau acele “light technical skills”. Este însă foarte important să se înţeleagă cum noile tehnologii schimbă viaţa biroului, stilul de viaţă şi oamenii care îl populează. Un tânăr care doreşte să îşi găsească de lucru, pe lângă expertiza pe care o are – să zicem afacerile europene în Bruxelles – trebuie să fie practic, să înţeleagă cum să mişte repede. Iar acele “soft skills” trebuie să evolueze spre “light technical skills”. Aşa cum acum 30 de ani o persoană era angajată secretară fiindcă ştia să scrie la maşina de scris, iar de 15 ani fiindcă utilizează calculatorul, acum lucrurile evoluează. Cei care doresc să se integreze rapid în sistem, fără a deveni neapărat experţi IT, trebuie să ştie să publice online, pe pagine de web sau pe bloguri, să înţeleagă reţelele sociale, să se descurce în comunicarea online şi să fie deschişi la toate dezvoltările tehnologice.

Dacă atunci când vorbim de recrutări, candidatul este mai nou verificat pe Facebook sau pe Google, un ziarist este angajat de cele mai multe ori dacă impresionează prin blogul său, nu prin CV-ul trimis pe email.

Dacă imaginea online a candidatului poate influenţa decizia angajatorilor, sunt chiar joburi în care experienţă în Social Media este cerinţa imperativă - agentul de vânzări, secretara, asistentul managerului, administratorul de birou sau un bun copywriter, trebuie să cunoască foarte bine domeniul comunităţilor online precum Facebook sau Twitter.

Tot mai mult, în locul materialelor tipărite se apelează la informaţii disponibile online. Chiar şi revistele şi ziarele au început să publice şi în format electronic cărţile pe care le distribuiau împreună cu publicaţia. Deşi mai puţin complexe, având un număr redus de pagini, sunt totuşi uşor de lecturat şi apreciate în rândul cititorilor.

Blogurile de specialitate sunt o altă sursă valoroasă la îndemână tuturor. Acestea au devenit materiale de studiu impuse ca bibliografie obligatorie de profesorii universitari de la instituţii de învăţământ de renume în lume. Pe acest model, studentii nu mai scriu eseuri şi nu mai fac proiecte în word sau PowerPoint, ci le trimit pe email profesorilor sau contribuie la bazele de date online dedicate cercetării. Profesorul are o interactivitate cu studenţii şi pentru a reactualiza cursul pentru anul universitar următor, care, în format « wiki » poate fi completat de tineri.

Wikipedia ia acum locul dicţionarelor, enciclopediilor, iar Google cel al atlaselor atât de statice din trecut.

Iată cum, informarea şi studiul ultimilor ani, capătă o nouă culoare - de la zile lungi în biblioteci, la ore în şir petrecute pe Internet, în comoditatea căminului, de la pagini îngălbenite răsfoite şi însemnate, la bloguri pline de prospeţime.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Făclia – România temelor “mărunte”

2012-01-31T09:36:00.000+02:00

Afacerile europene presupun şi implicarea în influenţarea legislaţiei comunitare, iar poziţia României, ca a şaptea putere politicã după numărul de reprezentanţi, nu este suficient fructificată. Nu mă refer aici doar la politica externă, ci insist mai mult pe dezvoltarea grupurilor de interes sectoriale.

Într-un recent articol publicat de Făclia, mi-am exprimat părerea pe acest subiect.

............

Vrem, nu vrem, dar peste 75% din legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă sau apărarea. Este vorba despre consumator şi pieţe, despre calitatea aerului, gestionarea apei şi despre mîncare.

Este o activitate fără “glorie mediatică” şi asta face poate să fie lipsită de senzaţional. Cum se plasează România în formarea acestor decizii sectoriale europene? Ce se poate face în viitor? Punctul de plecare este o Hotărîre Guvernamentală din 2008, care este baza legislativă a sistemului de coordonare a afacerilor europene în România.

În acest context apare necesitatea formulării poziţiei naţionale pe anumite paliere legislative cu ajutorul stekaholderilor. Poate pare tehnic, dar ce este acest cuvînt – practic industria şi ONG-urile, dar cercul este mult mai amplu. În discursurile pe care le-am avut în ultimii ani, reiese că în anumite dosare poziţia României este foarte bine fundamentată, în vreme ce în altele poziţionarea României este în cel mai bun caz circumstanţială, dacă nu una amintind de o politică a “scaunului gol”.

Să nu vă imaginaţi însă că este rea intenţie, cu siguranţă nu din partea celor care lucrează în Reprezentanţa României pe lîngă UE, de la Bruxelles. Există o problemă de resură umană alocată, de finanţarea acestui sistem de “calibrare fină a României la Uniunea Europeană”. Nu se poate să lăsăm miile de dosare aflate în dezbatere la nivel comunitar pe seama a doar 100 de diplomaţi.

Este un paradox, dar cred că avem în România vreo 25 de facultăţi de studii europene, iar 95% din absolvenţi nu îşi găsesc de lucru relaţionat cu diploma obţinută. Mai este vorba şi de experienţa istorică şi de forţă politică a României în contextul comunitar. Noi, teoretic, sîntem a 7-a putere politică (ca număr de eurodeputaţi – 33 şi voturi în Consiliu – 14). Dar încă nu ne smulgem de pe locul 26-27 în competiţie cu vecinii noştri bulgari.

Observăm că Polonia şi-a consolidat locul 6 şi acum toată lumea vorbeşte despre “Top 6 ţări în UE” (alături de Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania). Îmi pare rău, dar nu pot să dau semnale asemănătoare pentru România.
Dar pentru a reuşi să jucăm roluri importante în aceste dosare trebuie să ne reechilibrăm politica externă şi în special politica de alianţe bilaterale. Să punem cu adevărat în practică parteneriatul cu Polonia, în contextul formatului Vişegrad Plus. Avem o simetrie de interese cu Polonia, ei sînt preocupaţi de Marea Baltică şi vecinătatea estică, şi noi vrem stabilitate la Marea Neagră. O altă orientare, prin importanţa sa este filiera latină, prin Spania şi Italia. Am folosit-o prea puţin, deşi sînt un milion de români în fiecare dintre aceste ţări.

Să revenim însă la cultura consultării din România. Există iar o problemă pe care o avem moştenire, este cea legată de profilul economic al ţării. Este deja de notorietate că acolo unde sistemul privat este slab reprezentat, nu există presiune şi totul depinde de simpla voinţă politică sau de competenţa şi determinarea administraţiei publice. Este crucial ca România să-şi dezvolte “grupuri de interese sectoriale” care ajută în cadrul procesului de fundamentare a poziţiei naţionale. Şi nu e rău ca acestea să dispună şi de prezenţă fizică în capitală, la Bruxelles.

Cred că în cadrul noului minister creat, cel al Afacerilor Europene, este nevoie de un post (nivel de secretar de Stat) de reprezentant pentru relaţia cu beneficiarii, cu atribuţii de monitorizare a proceselor de consultare.

Dan LUCA / Bruxelles

Spre EurActiv-ul anului 2020

2012-01-30T07:47:00.000+02:00

De vreo 11 ani sunt implicat în proiectul EurActiv şi cred că în prezent este cel mai vizibil brand din Bruxelles-ul european, asta desigur dacă excludem din discuţii instituţiile europene.

M-am întrebat de atâtea ori cum a reuşit să se impună EurActiv-ul într-o comunitate aşa de densă precum cea a celor “100.000 de actori europeni”? Filosofia de abordare a pieţii a fost bine concepută, ţinând seama de necesităţile sfârşitului de secol 20. Dacă vă mai amintiţi era “timpul” demisiei Comisiei Santer (15 martie 1999, o premieră în analele instituţiilor europene, un Executiv UE care îşi termina brusc mandatul după un scandal de proporţii unice), în care transparenţa era cuvântul la ordinea zilei şi era perioada când Internetul trecea în mod real “de la elită la mase”.

O dogmă care punea ca prioritar conţinutul în format uşor de “digerat” de către cititori, în care triunghiul “instituţii – industrie – ONG-uri” era pus în valoare în dezvoltările legislative, a fost ceea ce piaţa a absorbit cu uşurinţă. Internetul era crucial, dar era doar un canal de comunicare pentru media EurActiv cu publicul, nu o abordare de “start up .com” caracteristică multor companii lansate în periaoda respectivă.

Abordarea curajoasă, în care 100% conţinutul era pus la dispoziţie gratuit, a fidelizat un public avid de informaţie europeană şi a “ucis” relativ repede concurenţa (cine mai utilizează acum în Bruxelles Agence Europe sau Europolitique, publicaţii care au stat anchilozate într-un business model axat pe formatul print?).

EurActiv a reuşit însă ceea ce nici măcar fondatorul nu visase, să devină un “mod de lucru” pentru cei implicaţi în procesul “redactării legislaţiei comunitare”, în ciuda investiţiilor masive ale instituţiilor europene în servicii gratuite care monitorizează grupurile de lucru, audierile publice sau iniţiativele legislative.

“Unealta de lucru” în afacerile europene s-a extins treptat şi pe alte meridiane, vreo 15 capitale găzduind acum conceptul EurActiv, localizat la parametrii lingvistici şi culturali în ţări precum Franţa, Germania, Italia sau Polonia.

Ce urmează pentru EurActiv? Era normal ca tehnologia şi dezvoltările Web 2.0 (şi de ce nu chiar Web 3.0) să fie o resursă fantastică de idei. Însă nu e uşor să lansezi noi produse de succes în aceeaşi piaţă. O încercare s-a făcut în 2007 cu platforma de bloguri BlogActiv. Proiect interesant, dar care însă lasă loc finisărilor pentru a deveni un adevărat pilon al blogosferei sistemului de capitală comunitară.

Elementele unei posibile noi dimensiuni se află deja pe masa de lucru a Bruxelles-ului european: email şi web, google şi microsoft, blog şi video online, Facebook şi Twitter. Rămâne să vedem dacă “inspiraţia cratoare” va lansa EurActiv-ul anului 2020, dând tendinţele eficienţei şi transparenţei comunităţii afacerilor europene pentru anii care urmează.

Dan LUCA / Bruxelles

Despre revitalizarea clivajelor europene

2012-01-29T09:42:00.000+02:00

Vreau să felicit autorii cărţii “Comunicarea în Uniunea Europeană – Metodele teoretice şi aspectele practice”. M-am întâlnit recent, la Bucureşti, cu majoritatea dintre ei, echipa SNSPA, care în coordonarea Alinei Bârgăoanu realizează cercetări de interes despre sfera publică europeană.

Câteva citate din carte mi s-au părut perfecte pentru a defini proiectul comunitar contemporan:

”În condiţiile în care viitorul Uniunii Europene este incert, preocuparea pentru creşterea vizibilităţii acesteia, pentru consolidarea legitimităţii acţiunilor sale, pentru dezvoltarea unei sfere publice europene sau pentru asigurarea unei comunicări eficiente cu cetăţenii nu par să se regăsească în nici un fel pe lista de priorităţi ale liderilor de la Bruxelles”.

“Trăim într-o Uniune care, pe zi ce trece, adaugă noi şi noi scindări: Vest şi Est, centru vs. periferie, vechi state membre vs. noi state membre, state iresponsabile vs. state virtuoase, state bogate vs. state sărace, state din zona euro vs. state care nu sunt în zona euro, state nordice vs. state sudice. Ceea ce a adus nou criza în ceea ce priveşte aceste clivaje – mai vechi sau mai noi – este revitalizarea acestor termeni de cine câştigă pe seama cui?, care parte câştigă în detrimentul alteia?”

“Sfera publică, acel creuzet în care se formează opinia publică, acea infrastructură de deliberare şi de legitimare a puterii, constituie şi o formă de solidaritate socială”.

“În Uniunea Europeană, tentaţia pasului înapoi, a retragerii între graniţele naţionale există, ceea ce constituie un tip de frână în calea eforturilor de adâncire a integrării.”

Dan LUCA | Bruxelles

EU Communication and European leaders

2012-01-28T19:58:00.000+02:00

The communication strategy of the EU institutions needs to be constructed and adapted in order to really connect with the citizens. People want to know what is going on, but they will focus on issues that are most important to them personally. It is therefore imperative to not annoy anyone with technical and irrelevant details, which will disconnect them. People need to be informed: correct and complete, without any manipulating tendencies.

The EU faces a need for more effective mechanisms to improve the democratic deficit and to involve and select leaders. There is a need for development of the inter-institutional strategies and of the current political discourse, as these elements contribute to the disconnected image of the EU institutions and their representatives to the citizen.

It is striking that the current US president (and even his predecessors) are more known to European citizens than our European leaders. Moreover, these days leading up to the 2012 US presidential elections, a lot of people are interested in and following the 2012 Republican presidential primaries, to see which representative of the Republican Party will enter the presidential elections on behalf of the Party. EU elections do not generate the same amount of interest and involvement and this is largely because the European leaders are chosen by default, and not directly by the citizen.

I do not deny that we don't have good and competent leaders in Brussels, but the election mechanism is not good. The leadership will not connect to the citizen in the current system. Moreover, to have a mechanism like in the US, where the leaders are directly elected by the citizens, will only benefit the leaders. They will be more connected to the people.

What will happen in the coming years? From a 'real communication' point of view we need something new; maybe not a complete revolution of the system, but certainly an adaptation of the communication strategy of the EU institutions. I hope and believe that evolution of the EU in terms of communication with the citizens is feasible. But in the current system, with its structures and its leaders, few things can happen. In general, the debate is brought back to a level of technicalities and legal issues, which do not impact nor do they inspire involvement from the people.

Europe needs a strong political project. Citizens require a strong and open European political project in order to protect them from dealing with a very abstract system, a system with very low results.

Dan LUCA / Brussels

Discursul managerului

2012-01-28T08:40:00.000+02:00

Dacă angajaţii au nevoie de o serie de stimulente pentru a se simţi motivaţi, iată că şi discursul managerului influenţează mult percepţia acestora despre companie. Sfaturile specialiştilor în domeniu ar trebui luate în calcul, mai ales că în acest caz, nu vorbim de necesitatea unei investiţii financiare suplimentare.

Însă, mare atenţie, „o reţetă care motivează un grup de oameni poate demotiva un altul şi viceversa“, după cum explică Cosmin Alexandru, Managing Partner la B&P Brandivia. Oamenii se simt motivaţi atunci când li se acordă atenţie şi credit. Astfel, un discurs motivaţional va avea rezultatele scontate în măsura în care comportamentul celui care îşi doreşte să insufle motivarea este în concordanţă cu ceea ce gândeşte publicul, dar mai ales cu ce simte.

Nu mai reiau şi eu acei paşi care trebuie urmaţi atunci când se construieşte “cuvântarea”, sau să insist pe evidenta necesitate de a prezenta rezultatele bune, cu nominalizarea persoanelor care le-au atins, ci mă opresc asupra câtorva elemente mai speciale.

Mă refer aici la acele greşeli personale care trebuie inserate în cuprins şi de asemenea, apelul la umor. Şi atunci să o spunem pe cea dreaptă, oamenilor trebuie să li se spună ceea ce vor să audă, evident cu respectarea sincerităţii şi corectitudinii. Cum ştie managerul ce ar trebui spus? - „O bună metodă de verificare ar fi să le spună ceva ce şi managerul şi-ar dori să audă, dacă ar fi în locul lor“, explică Cosmin.

Dan LUCA / Bruxelles

În vizor: lobby-ul în România

2012-01-27T09:19:00.000+02:00

Un recent studiu, intitulat simplu „Lobby în România“, şi-a propus o analiză completă a acestui domeniu, alcătuind o fotografie realistă a activităţii lobbyiştilor şi opiniile decidenţilor, dar în acelaşi timp şi ale opiniei publice.

Rezultatele cercetării, vizibile acum pe PR Romania, concluzionează, contrar informaţiilor vehiculate în spaţiul public ce susţin că ar exista doar câteva companii care fac lobby în România, faptul că mult mai multe categorii de actori sunt implicaţi în activitatea de lobby. ONG-urile ocupă primul loc cu 38%, urmate de companiile multinaţionale (29%), doar 4% fiind companii specializate care desfăşoară activitate de lobby pentru şi în numele unor terţi.

Am intrat şi eu pe acest subiect controversat, aducând în atenţie, în linii mari, cum se văd lucrurile de la Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Articol în Foreign Policy – Poziţia României la Bruxelles ar trebui formulată şi de „jos în sus””

2012-01-26T09:19:00.000+02:00

În colaborare cu colegul meu de la GrupRomânia, Raul Rădoi, am formulat într-un articol apărut recent în Foreign Policy, câteva sugestii pentru îmbunătăţirea poziţionării României la Bruxelles.

………….

Poziţiile pe care Bucureştiul le are în crearea politicilor europene nu includ şi opiniile beneficiarilor acestora, deci pot să nu le reprezinte interesele. Sugestii pentru îmbunătăţirea poziţionării României la Bruxelles.

1 - Cadrul general al temelor „mărunte"

În acest moment, peste 75% din legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă, apărarea. Are a face mai degrabă cu consumatorul şi cu pieţele, cu calitatea aerului, cu apa, cu mâncarea. Uniunea Europeană nu înseamnă, aşadar, doar „temele mari” ale politicii externe. Nu înseamnă nici exclusiv Schengen, fonduri mai mult sau mai puţin rambursabile sau euro. Ea este pe lângă acestea şi locul de desfăşurare a unei laborioase activităţi tehnice, prin care aleşi şi funcţionari naţionali sau europeni încearcă, fără „glorie mediatică”, să contribuie prin legislaţie şi politici la ameliorarea vieţii noastre şi a familiilor noastre. Aşa-numitele „standarde europene” nu au apărut din senin. Ele sunt rodul unor negocieri care durează uneori ani de zile doar la nivelul experţilor tehnici, până la adoptarea lor de către nivelul politic. Uneori ele iau forma „celui mai mic numitor comun” european, alteori ele duc înainte proiectul european prin mai multă „integrare” în variile domenii sectoriale. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de stat.

2 - România deciziilor sectoriale

Cum se plasează România în formarea acestor decizii sectoriale europene? Sau cum ar trebui să se plaseze? Au fost întrebările care au preocupat vreme de doi ani GrupRomânia, un grup de reflecţie ad-hoc, apolitic, cu profil tehnic alcătuit din români din Bruxelles-ul European de provenienţă tripartită: din sfera instituţiilor comunitare, a mediului guvernamental şi din sectorul privat, care au în comun faptul că sunt implicaţi profesional de ani buni în mod direct, la Bruxelles, în diverse sectoare ale afacerilor europene. Punctul de pornire al oricărei reflecţii în aceste materii este în mod evident baza legislativă, în cazul nostru HG nr. 115/2008, privind sistemul de coordonare a afacerilor europene din România. Pentru o consultare avizată, la dezbaterile noastre am invitat actuali şi foşti demnitari, personalităţi care au sau au avut tangenţă cu afacerile europene.

Încercând să deschidem capota vehiculului care transportă la Bruxelles poziţia naţională şi o propulsează în negocieri constatăm existenţa a cel puţin două puncte nodale: formarea fondului poziţiei naţionale (I) şi aspectele instituţionale legate de modul de promovare a acestei poziţii (II).

Cu privire la primul aspect, pe care îl vom trata în continuare (urmând să rezervăm o altă ocazie celui de-al doilea), atât formularea din legislaţie, cât şi din realitatea practică rezultă o „problemă”: persistenţa la noi a unei culturi administrative „de sus în jos”, încetăţenită în România din motive istorice şi ancorată încă în mentalitatea colectivă. Este încă resimţit caracterul dispozitiv, fără rafinare consultativă al unor hotărâri luate în birouri din diverse ministere. Riscul e ca acestea să nu fie împărtăşite şi apoi să fie contestate de cei cărora le sunt adresate. Este valabil de prea multe ori în plan intern, dar şi în privinţa unor decizii asupra poziţiilor de susţinut la Bruxelles. Este dificilă şi implementarea unei măsuri de către beneficiarii lor în urma deciziilor luate fără consultarea acestora sau cu ignorarea expertizei şi a intereselor lor, cu atât mai mult în situaţia în care acestea sunt hotărâte la Bruxelles, unde specificităţile naţionale în diverse sectoare sunt atât de variate.

3 - Stakeholder-ii români - Starea de drept

În context, apare ca necesară generalizarea formulării împreună cu stakeholder-ii (cu părţle interesate, cu beneficiarii) a poziţiilor naţionale şi pregătirea cu ajutorul lor, ţinând cont de competenţele, cunoştinţele şi interesele lor sectoriale legitime, a propunerilor şi alternativelor tehnice asupra cărora să se exprime apoi nivelul decizional politic.

Legislaţia română (art. HG 115/2008) prevede consultarea stakeholder-ilor în două puncte ale sistemului de coordonare:

1. O posibilitate de convocare a lor în cadrul grupurilor de lucru constituite sub coordonarea ministerelor de linie sau a DAE pentru formularea poziţiei la nivel de fond. Conform art. 8 (al. 9) al hotărârii, la lucrările grupurilor de lucru amintite „pot fi invitate”: Academia Română, Institutul European Român, cercetare-universităţi, ONG-uri şi experţi independenţi. Este evidentă importanţa unei bune fundamentări teoretice a unei poziţii naţionale. Nicăieri nu se vorbeşte însă aici de adevăraţii stakeholder-i, despre reprezentanţii mediului economic, sindical, antreprenorial, profesional etc. Aceştia sunt cei care ar trebui invitaţi cu predilecţie să participe în cadrul grupurilor de lucru menţionate.

2. În elaborarea proiectului de mandat (poziţia naţională de apărat şi promovat la Bruxelles), ministerul sau instituţia care gestionează fondul are obligaţia de a informa şi consulta autorităţile locale, organizaţiile patronale, sindicale, civice sau alte organizaţii active în domeniile acoperite de propunerea legislativă a Consiliului. Obligaţia are o dozã de relativism conform textului art. 11 (al. 2) din aceeaşi Hotãrâre Guvernamentala, intrucât instituţia poate opta între informare şi consultare. O astfel de obligaţie ar trebui să vizeze şi grupurile de interese legitime din sectoarele economice şi profesionale.

4 - Eficienţa şi transparenţa sistemului românesc - Starea de fapt

Trebuie precizat în acest punct, pentru o corectă informare a cititorului, că, la cinci ani de la aderare, sunt consultaţi în multe situaţii actori din aceste sectoare de către ministere. Opiniile pe care le-am recoltat de la interlocutorii „GrupRomânia” asupra eficacităţii consultării stakeholder-ilor români în procesele legislative europene sunt contradictorii. Ele variază între exprimarea caracterului firesc al acestor consultări prin intermediul ministerului de linie care conduce grupul de lucru şi manifestarea scepticismului. În acelaşi timp, informaţiile „din teren” sugerează că, de-a lungul timpului, în anumite dosare, poziţia României este una foarte bine fundamentată, în vreme ce în altele poziţionarea este în cel mai bun caz circumstanţială, dacă nu una amintind de o „politică a scaunului gol” - din care pare a lipsi, însă, elementul de opoziţie.

Adevărul cu privire la eficacitatea consultării stakeholder-ilor se află cel mai probabil undeva pe linia mediană. Cert este că acestei consultări nu i se pot conferi atribute de exhaustivitate. Mai mult, consultarea şi informarea au loc doar la începutul procesului de formare a poziţiei, legea nu prevede o continuitate a ei pe parcursul negocierilor, iar acest lucru ar trebui consfinţit pentru viitor. O obligaţie similară pentru convocarea în cadrul grupurilor de lucru în mod permanent a stakeholder-ilor ar trebui să se adauge la posibilitatea consultării forurilor ştiinţifice prezentată anterior. Obligaţia ar trebui să fie mai fermă şi mai transversală, de regăsit în mai multe etape ale procesului de formare a deciziei în afaceri europene.

Insuficienta consultare a stakeholder-ilor poate avea ca important efect negativ faptul că interesul real de fond, neidentificat sau nefundamentat în amonte, cade victimă alianţelor „tradiţionale” la faţa locului (în realitate, exclusiv conjunctural-politice) realizate de palierul decizional atunci când poziţia de apărat este insuficient motivată sau analizată. Aceste alianţe sunt realizate de regulă la Bruxelles de către oamenii din Reprezentanţa Permanentă, a căror activitate este de tip diplomatic şi tehnic deopotrivă, desfăşurându-se uneori şi cinci zile pe săptămână în grupuri de lucru cu membri din toate statele membre. Poziţionarea conjuncturală sau, altfel spus, cea prin raportare la poziţia altor state membre le este în mod firesc mai la îndemână atunci când poziţia pe care o primesc de la Bucureşti este una insuficient de pertinent fundamentată.

Alt efect negativ poate fi faptul că în plan non-guvernamental, lobby-ul individual al actorilor din sfera „micro” necoordonat sau în dizarmonie cu „poziţia naţională” riscă să piardă din eficacitate.

5 - Cãtre o culturã a consultãrii în România

Stakeholder-ii (beneficiarii) pot fi afectaţi în mod negativ de o decizie la luarea căreia interesul lor nu a putut fi luat în considerare. Este evidentă necesitatea formării unor poziţii naţionale fundamentate şi incluzive în domeniul afacerilor europene, cu înglobarea poziţiilor stakeholder-ilor. Instituţiile europene ştiu acest lucru şi pun un accent mare pe consultarea asociaţiilor europene ale destinatarilor politicilor pe care le pun la cale. Există chiar obligativitatea acestei consultări la nivel UE.

Procesul de consultare este văzut de legislatorii europeni şi de Comisie, titularul iniţiativei legislative, ca o situaţie de „win-win” (câştigătoare pentru ambele părţi). Acesta ar fi un argument în plus pentru consolidarea şi mai mult în legislaţia noastră a obligativităţii consultării părţilor interesate în formularea poziţiei naţionale în diversele etape ale proceselor decizionale europene.

În realitate ar putea fi adaptate sau „aduse la scara” sistemului de coordonare al afacerilor europene o parte dintre prevederile legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administraţia publică. În fapt formularea unei decizii asupra poziţiei autorităţilor naţionale 1) se desfăşoară la nivelul administraţiei publice şi 2) este o poziţie asupra unei viitoare decizii direct aplicabile sau transpuse, aşadar perfect inscriptibil în domeniul de aplicare a legii 52/2003. O coordonare legislativă între această lege şi sistemul prevăzut de HG 115/2008 ar fi mai mult decât dezirabilă.

Mai mult, o implicare „de sus în jos” a părţilor interesate va fi de natură să le creeze reflexul de a îşi exprima şi direct, la nivel european, poziţiile în domeniile sectoriale de interes predilect. Ne referim aici la stimularea unui anumit activism al părţilor interesate şi grupurilor de interese legitime din România în sensul fie al exprimării de către ele a unor poziţii în raport cu instituţiile europene, în procesele de consultare lansate de acestea sau, în forurile proprii asociative europene, care la rândul lor formulează poziţii asupra iniţiativelor legislative şi politicilor UE.

Conştientizarea importanţei trecerii la o paradigmă a consultării este puternic promovată de Uniunea Europeană, dar pentru a da roade e necesar şi un efort „prin noi înşine”. Nu numai pentru segmentul românesc este valabilă constatarea că în domeniile în care sectorul privat este puternic rezultatele pentru sistemul de coordonare sunt foarte bune; acolo unde sistemul privat este slab reprezentat nu există presiune si totul depinde de simpla voinţa politica şi/sau de competenţa, angajarea şi determinarea administraţiei publice.

Atât la nivel politic, cât şi tehnic, mulţi interlocutori ai GrupRomânia deplâng o anumită lipsă de reactivitate sau activism din partea stakeholder-ilor atunci când sunt consultaţi. Acest lucru conduce desigur, alături de precaritatea consultării „de sus în jos”, la diminuarea integrării eficiente a intereselor legitime ale beneficiarilor în formularea poziţiilor naţionale în domeniul afacerilor europene. Absolut toţi interlocutorii GrupRomânia s-au referit la importanţa trezirii interesului părţilor interesate de acţiona „de jos în sus” pentru o bună reprezentare a intereselor lor.

6 - Alte recomandãri pentru abordarea temelor „mãrunte”

Din reflecţiile de până acum s-a desprins concluzia necesităţii unei publicităţi mai mari asupra subiectelor de pe agenda comunitară care interesează beneficiarul român, în special dinspre palierul guvernamental. O campanie de cointeresare a stakeholder-ilor prin mijloace de comunicare pare esenţială, alături de determinarea instituţiilor publice în direcţia consultării. Crearea unor baze de date la dispoziţia instituţiilor publice cu asociaţii, organizaţii profesionale, conţinând şi persoane de contact ar putea fi o altă sugestie interesantă. Şi crearea unui post la Ministerul Afacerilor Europene de reprezentant pentru relaţia cu beneficiarii, cu atribuţii de monitorizare a proceselor de consultare ar putea fi o idee interesantă. În mod evident, toate aceste lucruri presupun anumite modificări în sfera instituţională. Pe aceasta o vom analiza însă (critic) într-un articol subsecvent.

Dan LUCA / Bruxelles

De la socializare la informare

2012-01-25T09:37:00.000+02:00

Nu e deloc rău să afli despre un eveniment la 20 de secunde după ce acesta s-a produs! Este acum posibil prin intermediul platformelor sociale, aşa cum s-a întâmplat conform studiului publicat de BBC. Reţeaua Twitter a fost „barometru“ în timp real al meciurilor din Liga Naţională de Fotbal a SUA.

Conform articolului din Adevărul, în 2010 au fost schimbate în jur de 3.000 de mesaje pe secundă, însă Twitter, platforma cu peste 100 de milioane de utilizatori, poate suporta de 50 de ori mai mult.

Acelaşi lucru se întâmplă şi pe Facebook sau pe alte reţele de socializare, mai mult sau mai puţin cunoscute. Iată cum, evoluează lucrurile – de la simplele platforme de socializare iniţiale, utilizatorii ajung să “intre” în dezbateri politice, sau să afle ştiri de maximă urgenţă – despre cutremure sau căderi de tensiune.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în PR Romania – “Conferinţe de presă la Bruxelles”

2012-01-24T12:07:00.000+02:00

Experienţa pe care am acumulat-o ca şi organizator, dar şi ca participant la sute de evenimente şi conferinţe în capitala europeană, m-a determinat să punctez câteva elemente utile în planificarea acestui tip de activităţi. Le puteţi citi în materialul publicat recent în PR Romania.

………………..

Dacă vorbim de informaţii despre UE şi despre funcţionarea sistemului comunitar, inevitabil, Bruxelles e primul nume care ne vine în minte. Cele aproximativ 100.000 de persoane din Bruxelles-ul european interacţionează enorm, şi nu este de mirare că avem aproape 100 evenimente pe zi despre politicile europene în Bruxelles, dar nu numai.

Dacă la prima impresie Bruxelles-ul pare un loc ideal pentru conferinţe de presă, nu este totuşi recomandabilă organizarea unor asemenea evenimente aici. Zilnic (de luni până vineri) la orele 12:00 are loc conferinţa de presă de la Comisia Europeană, unde sunt prezenţi de fiecare dată câteva sute de ziarişti. Un ziarist acreditat primeşte zilnic, doar pe email, între 50 şi 100 de comunicate de presă. În această densitate de “conţinut european”, un ziarist găseşte cu greu timp pentru a participa la manifestări organizate de “sectorul privat”. Prima lecţie de PR în Bruxelles-ul european: nu propune clientului o conferinţă de presă pentru că îţi “poţi rupe gâtul”.

În timp, odată cu dezvoltarea Internetului, sursele online au devenit predominante. Asta nu înseamnă însă că doar stând în faţa calculatorului cunoaştem totul despre UE. Sunt mulţi în Bruxelles care se simt frustraţi că ceea ce trimit ei spre capitale "nu prinde", "se vinde greu", "e tehnic", dar adevărul este undeva pe la mijloc. Este nevoie să localizăm informaţia europeană şi să comunicăm strategic şi tactic. A trecut timpul când un reprezentat al regiunilor, primind un document de 100 de pagini în limba engleză, îl trimite automat colegilor din ţară, fără a se uita atent peste document.

Expertul european contemporan trebuie să citească atent fiecare material, să înţeleagă în primul rând el ce se doreşte cu acel document, să filtreze dacă este ceva important pentru regiunea de unde vine şi apoi să scrie 10-20 de rânduri în limba sa maternă despre această iniţiativă. Iar în plus, trebuie să recomande acţiune sau nu din partea factorilor de decizie.

Vreau să punctez un fenomen foarte interesant, util organizatorilor de evenimente. Multe dezbateri nu solicită taxă de participare şi asta face ca lumea să se înscrie “la greu” la diferite evenimente, urmând ca apoi, în ziua evenimentului, să decidă dacă are sau nu posibilitatea să participe efectiv.

Avem o problemă generică a sistemului de capitală a Europei, pe hârtie avem o sută de persoane înscrise, dar există posbilitatea să avem doar 30-40 de participanţi. Este ceva ce recomand organizatorilor de evenimente (deschise publicului) la Bruxelles. Aveţi o abordare de a înregistra mult mai multe persoane decât capacitatea sălii, fără nici un risc. Mai bine să fie înghesuială (“se bate lumea pentru a avea informaţia europeană”), decât să vă lungiţi gâtul după participanţi şi – eventual – să aveţi probleme în intern cu liderii pentru că nu aveţi destui oameni în sală.

Mi-a plăcut recent o reclamă la o conferinţă pentru că dă un semnal celor care se înregistrează şi nu vin. Înscrierea nu presupune nici o taxă de participare. Însă, după confirmarea participării şi cu 7 zile înainte de eveniment, taxa de anulare este de 200 euro. Poate este o soluţie şi aceasta!

Dan LUCA / Bruxelles

De ce sunt solidar cu România?

2012-01-23T21:27:00.000+02:00

Locuiesc din 1997 în Belgia, fac parte din Diaspora românescă şi înţeleg aşteptările compatrioţilor mei faţă de statul român. La peste 20 ani de la Revoluţia din Decembrie, ca o traumă a sistemului comunist, România are încă abordări confuze faţă de Diaspora. Dacă în anii ’90 discuţia despre românii plecaţi era ceva de domeniul fantasticului, un adevărat tabuu instituţional, subiectul a explodat când ne-am dat seama că 10% de-ai noştri trăiesc în afara ţării. Iar acum suntem poate chiar 15%.

Românul este pragmatic şi deşi integrarea personală în alte sisteme ia timp, reuşeşte în cele mai mai multe cazuri inserţia perfecta. Brandul de ţară ne urmăreşte peste tot şi nu ne ferim de asta, căutând în permanenţă să deschidem porţi de comunicare cu România. Dar nu suntem naivi!

Întrebaţi recent de către Sandra Pralong “De ce (nu) se întorc în România”, câţiva români de succes dincolo de graniţele ţării îşi spun părerea deschis despre ceea ce se întâmplă în România. “A crede că, în mod miraculous sau treptat, calitatea politicienilor români se va îmbunătăţi în mod considerabil este o iluzie” (Barbu Mateescu). “România e ca un om aflat în a doua etapă de convalescenţã, după o luptă grea cu boala” (Cristina Dragomirescu). “Am neglijat ecuaţia puterii. Nu am asumat puterea. În 1999, Emil Constantinescu mi-a oferit postul de secretar de stat pentru românii din afara graniţelor. Aş fi avut 10 angajaţi în subordine şi un buget de 1 milion de dolari pe an. L-am refuzat, crezând că pot să-mi impun mai uşor proiectele din societatea civilă. Eroare uriaşă!” (Nicuşor Dan)

Românul îşi îndreaptă “vectorii” către ţară cum puţine naţii o fac. Se reînvie un patriotism nebănuit şi - din nou subliniez - e bine că există astfel de reacţii. Ce urmează de multe ori e de domeniul incredibilului pentru cei care nu au încercat şi dezamăgitor pentru cei care au luptat pe acest front. Refugierea pe forumuri e de multe ori benefică apoi, dar nu rezolvă frustrarea personală de cele mai multe ori, iar – hai să fim sinceri – impactul nu e chiar aşa cum l-am dorit. Experienţe traumatizante la iniţiative pornite cu dragă inimă, fac din unii români plecaţi să se izoleze şi mai mult faţă de România. Şi e mare păcat.

Prea mult se vehiculează în România expresii de genul “politicianul independent din punct de vedere politic”. Ne place sau nu, omul politic conduce sistemul politic, iar marile doctrine au reprezentanţă. Încercaţi o racordare personală la sitemul politic din ţara de adopţie sau (şi) ţara de origine (România) dacă chiar doriţi impactul maxim! Este tentant să dai vina pe alţi români pentru nereuşita unui proiect. E vorba de impact asupra unui sistem complex şi greoi, în care abordarea polítică e ceea ce primează.

Implicarea în politică este o necesitate atunci când simţi că lucrurile nu merg aşa cum trebuie şi că ai la îndemână soluţii bune ce merită încercate. Cum spunea de curând fostul ministru Vasile Dâncu, “când faci politică poţi da cuiva un mandat greşit, te poţi înşela. Când nu faci politică dai un mandat în alb oricui, nu ai nimic de spus, nu ai nicio şansă pentru a-ţi pune amprenta ta asupra regulilor jocului”.

În aceste perioade zbuciumate, marcate de conficte sociale puternice, este important să înţelegem şi ce este un partid politic. România proiectează participarea şi angajamentul politic ca pe o luptă între totul sau nimic. Partidele politice devin forme instituţionalizate ale puterii, iar aşteptările omului simplu, neimplicat politic, sunt total denaturate. Un partid politic nu este statul sau instituţiile acestuia. Partidul nu este o companie privată sau multinaţională, şi nici măcar o organizaţie neguvernamentală. Partidul politic este o grupare relativ organizată şi stabilă, care exprimă sintetic şi reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere şi să le promoveze împotriva altora, luptând pentru cucerirea sau menţinerea puterii politice.

Într-o permanentă interacţiune cu simplii cetăţeni, partidul decide ce fel de mesaje sunt importante şi căile cele mai bune de transmis, iar – teoretic – în caz de victorie în confruntările electorale, coaliţiile câştigătoare trebuie să “instituţionalizeze” promisiunile.

Sper ca toate acestea să nu fie interpretate ca o pledoarie academică, ci să clarifice că pentru îmbunătăţirea condiţiilor românilor din ţară şi din Diaspora, este nevoie de solidaritate, implicare şi seriozitate.

Da, sunt solidar cu cei din România care strigă cu ură că le este de ajuns. E deja de notorietate că actualii guvernanţi au creat un permanent conflict în ţară, iar respectul este ceva de domeniul fantasticului.

România a ajuns într-o situaţie disperată, la periferia unei Uniuni Europene în criză. Avem nevoie de lideri adevăraţi, capabili să găsescă soluţii pentru ţară, nu doar haos şi mizerie.

Dan LUCA / Bruxelles

Tineri. Generaţii. Portrete robot

2012-01-23T07:44:00.000+02:00

Viitorul val de angajaţi care intră pe piaţa muncii în România este cel reprezentat de absolvenţii nascuţi după ’90. Noul regim guvernamental, tendinţele anilor în care aceştia s-au format, precum şi accesul la tehnologie şi informaţie va marca semnificativ diferenţa între aceştia şi colegii lor mai mari.

Materiale de specialitate clasifică persoanele apte de muncă în prezent în 4 categorii - Generaţia veteranilor (cei născuţi în perioadă crizei între 1928 şi 1945), Generaţia baby boom - sau generația hippy (cei născuţi în perioadă de avânt economic din 1945-1965), Generația X sau Yuppie (cei născuți între 1965 și 1980) şi Generația Y (cei născuţi în lumea tehnologic distinctă de după 1982). Dacă am face o clasificare axată pe populaţia din România ar mai fi nevoie de o a cincea categorie – a celor născuţi după căderea regimului comunist.

Şerban Mrejeriu, Human Resources Consultant, foarte bine sublinia, că cei din noua generaţie “înțeleg că un lucru nou și ingenios le poate îmbunătăţi viața şi caută soluții originale şi facile pentru a-şi rezolv problemele. De multe ori, această abordare îi ajută să inoveze şi să improvizeze cu uşurinţă, chiar dacă găsesc soluții mai superficiale”.

Din toate trăsăturile de caracter care schiţează portretul robot al tânărului care are acum 22-23 de ani trebuie valorificate cele de care este nevoie pe piaţa muncii. Superficialitatea, lacunele cauzate de deficienţele sistemului de învăţământ şi lipsa lor de răbdare trebuie înţelese ca atare, sunt rezultate ale amprentei timpului ce nu trebuie amplificate exagerat, spre absurditate. Este nevoie de acest suflu nou, iar ceea ce îî caracterizează sunt cerinţe în majoritatea domeniilor, cântârind mult mai mult decât aspectele negative.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Cadran Politic – “De la tradiţional la informaţional în comunicarea politică”

2012-01-22T09:36:00.000+02:00

Am scris mult despre comunicare şi am insistat pe mijloacele actuale folosite, subliniind de fiecare dată avantajele pe care noua tehnologie le oferă atât comunicatorilor cât şi publicului. Într-un recent material publicat de Cadran Politic am trasat în linii mari trecerea de la metodele tradiţionale utilizate în comunicarea politică la cele contemporane.

..................

Comunicarea a cunoscut multe forme de-a lungul istoriei, implicit şi comunicarea politică. Dacă iniţial singura metodă de propagandă era prin comunicarea verbală şi candidatul avea nevoie de un deosebit talent oratoric, treptat, mesajele erau afişate, ulterior publicate în presa vremii. Apariţia televiziunii a dat posibilitatea confruntărilor între candidaţi. O campanie completă şi în zilele noastre are nevoie de aceste elemente, la care se adaugă întâlnirile publice, întâlnirile de stradă, “băile de mulţime”, prezenţa cu diverse produse promoţionale la standuri, scrisorile directe, apariţiile media etc. Vreau să insist pe importanţa utilizării noile media în campaniile electorale actuale.

Flew zicea încă din 2002 că Internetul este cea mai semnificantă manifestare a noilor media – azi internetul poate face ceea ce făcea în trecut doar televiziunea. Este clar că noile media sunt “multiplicatorul” care maximizează mesajul unei organizaţii, a unei persoane. Observăm cum jurnalismul tradiţional este din ce în ce mai îndreptat către ştiri şi informaţii online, în timp ce noile media permit organizaţiilor să interacţioneze mai direct cu “actorii” responsabili.

Clasa politică (atât la nivelul UE, cât şi la nivelul naţional) utilizează din ce în ce mai mult noile media pentru a-şi creşte audienţa. Web-urile simple ce conţin date despre candidaţi, prezentarea experienţei şi a activităţii acestora, sunt completate acum de forme mult mai dinamice. Dacă este să ne referim la Uniunea Europeană, lansarea domeniului YouTube al UE (EUTube – www.youtube.com/eutube) – a dat un semnal că instituţiile europene doresc atingerea unei audienţe atipice pentru UE, un efort clar de a fi mai aproape de cetăţenii UE. Iar când s-a costatat că cetăţenii statelor UE depăşesc 51% din cele câteva milioane de membrii ai “Second Life”, UE a decis organizarea unei “ambasade digitale” cu prilejul celei de-a 50-a aniversare a UE.

Mă bucur că şi în România clasa politică “descoperă” tot mai mult pe acest palier. Primirea feedback-ului din partea opiniei publice este mult mai uşor de obţinut, fiind posibilă şi păstratrea anonimatului, preferată de multe ori de public.

Se observă deja că srategiile de comunitare încercă să se “muleze” pe această nouă tehnologie. Personal cred că pagina web, acel tradiţional Web 1.0, este reperul unei organizaţii, este locul unde aflăm informaţia de bază despre ce doreşte respectiva entitate să facă, despre istoria lor, despre proiectele de viitor şi datele de contact. Cred că blogul are un rol important în a produce dinamică şi a înţelege opinia organizaţiei respective pe anumite dosare sectoriale, dar depinde de cum se utilizează acest canal de comunicare. Şi iar cred că Facebook-ul are un viitor în acest peisaj al Web 2.0 şi comunicării, dar din nou totul integrat într-o strategie de imagine digitală.

Dacă ne oprim asupra prezenţei pe reţelelor sociale sunt şi dezavantaje. Este vorba de o problemă de etică până la urmă, care nu ar trebui să apară, dar totuşi, pagini false de profil pot să influenţeze greşit imaginea candidatului.

Dacă până nu demult, singura posibilitate a alegătorului de a reacţiona concret la acţiunile derulate de liderii politici pe parcursul campaniei, era oferirea sau nu a votului, comunicarea cu electoratul şi prin intermediul noilor media oferă posibilitatea acestuia din urmă de a afla informaţii relevante, într-un timp mult mai scurt, echilibrate, din diverse surse, de a se exprima cu privire la ceea ce a urmărit şi de a dezbate apoi “public” subiectul cu ceilalţi utilizatori.

Dan LUCA / Bruxelles

Future of the Media

2012-01-21T19:24:00.002+02:00

We notice that more and more people read their “newspaper” online. Technological developments are facilitating this, and consequently checking the news online vs. buying a print paper is something that happens more “frequent”. It is also more time efficient and it saves money. This trend has a significant and growing impact on peoples' way of living.

Nowadays news comes to us through digital means first (eg. through mobile alerts), before it reaches us in print. Then, if you are interested, there are Blogs available with more information, background and arguments, going more deeply into a certain topic - again online. You could say that news is 'born' online, and it 'dies' online.

Print publications will not cease to exist, but I argue that they will transform into a weekly or weekend magazine, instead of a daily. These magazines will aim at including more in-depth articles, opinion pieces and analyses: as an addition to the breaking news now so readily available online.

However, print publications will also need to incorporate new technology in order to connect to the online community. Not only to inform, but also to entertain and/or communicate with the reader, as they need to compete with the online media who are strongly linked to much used social media.

As for journalists: they will need to adapt and reinvent themselves. They will need to learn how to write articles online (faster and shorter), how to integrate social media and writing blogs, etc. in their professional role as a journalist.

What about the content? I argue that in time we will see new companies, companies that produce content for others (so not publishing themselves): 'content providers'. Like the current Press Agencies, but than with more tailor-made, client oriented, customized content ready upon request. Content would be produced at a 'service company' and the publication (the client) then just has to package and publish the content for their readers. Also, since more and more VIPs from the political-economic world are keen on having personal visibility, it will be easier to have them contribute to a publication for free.

The future content of media will be 3-fold in my view:
1. Tailor-made content coming from a so-called 'content provider', described earlier;
2. Voluntary contributions from VIPs (mainly from the political and economic arena);
3. Journalists who package the requested content from the 'content provider', conform editorial guidelines – transforming them more into an editor, taking more care of editing incoming content and publishing less themselves. Leading the journalists/editors is an Editor-in-Chief who imposes the editorial line by eg. writing a column.

What will the future of media look like? The future of media is clearly online, a 'one-stop shop' that combines all technological developments to cater all possible needs of the reader:
1. Stories will be max. 2 screens long;
2. They will have video's embedded (max 2 min.);
3. It will include 2-3 links to pertinent Bloggers;
4. Automated RSS from other media which report on the same topic will also be included.

Ideally, to me, these developments will then be available on an A4-size tablet, light and easy to use. This tablet would be bigger than is available now, but as light or even lighter: a device that will compete with the PC.

Dan LUCA / Brussels

Cărţi online în format simplificat

2012-01-21T09:32:00.000+02:00

Criza de timp a cititorilor, combinată cu avantajele dezvoltarilor tehnologice, a condus spre un nou fenomen - revistele şi ziarele au început să publice şi în format electronic cărţile pe care le distribuiau împreună cu publicaţia.

Unii manageri s-au aliat cu instituţiile media pentru a eficientiza procesul de redactare a cărţilor. De pildă, Random House, una dintre cele mai mari edituri din SUA, colaborează cu publicaţia „Politico" pentru a scoate pe piaţă o colecţie de patru cărţi electronice despre cursa prezidenţială. Fiecare dintre acestea va avea între 20.000 şi 30.000 de cuvinte. „Cred că natura cărţilor se schimbă. Limita dintre articole şi cărţi este din ce în ce mai difuză", a explicat Jon Mechman, directorul Random House (după cum scrie Adevărul).

Există o concurenţă între cărţile tradiţionale şi cele în format electronic, acestea din urmă fiind mai puţin complexe, având un număr redus de pagini. Totuşi, sunt uşor de lecturat şi apreciate în rândul cititorilor.

Acum câteva luni, publicam şi online culegerea “Dilemele comunicării UE” lansată în 2009.

Dan LUCA / Bruxelles

Rolul stagiilor în CV

2012-01-20T09:26:00.000+02:00

Un stagiu de pregătire în cadrul unei organizaţii ajută mult un candidat în competitia pentru obţinerea unui job.

Subiectul stagiilor este şi la Bruxelles de actualitate, unde existã tineri care au efectuat şi pânã la 5-6 stagii deja (unele chiar neplãtite). Deşi pretenţiile iniţiale sunt mari, având în vedere cererea şi oferta se poate spune că este multă forţă de muncă in capitala comunitarã, calificată, dar şi ieftină în acelaşi timp. Bătaie mare se dă la intrarea pe piaţă Bruxellesului european care oferă atât de multe şanse de promovare şi dezvoltare pentru cei care gasesc în timp nişa favorabilã.

Tinerii, un potenţial atât de valoros, dar nu întotdeauna cu experienţă practică suficientă la finalizarea studiilor, au nevoie de o “întâlnire” reală cu ceea ce înseamnă domeniul în care doresc să lucreze. O interesantă iniţiativă este proiectul, laudabil, al Forumului European de Tineret - European Youth Forum, The European Quality Charter of Internships and Apprenticeships, în care se vorbeşte despre calitatea stagiilor şi abordarea companiilor pe acest palier.

Dan LUCA / Bruxelles

Noul lider al Parlamentului European

2012-01-19T09:27:00.000+02:00

Începând cu 17 ianuarie 2012, Parlamentul European are un nou lider, social-democratului german Martin Schultz. În vârstă de 56 de ani, omul politic german, membru al legislativului european din 1994, promite să lupte pentru a reduce "deficitul de democraţie" de care suferă Uniunea Europeană.

Salut alegerea lui Martin Schultz în fruntea legislativului european pentru următorii doi ani şi jumătate. Am interacţionat într-un mod foarte plăcut cu Martin în calitatea sa de Preşedinte al Grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parlamentul European şi cu siguranţă experinţa sa este benefică atât instituţiei pe care o prezidează acum, dar şi Uniunii Europene în general.

Personal îl cunosc din octombrie 2009, când a fost prezent la întâlnirea socialiştilor şi social-democraţilor europeni, organizată la iniţiativa PSD Bruxelles, ocazie cu care a salutat proiectul “alegerilor primare” la nivel european.

Mult succes Martin în noul mandat!

Dan LUCA / Bruxelles

Evoluţia semnăturii electronice

2012-01-18T09:19:00.000+02:00

Orientarea spre servicii legate de semnătura electronică, certificate digitale şi în acelaşi timp oferirea de soluţii performante de siguranţă este o nisă ce prezintă bune oportunităţi în prezent.

Oferind rapiditate, prin eliminarea procedurilor birocratice şi a deplasarii la ghişeele instituţiilor, semnătura electronică te “scapă” acum de aşteptarea la cozi pentru depunerea declaraţiilor fiscale, transmiterea diferitelor rapoarte şi situaţii, contribuind în acelaşi timp la semnarea şi/sau criptarea mesajelor trimise prin e-mail către partenerii de afaceri ai companiei, autentificarea în sisteme informatice private.

Dan LUCA / Bruxelles

Harta joburilor din Bruxelles-ul european

2012-01-17T09:42:00.000+02:00

Am încercat recent să împărtăşesc celor interesaţi de obţinerea unui loc de muncă în Bruxelles-ul european câteva informaţii, sper eu utile, despre experienţa pe care am acumulat-o în anii în care am trăit şi am lucrat în capitala comunitară.

În marea masa a capitalei europene sunt grupate reprezentanţe naţionale şi asociaţii din diferite domenii. Oprindu-mă asupra federaţiilor industriale, reprezentanţelor naţionale, ONG-urilor şi asupra firmelor de consultanţă, am publicat o serie de patru mesaje, publicate şi de revista Cariere, în care explic cam care este piaţa, ce presupune munca în cadrul acestor organizaţii şi care sunt principalele calităţi de care are nevoie candidatul pentru a avea succes în acest demers.

Dacă ne oprim asupra reprezentanţelor naţionale, regionale şi locale, se observă o “agomeraţie” de peste 400 de entităţi juridice, în care lucrează permanent cel puţin 2.000 de persoane.

Dacă ne referim la federaţiile industriale şi corporaţii, avem aproximativ 3.000 de birouri ale acestora în Bruxelles, cu totul cam 20.000 de oameni îşi derulează activitatea în acest sector doar la Bruxelles.

ONG-urile prezente la Bruxelles întregesc tabloul celor care intervin în stabilirea reglementărilor la nivel european. “ONG-uri mărci” se remarcă în multe sectoare. Majoritatea au un secretariat propriu în capitala europeană, personalul este plătit şi dezvoltă strategii de comunicare foarte bine puse la punct.

Ultimul mesaj, dar nu mai puţin important, este legat de “lumea consultanţei”, extrem de diversă şi de bine reprezentată în Bruxelles. Cele câteva sute de firme ce acoperă domenii precum management, relaţii cu presa sau lobby legislativ, oferă un real suport actorilor din lumea afacerilor europene.

Dan LUCA / Bruxelles

Planuri în ascensiunea academică

2012-01-16T10:51:00.000+02:00

Pornind de la materialul publicat de Elisabeta Stănciulescu în Cariere, vreau sã-mi prezint şi eu opinia despre studiile univesitare. Cred cã meritã sã ne gândim în permanenţa la a învãţa mai mult, formal sau informal, dacã avem ambiţia sã fim la cote înalte în domeniul în care activãm.

Este important însã să avem o strategie personalã pentru a „creşte” şi din punct de vedere al educaţiei formale, sã nu lasãm totul la latitudinea experienţei profesionale (educaţie informalã). Dacã am urmat o „licenţa” e bine sã ne gândim şi la un master, iar dacã existã ambiţia, de ce nu şi un doctorat apoi.

O diplomă de „doctor” îţi dă în plus, pe lângă o funcţie mai înaltă din punct de vedere ierarhic, posibilitatea să predai în universităţi. Pentru mine este o exeperienţă extraordinară să mă pot întâlni cu tineri studenţi de la universităţi din Bucureşti, Bruxelles sau Gorizia, cărora să le împărtăşesc din cunoştinţele mele.

Şi sã nu uitãm ceva, când eşti tânăr ai putere de a studia într-o formã academicã cu multã uşurinţã. Dacã aveţi planuri de şcoalã doctoralã, încercaţi sã o finalizaţi pânã la 35 de ani.

Dan LUCA / Bruxelles

Priorităţi politice pentru 2012

2012-01-15T18:07:00.000+02:00

Plecând de la priorităţile pentru anul 2012, pe care le-am stabilit împreună cu colegii mei din PSD Belgia, susţin în continuare implicarea politică a românilor din Diaspora în problemele României. Măcar în contextul alegerilor ce vor avea loc în acest an, trebuie găsite soluţii fezabile la confruntările care macină fiecare cetăţean român.

Dificultăţi are fiecare tânăr sau vârstnic, toate specifice perioadei şi conjuncturilor de viaţă, fiecare cetăţean, indiferent dacă este bărbat sau femeie, iar în sprijinul acestora trebuie să intervină membrii Guvernării. Implicarea politică este răspunsul cel mai corect atunci când crezi că ai idei mult mai bune decât cele aflate în aplicare.

Fiind deja implicat activ în politica românească de 4 ani, am înţeles cât este de importantă sustenabilitatea, cât este de important să înţelegi care sunt problemele reale, să găseşti soluţiile politice în care să crezi şi să lupţi cu perseverenţă.

Conectarea românilor la realitatea politică din România, dar şi din ţara de adopţie, este un element care nu trebuie neglijat. Diaspora românească are şi ea un cuvânt de spus, din experienţa şi convingerea proprie când este vorba de guvernarea din ţară, iar având în vedere că în luna octombrie 2012 vor avea loc alegerile locale şi în Belgia, românii de aici au dreptul de a vota şi chiar de a candida, pentru a deveni consilieri locali în cadrul primăriilor în raza cărora locuiesc.

Dan LUCA / Bruxelles

Where is the innovation in EU education?

2012-01-15T09:25:00.000+02:00

The European Union can encourage and facilitate cooperation between Member States in order to develop quality education, however unlike in other policy area's the EU cannot harmonise any law or regulation of the Member States. The content and organisation of education systems and their cultural and linguistic particularities are fully in the hands of the Member States.

There is therefore very little what EU Institutions can do in terms of education policy. They can however encourage and facilitate voluntary cooperation between Member States. This is why the EU Institutions carry out the strategy of setting-up programs, instead of doing the impossible: imposing legislation.

They encourage and facilitate cooperation between Member States by dangling a very attractive carrot in front of the national competent authorities. Probably the most famous example is the Erasmus program, already active since the 1980's. The European Commission states: “ERASMUS has become a driver in the modernisation of higher education institutions and systems in Europe”.

This program, based on voluntary participation, requires higher education institutions to adopt an Erasmus University Charter in order to be part of the program. With a budget of more than 450 million Euro, and over 2.2 million participating students since the start of the program, Erasmus is a very successful 'carrot on a stick'.

There are other, similar, but small, developments in EU education programs, like Leonardo da Vinci (for vocational training), Grundvig (for adult education). However, based on the Erasmus principle, these developments are not remarkable.

The European Council and the European Parliament are now reviewing and discussing the 2014–2020 program proposed by Commissioner for Education, Culture, Multilingualism and Youth, Mrs. Androulla Vassiliou. The program is called: 'Erasmus for all', and it would bring together seven existing programs into one.

But this program does not have too many new elements; rather it is bringing existing elements together for a more efficient use of resources and easier access for participants. My question is why? Where is the innovation in the EU education policy area?

For my PhD thesis, which I finished 5 years ago, I did research to find new programs in the EU education area: today's education does not sufficiently reflect a European dimension. The practical part of my research was done by an NGO – a project under the name Eureca. EURECA was conceived as a Campaign for European Education focusing on five main aims:
- Raising awareness for the importance of Education for the future integration of Europe and its citizens;
- Establishing a dialogue and an open exchange of ideas (horizontal - among students of all disciplines - and vertical - between students and decision -makers);
- Underlining the role that the European Union is playing in influencing European Education;
- Paying special attention to the role that Media can play in this issue;
- Elaborating a Proposal for a New Education Program.

Main conclusions of the research:
- In the contemporary world students treat their summer break as a vital period for personal development and learning. We believe that setting up framework for accessible short courses, up to 2 months, would bring out better cultural understanding and academic enrichment for one’s studies. Such action will involve new technologies and offer opportunities for students who fall out of current mobility scheme;
- Open to the youth in general, not only to students (age: 18 – 26);
- Implementation via European and regional structures, not involving the national structures;
- The “mobility” should be only co-financed by an EU program (50%), the rest is supported by the regional and local authorities and private sector.

I proposed a “Summer Erasmus” program, a supplement to the Erasmus program, which would complement it by enabling students to develop themselves through a 'summer university'. An example of an association already that is experienced in carrying out summer university programs is AEGEE. In 2011 they had 77 participating universities, which accounted for over 2200 places. Their reach seems a bit limited, but the structures in place make a good and strong example for a “Summer Erasmus” program.

This proposal has already been presented to the two EU Commissioners responsible for Education (Viviane Reding in 2003 and Jan Figel in 2006), but without success for the 2007-2013 programs.

In my view, Europe is in need of innovation, continuous development and opportunities in the field of education. Taking the 2014-2020 'Erasmus for All' proposal into consideration: yes, this might make the existing structures and programs more accessible and efficient, but I would like to put this forward again: where is the development to further integrate the EU Member States more in the field of education? And ultimately: where is the innovation in the European education policy area?

Dan LUCA / Brussels

Gheaţa şi turismul românesc

2012-01-14T09:20:00.000+02:00

Chiar dacă Sărbătorile de iarnă au trecut, o noapte la hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac poate tenta pe oricine. Continuând ca în fiecare an, încă din 2006, proiectul unic în România este un punct de atracţie chiar şi pentru turiştii străini, un bun potenţial de promovare a ţării.

În această iarnă hotelul dispune de zece camere duble şi trei camere duble în structură de igluuri. În hotel funcţionează un bar care oferă diferite cocktailuri şi băuturi calde, şi un restaurant în care preparatele culinare se servesc pe farfurii din gheaţă.

Nu mă pricep la cerinţele tehnice sau de mediu în condiţiile “hotelului de gheaţă”, dar totuşi, lipsa toaletelor şi deplasarea turiştilor prin zăpadă până la Cabana Bâlea Lac, nu este întotdeauna o chestiune comică.

Mi-ar face mare plăcere să aud de cât mai multe proiecte ingenioase care să atragă oamenii spre obiectivele turistice româneşti, îngrijite şi apreciate la adevărata lor valoare.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – “Ce aşteaptă românii de la România pentru a se întoarce acasă?”

2012-01-13T15:40:00.000+02:00

Intrând în contact cu mulţi români plecaţi la muncă sau la studii în străinătate şi fiind profund interesat de soarta românilor din Diaspora, am înţeles că aceştia au aşteptări din partea statului român pentru a se întoarce acasă.

Am încercat să le grupez pe cele mai importante într-un material publicat recent de Occidentul Românesc.

……………..

Am subliniat ori de câte ori am avut ocazia importanţa Diasporei româneşti atât în crearea imaginii României peste hotare, dar şi în ceea ce priveşte implicarea tuturor românilor în problemele ţării. Se vehiculează mult mitul întoarcerii în patrie a emigranţilor români şi o demitizare a acestui fenomen este necesară. Cum pot fi convinşi totuşi să revină, deoarece condiţiile actuale nu sunt prea atractive pentru ei?

Din cei aproximativ 3 milioane de români care lucrează în străinătate, conform studiului realizat recent de cãtre Fundaţia Soros România, doar 40% îşi doresc întoarcerea acasă, deşi după alte păreri, nu se speră nici măcar la întoarcerea a 25% dintre aceştia. De ce? În primul rând, nevoile primare ale acestora nu ar fi satisfăcute cu ceea ce Statul român le oferă în prezent.

Dacă ne referim la administraţie, aşteptările românilor din străinătate sunt ca drepturile lor, drepturile omului şi drepturile de cetăţeni ai UE să fie respectate de ţara adoptivă: accesul la justiţie, accesul la educaţie, accesul la asistenţă medicală şi socială, accesul la piaţa muncii sau echivalarea diplomelor şi competenţelor. Ori, deocamdată implicarea Statului român în integrarea Diasporei în ţările adoptive nu prea există. Din păcate, cei plecaţi sunt renegaţi atât de autorităţi cât şi de compatrioţi. Dar, deşi au ales să muncească departe de casă, nu trebuie condamnaţi pentru asta. Tot români au rămas!

Cum arată tabloul României, privită din afară? Infrastructura este asociată cu un dezastru. La 22 de ani de la Revoluţie nu a apărut nici o autostradă adevărată, trenurile circulă tot cu 60 km/h, avioanele sunt “produse de lux”, iar blocajele urbane sunt o “normalitate’’.

Sănătatea este un punct critic al calităţii vieţii în România. Există o lipsă de transparenţă şi o serie de semne de întrebare în ce priveşte: ce asigurări există în România, ce se rambursează sau ce drepturi ai ca cetăţean român în propria ţară. Situaţia dezastruoasă a sistemului sanitar este o barieră puternică în calea deciziei de revenire în România, în special pentru familiile cu copii.

Educaţia este un subiect sensibil în diaspora. Recunoaşterea diplomelor este încă o problemă. Nu este clar cum sprijină Statul român diaspora românească în domeniul educaţiei (cursuri de limbă română?, programe de formare?). Ofertele educaţionale din România nu sunt tentante pentru românii din diasporă, iar educaţia non-formală nu este vizibilă în România.

Multe ţări au strategii clare pentru ca după pensionare cetăţenii să se repatrieze “cheltuind pensia în ţara de origine” – nu există o astfel de viziune în România. Există o lipsă de vizibilitate privind pensiile aferente anilor deja lucraţi în România – mai multă claritate în această privinţă poate contribui la recâştigarea încrederii în autorităţi.

Emigraţia în masă din ultimii ani îşi arată astăzi ‘’preţul’’ scump pentru România. Bucureştiul şi alte mari oraşe trebuie să facă faţă unor imense costuri sociale şi economice. Satele depopulate din sud şi est se confruntă cu propriile lor tragedii sociale, inclusiv cu frecvenţa redusă la şcoli, cu nivelurile sporite de abuz de credite. Emigraţia “temporară’’ a născut o nouă problemă socială ale cărei efectele abia le percepem: 350.000 de copii din România au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate.

Dacă ne referim la elitele româneşti şi la retorica întrebare: Elitele româneşti se vor întoarce? Decizia de revenire în România este de cele mai multe ori o combinaţie între: mediul academic, sistemul de sănătate, asigurările de pensie, oportunităţile în carieră şi familie. Pe un plan secundar, un rol în această decizie joacă: situaţia politică şi mediul de afaceri. Vasta majoritate îşi exprimă dorinţa pentru o asanare morală a clasei politice, eficientizarea birocraţiei guvernamentale şi din mediul academic, precum şi reducerea semnificativă a corupţiei. Sunt deja sute de cazuri de reîntoarcere a expaţilor români, dar se poate face mai mult pe acest palier.

Dan LUCA / Bruxelles

Arta între a spune direct sau a ascunde

2012-01-13T09:31:00.000+02:00

„O organizaţie este sănătoasă atunci când oamenii vorbesc unii cu alţii, nu unii despre alţii“, este o frază care mi-a atras atenţia într-un articol din Cariere. Acolo, consultantul Dorin Dancu aduce în discuţie importanţa feedback-ului în orice relaţie. Axat strict pe comunicarea în cadrul unei organizaţii, atrage atenţia asupra necesităţii de a exista un feedback corect, real, tridirecţional - de la manager la subalterni, între aceştia din urmă, şi între subalterni şi manager.

Nu este o misiune uşoară, însă managerul este responsabil de conştientizarea importanţei feedback-ului, indiferent de vârsta pe care o are în raport cu subalternii şi de explicarea acestuia pe înţelegerea angajaţilor, până la crearea unei obişnuinţe, a unui reflex în comunicarea în cadrul organizaţiei, caracterizată de sinceritate şi obiectivism.

Dan LUCA / Bruxelles

“Frenezia” noului tratat

2012-01-12T09:40:00.000+02:00

Începutul de an este marcat de noi dezbateri pe tema “Noului Tratat”. Summitul din decembrie a stabilit necesitatea constituirii unui nou pact fiscal european, însă nu au fost trasate detaliile.

Van Rompuy a declarat în cadrul unei conferinţe de presă că 2012 va fi axat pe acordul fiscal şi înţelegerea între statele grupului “eurozone-plus”, dar şi pe dezvoltare şi competiţie în cadrul UE, în ansamblu.

Tratatul ar trebui să intre în aplicare rapid după cum au stabilit diplomaţii europeni. Marea problemă va fi însă ratificarea noului act, întrucât măsurile vor afecta puternic fiecare stat, fiecare cetăţean.

Dan LUCA / Bruxelles

Un blog, 800 de mesaje, o nouă promisiune

2012-01-11T13:05:00.000+02:00

În cei peste 4 ani de când am lansat blogul, am publicat deja peste 800 de mesaje, în care mă adresez fiecărui român, indiferent de profesie sau statut social. Mă străduiesc să formulez mesajele în aşa fel încât să placă publicului, dar mai ales să le fie folositoare.

Încerc să scriu aproape zilnic, pentru a fi în permanent contact cu vechii cititori, blogul având acum peste 55.000 de vizitatori, care s-au obişnuit cu intervenţiile mele legate de evenimentele marcante de pe scena europeană, cu sfaturile şi informaţiile care sper să le fie în continuare utile.

Blogul este din ce în ce mai mult şi o oglindă a activităţii mele profesionale şi a experienţei pe care am acumulat-o în anii petrecuţi în capitala comunitară.

Am observat că sunt urmărit cu tot mai mult interes şi în mediul academic. Mulţumesc celor care mă citesc şi mă recomandă! Promit să nu dezamăgesc!

Dan LUCA / Bruxelles

Nişa Erasmus

2012-01-11T09:26:00.000+02:00

Lansat în Polonia în 2008, proiectul SocialErasmus oferă studenţilor internaţionali nu doar oportunitatea de a descoperi noi culturi şi sisteme educaţionale în timpul “stagiului Erasmus”, ci le dă în acelaşi timp posibilitatea de a acţiona ca şi voluntari în cadrul comunităţilor locale din ţara gazdă.

Este un proiect interesant, complementar la ce este acum pe piaţa. Beneficiarul programului poate profita astfel de “nişa Erasmus” pentru a realiza o experienţă socială în ţara de studiu, care îi oferă o înţelegere mult mai complexă a sistemului.

Mulate pe cel mai cunoscut program de mobilitate europeană destinat studenţilor, se pot realiza proiecte mult mai specializate, adaptate cerinţelor actuale.

Dan LUCA / Bruxelles

Sfaturi pentru un job în Bruxelles (3)

2012-01-10T12:04:00.002+02:00

Continuând seria articolelor legate de găsirea unui job în Bruxelles-ul european, voi prezenta câteva elemente ale relaţionãrii cu organizaţiile non-guvernamentale.

ONG-urile sunt privite cu mare atenţie în lumea capitalei Europei. Alături de instituţiile europene şi de “grupuri de interese industriale”, ONG-urile întregesc “triunghiul de aur”, al celor care “produc” legislaţia europeană.

Există sute de ONG-uri la Bruxelles, majoritatea formate dintr-o persoană sau două, care “trăiesc” dintr-o finanţare anuală provenită în special de la Comisia Europeană. Acţiunile lor sunt importante în special în mecanismul “comunicării UE” către cetăţenii europeni.

Avem şi anumite “ONG-uri mărci”, care se remarcă în anumite politici sectoriale. Majoritatea dintre acestea au un secretariat propriu în Bruxelles-ul european, cu persoane plătite şi strategii de comunicare bine puse la punct. Lobby-urile lor sunt foarte eficiente în marea majoritate, reuşind să “ţină piept“ celor din industrie în toate aspectele dezvoltării europene.

Cele mai puternice ONG-urile de mediu sunt grupate în “Green 10 Environment” cu comunicări comune precum cea despre Eficienţa Energeticã. Privind atent activitatea WWF de la Bruxelles, observăm ca biroul UE structurează clar priorităţile pe temele europene de actualitate.

Bine apreciate la Bruxelles sunt şi Oxfam, Caritas Europe, Solidar, European Social Platform, European Public Health Alliance, CONCORD, EURODAD, FEANTSA, Inclusion Europe, Transparency International, Corporate Europe Observatory şi Amnesty International.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan Luca – articol în Făclia – “Viziuni sau halucinaţii europene la început de an”

2012-01-10T09:26:00.002+02:00

Am încercat să creionez un tablou al UE la început de an, despre cum se prezintă marii jucători, despre marile probleme care marchează în continuare spaţiul comunitar şi despre provocările pe care le aduce 2012. Materialul a fost recent publicat de ziarul Făclia.

…………

Anul 2011 s-a încheiat, însă rezultatele măsurilor adoptate în anul precedent abia de acum vor începe să se vadă. 2012 va fi un an al schimbărilor de semi-mandat comunitar, al provocărilor: un nou preşedinte al Parlamentului European (mai mult ca sigur Martin Schulz – social-democrat german) din ianuarie, un nou posibil tratat al UE, preconizat a se semna în luna martie, şi, în plus, punerea în aplicare a măsurilor de redresare a monedei euro. Iar dacă vorbim de ţările membre UE influente la nivel european, este interesant de văzut cum va gira Germania puterea politică pe care o are acum la nivel comunitar. Chiar dacă aparent “dioda Germania-Franţa” pare să decidă strategia la nivel comunitar, Germania se detaşează ca lider incontestabil, dînd chiar frisoane nostalgicilor.

Marea Britanie a pierdut teren anul trecut în raport cu alte ţări europene, iar şantajul insularilor împinge tot mai mult Uniunea Europeană spre o structură cu două viteze.

Grecia ar putea intra în faliment, în absenţa unei refinanţări din partea FMI, situaţie în care elenii vor fi forţaţi în final să părăsească zona euro. Să fie anul 2012 momentul cînd vom asista la părăsirea unei ţări membre a zonei euro? Italia şi Spania continuă şi ele eforturile de redresare prin finanţările de pe pieţele financiare. Situaţia este de-a dreptul dramatică, dacă ne gîndim doar la procentul de 23% şomeri din Spania. Şi, să nu uităm, avem în fiecare din aceste două ţări peste un milion de români.

Ungaria are de la 1 ianuarie o nouă constituţie, care va marca scena naţională prin impactul măsurilor adoptate, controversatul act legislativ ar putea determina chiar şi UE să reacţioneze puternic. Puţini se mai gîndeau că o Uniune Europeană plină de toleranţă şi deschidere poate să se confrunte cu probleme complexe rezultate din derapajul democratic pe care îl trăiesc vecinii noştri.

Printre ţările din zona euro în care 2012 aduce schimbări pe mai multe planuri se numără şi Franţa, unde în primăvară se organizează alegeri prezidenţiale, iar în vară cele generale. Marea întrebare este dacă va fi reales Nicolas Sarkozy. Cota sa de popularitate este alarmantă pentru suporterii săi, dînd speranţe socialiştilor francezi într-o posibilă victorie.

Tratatul de aderare al Croaţiei la UE a fost semnat şi se aşteaptă să fie ratificat rapid, deoarece data aderării este 1 iulie 2013. Croaţii merită să fie în UE şi sper ca ei să navigheze liniştit prin hăţişurile aprobării de către cele 27 ţări membre, inclusiv în sceptica şi complexa Irlandă. Să avem din nou o întreagă epopee a referendumurilor în Irlanda?

Şi dacă tot aminteam despre democraţia europeană, cred că se vor schimba mult lucrurile în Uniunea Europeană în următorii ani, pînă în 2014 – data următoarelor alegeri europene. Estimez o „ruptură“ strategică încă din 2012, iar semnalul va veni din partea partidelor politice europene. Vor exista „mişcări doctrinare“, trecînd peste fantomaticele „umbrele europene“ existente în zilele noastre. Se vor coagula strategii de alegeri cu adevărat europene, în care partidele politice îşi vor alege liderii la înaltele funcţii, la nivel comunitar. Sper că aceştia se vor lupta apoi deschis pentru titluri precum cel de preşedinte al Comisiei Europene sau preşedinte UE, renunţînd la jocurile de culise şi “numirile de palat”, în care democraţia participativă e uitată.

Pe plan românesc, semnarea noului pact fiscal european va avea şi impact la nivel naţional, fiind un puternic test pentru economia românească. Discuţiile privind aderarea la Schengen au fost amînate pentru 2012, iar poziţia Olandei nu încurajează un rezultat pozitiv mai devreme de luna iulie.

În 2012 românii sînt aşteptaţi la urne (prin noiembrie), în premieră fiind vorba de alegeri comasate: locale, judeţene şi parlamentare. E bine? E rău? Vom vedea, dar semnalele nu sînt dintre cele mai roz în prezent.

Dacă ne referim strict la ce se va întîmpla pe plan naţional, cu siguranţă mişcările majore se vor resimţi sub influenţa pregătirilor electorale, ca de fiecare dată înaintea alegerilor. Criza financiară mondiala va genera şi în 2012 evenimente care vor avea impact masiv asupra unei populaţii care înţelege tot mai puţin din Uniunea Europeană şi splendoarea ei.

Dan LUCA / Bruxelles

De ce (nu) se întorc românii în România?

2012-01-09T13:17:00.000+02:00

“Patria mea este Limba Română” (Nichita Stănescu)

“Vreme de douazeci de ani, Ulise nu se gândea la altceva decât la momentul când va ajunge înapoi acasă. Dar, odată ajuns, şi-a dat seama că viaţa lui, esenţa întregii lui existenţe, nu se afla în Itaca, ci în cei douazeci de ani de pelegrinări.” (Milan Kundera)

Subiectul întoarcerii românilor plecaţi are de câţiva ani o bună vizibilitate în peisajul unei Românii care îşi caută parcă mai mult ca oricând identiatea europeană. Recent am citit cartea Sandrei Pralong, care sub un titlu simbolic “De ce m-am întors în România”, prezintă vreo 40 de istorioare ale românilor care au revenit în ţară. Nu este o propagandă politică, ci este pur şi simplu o poză contemporană a ceea ce simt aceşti oameni, cu bune şi rele despre ţara care le este dragă.

Mi-am permis să citez paragrafele cele mai interesante, precum şi numele celor care le-au exprimat, spre beneficiul celor interesaţi şi afectaţi de acest subiect.

“Când cineva mă întreabă de ce m-am întors în România, sunt multe răspunsuri care îmi trec prin minte. O fi atracţia rădăcinilor europene? Strămoşii mei care mă cheamă înapoi? Sau pur şi simplu spiritul meu de aventură?” (Radu Florescu)

“În România, oamenii, în proporţie covârşitoare, îţi răspund ceea ce cred că-ţi face plăcere să auzi, rareori ceea ce cred ei cu adevărat. Astfel, dialogul se transformă repede în monolog.” (Radu Gabrea)

“Casa mea este clar în România. Singurul motiv pentru care m-aş întoarce în America la ora actuală este sistemul educaţional din România. Şi aş face asta pentru copiii mei, nu pentru mine. Doresc ca ei să beneficieze de sistemul educaţional din America, deoarece sistemul educaţional din România este la pământ, ba chiar, după părerea mea, nu numai sistemul, dar şi valorile sunt la pământ.” (Dan Pazara)

“Lansarea zvonurilor este un sport naţional în România.” (Dan Pazara)

“Diaspora este un non-subiect în societatea românească de azi. Românii de pretutindeni sunt într-adevăr la curent cu ultimele inundaţii şi crime din ţară, însă această comunitate (aflată în prezent într-o expansiune fantastică), angajată într-un mod constructiv, ar putea contribui mult mai mult la întărirea vocii româneşti în afara graniţelor.” (Matei Păun)

“Am neglijat ecuaţia puterii. Nu am asumat puterea. În 1999, Emil Constantinescu mi-a oferit postul de secretar de stat pentru românii din afara graniţelor. Aş fi avut 10 angajaţi în subordine şi un buget de 1 milion de dolari pe an. L-am refuzat, crezând că pot să-mi impun mai uşor proiectele din societatea civilă. Eroare uriaşă!” (Nicuşor Dan)

“Eu nu trăiesc pentru nici o ţară, nu sunt loial faţă de niciun guvern, faţă de niciun pământ. Mi se pare că aceste linii care delimitează ţările sunt greşite, n-au nici un sens. Eu trăiesc aici, iubesc lumea şi vreau să fac bine. Oamenii sunt oameni, indiferent de coordonatele în care trăiesc. Fii bun! Dã tot ce poţi! Nu contează unde faci asta.” (Paul-Andre Baran)

“Dacă nu mă întorceam, eram probabil un emigrant român care nu ar fi avut niciodată sufletul împăcat şi nu ar fi fost niciodată realizat din punct de vedere profesional şi uman, ca în momentul actual. Eram probabil un interpret ca mulţi alţi români, veşnic în căutarea unui loc de muncă. M-am întors pentru a putea fi liniştit şi mulţumit.” (Ştefan Ignat)

“Românii mei sunt ca nişte animale hărţuite de frica de autorităţi şi total lipsiţi de simţul responsabilităţii personale. Expresia “s-a decis”, impersonală, defineşte relaţiile societăţii române.” (Mihaela Mihai)

“Intelectualii români se izolează în statutul lor de cugetători cu mentalitatea de cărturari de la marginea Europei, neproductivi şi incapabili să conducă un proiect în afară de scrierile lor.” (Mihaela Mihai)

“Îi numesc pe românii din diasporă romstrăini, un hibrid căruia i se recunoşteau realizările în străinătate, dacă le avea, fără a fi invitat să şi le continue, la acelaşi nivel, printr-o nouă carieră, în România.” (Sorin Alexandrescu)

“Nu numai că nici nu s-a pus problema vreunei discriminări pozitive a romstrăinului, dar discriminarea lui negativă s-a dovedit o practică largă, deşi ipocrită. Nu i s-a replicat (neapărat) că “nu a mâncat salam cu soia”, dar era mereu “uitat” în oricare joc. Nu era niciodată atacat ca atare, dar nici promovat.” (Sorin Alexandrescu)

“Am înţeles abia după câţiva ani că “acasă” nu mai exista pentru un reimigrant şi că această dispariţie a lui “acasă” nu are (neapărat) legătură nici cu realizările lui de dincolo sau de aici.” (Sorin Alexandrescu)

“În România cuvintele-cheie sunt “te sun”, “improvizăm” sau “a ieşit” bine. Un “te sun” lansat în aer nu înseamnă te caut atunci, la ora cutare, ci înseamnă mai degrabă un evaziv “văzând şi făcând”, adică nici un angajament.” (Bogdan Baeder)

“La noi ziua de 1 decembrie, care ar trebui să fie o zi de bucurie şi sărbătoare cu artificii, arată ca o zi de înmormântare, cu paradă militară, depunere de coroane şi alte obiceiuri prăfuite cu iz sovietic.” (Tereza Vâlcan)

“Suntem campioni la afişarea verbal şi nonverbal a nemulţumirilor (de fapt, suntem o întreagă naţie de cârcotaşi veşnic nemulţumiţi), dar când vine vorba de exteriorizarea bucuriilor, nu ştim să o facem la fel de bine.” (Tereza Vâlcan)

“România e ca un om aflat în “a doua etapă de convalescenţã”, după o luptă grea cu boala.” (Cristina Dragomirescu)

“Mi-ar fi fost foarte greu să lucrez la o instituţie de stat din cauza regulilor inflexibile, precum recunoaşterea diplomelor de la instituţii cu prestigiu internaţional.” (Andrei Stamatian)

“Principalul defect al societăţii româneşti este că… românii cred că există defecte care se aplică exclusiv românilor.” (Barbu Mateescu)

“A crede că, în mod miraculous sau treptat, calitatea politicienilor români se va îmbunătăţi în mod considerabil este o iluzie.” (Barbu Mateescu)

“Sunt dezamăgit de atitudinea statului român faţă de studenţii şi bursierii din afara României. În primul rând, nici nu am avut curajul să încerc să-mi echivalez diploma de licenţă de la Harvard în România.” (Alexandru Mănăilă)

Încă o dată felicitări Sandrei pentru concretizarea acestui proiect şi mii de muţumiri celor care şi-au deschis sufletul pentru a prezenta experienţe utile României contemporane.

Dan LUCA / Bruxelles

Working in EU-Affairs in Brussels – beyond the EU institutions

2012-01-09T11:54:00.000+02:00

Brussels hosts more than 100.000 persons working in EU affairs. Less than 50% are based in the EU institutions, the vast majority: over 50.000 people, have a job in industry federations, consultancies, media, corporate, nonprofit organizations, think tanks or region and city representations.

As Europe's capital, Brussels has an a-typical and specific job-market. It hosts national, regional, international and sectorial stakeholders that, together with the EU Institutions, form the so called “Community of EU-Actors”.

'Perm Rep's': Countries, Regions and Cities

Every EU member state has a Permanent Representation to the EU, based in Brussels. These offices represent the country's interest in the EU, as well as giving policy advice to their national politicians like the Europe Minister and Prime Minister.

In addition there are also Permanent Representations of European Regions to the EU, based in Brussels, like the 'West Midlands European Service' – a region in the UK; or the West Finland European office. These regional offices represent and promote their regions, providing services to their people.

Adding another layer to this are the Representations of Cities to the EU, based in Brussels, like the City of Prague. These offices represent, promote and organize their cities, like the representations above, but on a more narrow scale.

Industry & Unions

About 3.000 (big) corporations (Microsoft, Shell, Visa), trade associations, industry federations (European Banking Federation, European Wind and Energy Association, Eurometaux), unions and chambers of commerce (British Chamber of Commerce, Serbian Chamber of Commerce, Eurochambers) have an office in Brussels in order to be present in the community of EU-Actors. Even though most of these offices are relatively small, employing 1-5 people, almost 50% of people employed are doing work related to Public Affairs.

Member organizations of Eurometaux make clear why this federation is present in Brussels: they feel that the federation “constitutes the interface between the European non-ferrous metals industry and the European authorities and international or intergovernmental bodies” and that Eurometaux “...is committed to establishing dialogue with the latter in order to ensure early consultation in all fields of policy and legislation that may affect industry and to asserting the sector's views and positions in this respect.”

This is widely applicable: all these legal entities are present in Brussels in order to advocate their views or the views of their members – and need employees to accomplish this.

Consultancies

There are about 400 consultancy companies based in Brussels. They are a-typical from other consultancies in the sense that they mainly focus on EU-Affairs. Consultancies focus on Public Affairs (Edelman, Pleon, Fleishman Hillard, etc.), Public Relations (Ogilvy, Hill & Knowlton, Grayling, etc.), EU Project Management (Tipik, Quentes, etc.) and Association Management (Kellen Europe, AGEP, etc.).

Consultancies like Hill & Knowlton ensure that clients communicate their points of view to the audiences that matter. The teams working at these consultancies are international, multilingual, diverse and dynamic, consistently delivering services with real, commercial return.

Media

95% of the journalists in Brussels are correspondents of national media. However, this amount is declining, due to money issues, but also because of technological developments which make it easier to report on the EU from the national offices.

The remaining 5% is covered by EU specialized media (3%) like EurActiv, European Voice, EU Observer and by international media (2%) like FT, BBC, International Herald Tribune.

NGO's and Think-tanks

NGOs like WWF, Greenpeace, Oxfam, Red Cross, Youth Forum, and Caritas Europe have EU offices in Brussels. Greenpeace 'EU-Unit' says there's “based in Brussels, where we monitor and analyse the work of the institutions of the European Union (EU), expose deficient EU policies and laws, and challenge decision-makers to implement progressive solutions”.

Brussels also houses a lot of Think-tanks, like Friends of Europe, Centre for European Policy Studies, European Policy Centre, etc. The Centre for European Policy Studies (CEPS) was founded in Brussels in 1983 and “is among the most experienced and authoritative think tanks operating in the European Union today”. They provide a forum for debate on EU Affairs, and have an in-house research department as well as an extensive network of partner institutes across the world.

Map of Brussels

This is just a superficial glance on job opportunities in Brussels. There are more sectors/fields to look at, depending on your interest and background: law firms, political parties, platform organisations, international organisations in Brussels (UN, etc.).

Doing some research it seems that all legal entities present in Brussels are here mainly for this: to advocate/communicate their views or the views of their members as stakeholders in EU affairs – and they need employees to accomplish this.

Being in constant contact with them and providing coaching on the spot, it is my experience that most of the 3.000 industry associations; 400 consultancy companies; 300 region representations; and 200 nonprofit organizations across Europe employ people in Brussels, providing a world of opportunities when you know where to look.

Dan LUCA / Brussels

Servicii financiare în era 3.0

2012-01-08T16:57:00.000+02:00

Indiferent de ce domeniu inovativ am aminti, este imposibil să nu aibă măcar cea mai mică legătură cu Facebook-ul.

Tranzacţiile financiare online se pot realiza de oricine, cu condiţia de a avea un cont în bancă şi acces la internet. Foarte interesantã însã ideea băncii poloneze Alior, de a deschide o filială accesibilă numai de pe reţelele sociale. „Suntem acum la banca 3.0", a declarat Wojciech Sobieraj, şeful Alior Sync.

Este interesant de amintit că, în ciuda crizei financiare, banca are peste 600 000 clienţi, ocupă locul al doilea în clasamentul „instituţiilor financiare care oferă cele mai bune servicii" în Polonia, fiind numărul unu în 2009 şi 2010. Noua filială se adresează în special utilizatorilor Facebook, însă nu numai, în contextul în care în Polonia se preconizează că 40% din populaţie va apela la operaţiuni financiare online.

Dan LUCA / Bruxelles

Paradox pe piaţa muncii în România

2012-01-07T09:45:00.000+02:00

Deşi şomajul este la cote extreme, totuşi angajatorii se plâng de dificultatea în găsirea candidaţilor potriviţi pentru posturile vacante.

Conform rezultatelor unui studiu realizat de ManpowerGroup lipsa de experienţă (34% dintre cazuri), lipsa de cunoştinţe de afaceri sau academice, ori de calificări profesionale (28%), sau faptul că se pretinde un salariu mai mare decât cel oferit de angajator (21%), face ca unul din trei angajatori sã nu gãseascã candidaţii potriviţi pentru posturile puse la bătaie.

“În Era Resurselor Umane, schimbările ce se produc pe piaţa muncii au multiple implicaţii asupra fiecărui individ. Fiecare va trebui să-şi adapteze rapid competenţele la noile atribuţii, poziţii sau chiar noi industrii“, cum spune Valentin Petrof, Country Manager al ManpowerGroup România.

Dan LUCA / Bruxelles

Gata cu internetul gratuit în România?

2012-01-06T09:59:00.000+02:00

După ce acum doi ani aminteam de utilitatea locaţiilor WiFi în diverse puncte din ţară, articolul publicat recent de Adevărul, m-a dezamăgit – “Banii au fost însă aproape aruncaţi pe fereastră pentru că sistemul nu mai funcţionează în prezent”.

Aşteptam atunci cu nerăbdare demersuri pentru lărgirea numărului de hotspoturi şi adoptarea a mult mai multe aplicaţii online şi în România, pe modelele din străinătate. Dar iată că românii nu se mai pot bucura de internet în parcuri pentru că în foarte puţine sistemul mai funcţionează.

E mare păcat că în felul în care se mişcă azi lucrurile în lume, în România se pierd în continuare proiecte bune, din lipsă de interes şi strategie.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Cariere – “Sfaturi pentru un job în Bruxelles (4)”

2012-01-05T17:33:00.000+02:00

“Lumea consultanţei” este extrem de diversă şi de bine reprezentată în capitala comunitară. Pentru a afla mai multe despre cum poţi să găseşti un job în cadrul firmelor de consultanţă din Bruxelles, materialul publicat recent de Cariere este foarte util.

…......

Consultanţii sunt şi ei masiv reprezentaţi în Bruxelles. Câteva sute de companii îşi prezintă serviciile celor interesaţi, oferta fiind diferită ca preţ sau calitate de la o marcă la alta.

E greu de clasificat firmele de consultanţă. În opinia mea acestea se grupează în 4 categorii mari: specializate pe relaţiile cu presa (PR), pe lobby-ul legislativ (PA), pe managementul proiectelor europene şi pe managementul asociativ. Unele firme din Bruxelles se pot încadra în fiecare din cele 4 categorii, altele doar în una sau două.

Să încep cu firmele de “Public Relations“. Sunt câţiva mari jucători pe piaţă precum: Burson-Marsteller, Hill & Knowlton şi Ogilvy (aparent firme aflate în competiţie, dar aparţinând aceluiaşi grup - WPP). Edelman, Fleishman Hillard, Pleon, Chelgate, GPlus Europe, Interel, Weber Shandwick sau Mostra sunt alte nume care impun respectul în Bruxelles când vorbim de expertiză pe comunicare.

Deşi e greu de trasat o frontieră între PR şi PA, voi încerca să prezint câteva dintre brand-urile care fac diferenţa când e vorba de un lobby eficient: Kreab Gavin Anderson, EPPA şi FIPRA.

Cele mai cunoscute companii care au ca principală activitate “EU project management“ sunt: Tipik, Ecorys, Qwentes, Scholz & Friends, Media Consulta şi Gopa Cartemill. Când vedeţi de exemplu o pagină de web a unui DG sau un reportaj video despre, să zicem, eficienţa energetică la nivel comunitar, să fiţi sigur că aceşti consultanţi şi-au adus o mare contribuţie la realizarea “produsului finit“.

A patra categorie este cea a consultanţilor de “association management“, cu nume faimoase precum Kellen Europe, MCI sau AGS.

E bine de amintit şi organizaţiile sectoriale, care grupează diferiţi consultanţi în Bruxelles, precum The European Public Affairs Consultancies' Association (EPACA) sau The Society of European Affairs Practitioners (SEAP).

Şi de această dată, poate chiar mai mult decât în cazul celorlalte domenii, candidaţii pentru astfel de joburi trebuie să fie dedicaţi meseriei, cu aptitudini de buni comunicatori, dar în primul rând este nevoie de un bagaj vast de cunoştinţe tehnice din diferite domenii şi o bună înţelegere a sistemului în ansamblu.

Sunt deja zeci de români care lucrează în firmele de consultanţă din capitala comunitară şi asta arată ca cei interesaţi de acest sector pot să aplice fără nici o problemă.

Dan LUCA / Bruxelles

Românii în lume

2012-01-05T09:48:00.000+02:00

După absolvirea Universităţii Politehnice din Bucureşti şi o specializare în Japonia, Gabriel Marcu lucrează de 15 ani pentru Apple. A contribuit la lansarea iMac, iPod, iPhone şi iPad, la îmbunătăţirea culorilor şi a imaginii redate pe ecran. A rezistat acolo mai multor valuri de concedieri pentru că, aşa cum spune personal, munceşte foarte foarte mult şi îşi doreşte ca ceea ce realizează să aibă o calitate execpţională. Rezultatul – “Când cineva deschide un Mac vede imediat lucrul pe care l-am făcut eu”, spune românul.

E păcat că nu ştim să ne apreciem valorile, e păcat că nu ştim de foarte mulţi români apreciaţi peste hotare. De aceea salut fiecare iniţiativă de a prezenta adevărate vedete româneşti din Diaspora.

Dan LUCA / Bruxelles

Perspective pentru 2012

2012-01-05T00:03:00.000+02:00

2011 s-a încheiat, s-a tras linie, însă rezultatele măsurilor adoptate în anul precedent abia de acum vor începe să se vadă. Din punct de vedere…

… European

Problemele legate de democraţie, cred că vor schimba mult lucrurile în Uniunea Europeană în următorii ani, până în 2014 – data următoarelor alegeri europene. Estimez o „ruptură“ strategică încă din 2012, iar semnalul va veni din partea partidelor politice europene. Vor exista „mişcări doctrinare“, trecând peste fantomaticele „umbrele europene“ existente în zilele noastre. Se vor coagula strategii de alegeri cu adevărat europene, în care partidele politice îşi vor alege liderii la înaltele funcţii, la nivel comunitar. Sper că aceştia se vor lupta apoi deschis pentru titluri precum cel de preşedinte al Comisiei Europene sau preşedinte UE, renunţând la jocurile de culise şi “numirile de palat”, în care democraţia participativă e uitată.

2012 va fi un an al schimbărilor de semi-mandat comunitar, al provocărilor, un nou preşedinte al Parlamentului European (Martin Schulz – social-democrat german) din ianuarie, nou posibil tratat UE, preconizat pentru a se semna în luna martie, şi în plus, punerea în aplicare a măsurile de redresare privind moneda euro.

Iar dacă vorbim de Germania, este interesant de vâzut cum această ţară va gera puterea politică pe care o are acum la nivel comunitar.

… Românesc

Semnarea noului pact fiscal european va avea şi impact la nivel naţional, fiind un puternic test pentru economia românească.

Discuţiile privind aderarea la Schengen au fost amânate pentru 2012, iar poziţia Olandei nu încurajează un rezultat pozitiv mai devreme de luna iulie.

În 2012 românii sunt aşteptaţi la urne (cam prin noiembrie), în premieră fiind vorba de alegeri comasate: locale, regionale şi parlamentare. E bine? E rău? Vom vedea, dar semnalele nu sunt dintre cele mai roze în prezent.

Dacă ne referim strict la ce se va întâmpla pe plan naţional, cu siguranţă mişcările majore se vor resimţi sub influenţa pregătirilor electorale, ca de fiecare dată înaintea alegerilor.

Deşi mi-ar plăcea să cred că România se va trezi la o realitate europeană din care face parte acum mai mult decât crede, nu pot să preconizez ca fiind anul detentei la români.

Dan LUCA / Bruxelles

Bilanţ: 2011, din punct de vedere…

2011-12-21T14:59:00.002+02:00

... European

Anul 2011 va rămâne în istoria comunitară ca un an al marilor încercări. Cum altfel putem vizualiza dinamica întâlnirilor liderilor europeni pentru a salva moneda euro sau colapsul financiar din diferite ţări membre UE. Dacă acum 12 luni vorbeam doar de “măsurile de redresare economică, de soluţionare a problemelor financiare ale Greciei”, acum problemele sunt mult mai ample, în care nume precum Italia, Spania sau chiar Belgia apar menţionate. Este clar că şefii de stat şi de guverne merg mult pe o “integrare economică adâncită”, pentru a permite instituirea unui mecanism permanent de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro.

Spre sfârşitul anului, au avut loc schimbări de lideri în cadrul marilor partide politice europene. Înlocuind-o pe Annemie Neyts-Uyttebroeck în 25 noiembrie 2011, europarlamentarul Sir Graham Watson a devenit liderul liberalilor europeni. Recenta alegere a bulgarului Sergei Stanishev în fruntea socialiştilor europeni demonstrează că şi ţările est-europene au reprezentanţi politici de valoare, cu calitaţi apreciate în rândul partidelor europene. Stanishev îl va înlocui pe veteranul Poul Nyrup Rasmussen, care a ocupat această funcţie aproape 8 ani. Mandatul bulgarului va fi unul de interimat, până la congresul socialiştilor europeni din septembrie 2012 de la Bucureşti, când următorul lider va fi ales pentru 2 ani şi jumătate.

... Românesc

Aceleaşi probleme pe dosarele sectoriale problematice – corupţie, infrastructură, autostrăzi, social, fonduri europene neutilizate...

Dacă ne oprim asupra poziţionării României ca stat membru în cadrul UE, este nevoie de optimizarea relaţiilor între structurile publice şi private româneşti cu structura comunitară. Ne referim aici la coordonarea lobby-ului românesc, la consolidarea imaginii de ţară şi a prezenţei româneşti în spaţiul european.

Cu mare părere de rău constatăm că România nu reuşeşte să intre în clubul marilor ţări europene (aşa cum Polonia a reuşit să se impună printr-o Preşedenţie a UE plină de sens), jucând încă un rol marginal, într-o luptă permanentă de “lanternă roşie” cu Bulgaria.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Cadran Politic – “Ce este un partid politic?”

2011-12-20T12:18:00.000+02:00

Pentru că încrederea în liderii politici scade de la an la an, am considerat util să amintesc ceea ce înseamnă de fapt politica şi partidele politice. Poate materialul publicat recent de Cadran Politic va diminua din pesimismul oamenilor dezamagiţi de fapt de felul în care se face politica şi va încuraja implicarea, singurul mod de a putea schimba lucrurile.

………………

M-am gândit că ar fi interesant de citit un material legat de ceea ce înseamnă politica, mai mult într-o formă teoretică. Care sunt de fapt bazele pe care ar trebui să se deruleze actiunile politice, pentru că, dacă este vorba de practică, trebuie să recunoaştem că sunt mari diferenţe între aşteptări şi realitate.

Să nu ne mire că în România se proiectează participarea şi angajamentul politic ca pe o luptă între totul sau nimic. Partidele politice devin forme instituţionalizate ale puterii, iar aşteptările omului simplu, neimplicat politic, sunt total denaturate.

Un partid politic nu este statul sau instituţiile acestuia. Partidul nu este o companie privată sau multinaţională, şi nici măcar o organizaţie neguvernamentală. Conform definiţiei din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, un partid politic este o “grupare de oameni uniți prin comunitatea concepțiilor politice, ideologice, a intereselor sociale”. “Partidul politic este o grupare relativ organizată şi stabilă, care exprimă sintetic și reprezintă interesele unui anumit grup social, căutând să le apere și să le promoveze împotriva altora şi luptând pentru cucerirea sau menținerea puterii politice”.

În cadrul mişcării politice se discută doctrine politice şi adaptarea lor la contextul şi contemporanitatea fiecărui peisaj demografic. Într-o permanentă interacţiune cu simplii cetăţeni, partidul decide ce fel de mesaje sunt importante şi căile cele mai bune de transmis, iar – teoretic – în caz de victorie în confruntările electorale, coaliţiile câştigătoare trebuie să “instituţionalizeze” promisiunile.

Prea mulţi au părerea total greşită însă, că politicienii ar avea puteri magice, adevăraţi zei mitologici, controlând sisteme în care prin “voinţa politică” totul e aranjabil şi posibil. Şi nu contează că respectivul politician e la putere sau în opoziţie, ales sau chiar neales într-o funcţie publică. Facem o mare greşeală dacă gândim sistemul politic românesc în acest mod…

Din cauza frământărilor de tot felul, atât din motive financiare, cât şi diferitele crize politice interne, au condus la o tendinţă generală în întreaga Europă, în care oamenii politici şi-au pierdut credibilitatea. Cum se manifestă această lipsă de încredere? În special prin lipsa la vot şi dezinteresul faţă de viaţa politică. Cea mai concludentă dovadă a fost prezenţa la alegerile pentru Parlamentul European din 2009. Cei mai mulţi cetăţeni europeni care recunosc ca şi-au pierdut interesul pentru politică sunt de părere că votul lor pentru alegerea europarlamentarilor nu ar fi schimbat cu nimic situaţia actuală.

Citind un material recent, semnat de fostul ministru Vasile Dâncu, am remarcat câteva idei care mi-au plăcut în mod deosebit. Acesta argumentează de ce este necesară totuşi prezenţa şi implicarea în politică, spre deosebire de a aştepta schimbările în bine, fără a face nimic – “Când faci politică poţi da cuiva un mandat greşit, te poţi înşela. Când nu faci politică dai un mandat în alb oricui, nu ai nimic de spus, nu ai nicio şansă pentru a-ţi pune amprenta ta asupra regulilor jocului”. Tot aşa, “Când acţionezi în comunitate sau în societate, faci politică, chiar fără să-ţi dai seama”.

“Pentru că politica trebuie să redea speranţa oamenilor, speranţa că mersul lumii este înainte şi că merită să muncim pentru că lumea de mâine, cea a copiilor şi nepoţilor noştri, va fi un loc mult mai bun decât cel în care am trăit noi. Dacă vom abandona atât de uşor, s-ar putea ca mâine să fie prea târziu, iar România trebuie salvată acum!”

Dan LUCA / Bruxelles

La Mulţi Ani, Români !

2011-12-19T17:40:00.002+02:00

Sunt mandru că sunt român! Sunt mândru că am făcut şcoala în România! Sunt mândru când aud numele România!

La ora actuală România se confruntă realmente cu un lanţ de noi provocări, apărute odată cu valurile de plecări din ţară, care trebuie contracarate tot printr-o structură inovatoare. Este timpul ca românii să facă ceva pentru români, împreună solidari prin Europa! Toţi românii din Diasporă, indiferent de calificare, trebuie să se simtă respectaţi şi ascultaţi.

Nu avem dreptul să fim nemulţumiţi de politică fără să încercăm să ne facem auziţi şi să schimbăm ceva. Angajamentul politic este necesar pentru a ajuta România. Vrem să luptăm pentru ideile în care credem. Este loc pentru toţi şi suntem convinşi că împreună putem realiza lucruri minunate pentru români.

Diaspora românească nu constituie o problemă, ea ne ajută să înţelegem mai bine România contemporană.

Mii de mulţumiri colegilor care au înţeles că implicarea politică e importantă pentru România. Fără ei nimic nu s-ar putea realiza!

La Mulţi Ani, România!

La Mulţi Ani, Diaspora românească!

Dan LUCA / Bruxelles

Ce prioritãţi în pregătirea angajaţilor?

2011-12-19T09:54:00.000+02:00

Training-ul, dezvoltarea profesională şi remunerarea au fost sectoare tratate cu atenţie de angajatori în a doua jumătate a anului 2011, conform studiului HR Outlook. Companiile recurg în cea mai mare parte la training-ul intern (83%), urmat de training-ul extern (76%), în timp ce activităţile de coaching si mentoring extern şi blended learning ocupă poziţii inferioare.

Ce se urmăreşte prin aceste pregătiri? Tot acelaşi studiu relevă faptul că prin programele de dezvoltare profesională, companiile urmăresc atât dezvoltarea abilităţilor soft skills (68%) - comunicare, lucrul în echipă, leadership-ul, dar şi abilităţile tehnice ale angajaţilor (66%).

Nu e rău nici faptul că, în comparaţie cu primul trimestru al anului 2011, companiile oferă unui număr mai mare de angajaţi posibilitatea să lucreze de acasă şi să aibă un program de lucru flexibil, deşi numărul companiilor care utilizează aceste practici rămâne constant.

Dan LUCA / Bruxelles

“Presa mare” şi platformele sociale

2011-12-18T09:38:00.000+02:00

Am amintit recent de rolul reţelelor sociale în găsirea de informaţii utile pentru utilizatori. În plus însã, prin prezenţa marilor publicaţii şi posturi media pe aceste platforme, ştirea ajunge mult mai uşor să fie citită online.

Cele mai cunoscute nume în presa tradiţională românească sunt branduri populare şi pe Facebook. Astfel, conform studiului facebrands.ro, posturi de radio şi TV au adunat peste 400.000 de fani. În topul publicaţiilor quality, „Adevărul" are peste 44.000 de fani, urmat de „Jurnalul Naţional" şi „Evenimentul zilei".

Comunicarea de pe Facebook nu se rezumă doar la transmiterea ultimelor ştiri, ci este necesară o strategie complexă ce ia în calcul profilul utilizatorului. Dacă până acum ratingul era indicatorul cel mai frecvent utilizat în clasamentele media, acum numărul like-urilor de pe reţeaua socială dau valoare brandurilor.

Facebook are în România aproape 3,85 milioane de utilizatori, adică 17,93% din populaţia ţării şi 52,73% din cei care intră pe internet, atenţie, asta după ce, la începutul anului 2011 trecut existau doar 520.000 de conturi.

Dan LUCA / Bruxelles

Munca românului

2011-12-17T16:23:00.000+02:00

Nu ai cum să nu te simţi mândru când un străin îţi spune – „Sunt români, fac o treabă excelentă!“. Se ştie că indiferent de structura în care se integrează, românul îşi face de cele mai multe ori foarte bine treaba. Este conştiincios, politicos şi recunoscător.

Şi eu cunosc români care lucrează în Belgia, în construcţii sau menaj şi sunt nişte oameni extraordinari. Şi asta se întâmplă indiferent că sunt plecaţi la muncă în Belgia, Spania sau Italia. Pădure fără uscături nu există, ca să zic aşa, dar nu trebuie generalizat. Pentru acei câţiva care nu au cele mai bune intenţii în ţările în care au plecat, să îi condamnăm pe toţi românii.

Românii din Diaspora sunt oameni harnici, apreciaţi peste hotare de cei pentru care lucrează şi trebuie lăsaţi să muncească. Rezultatele studiului realizat de Institutul Naţional de Cercetare Economică şi Socială din Marea Britanie, conform căruia muncitorii români din străinătate sunt mai productivi cu 10% decât cei rămaşi acasă, pot naşte alte semne de întrebare.

Dan LUCA / Bruxelles

Belgia nu deschide piaţa muncii pentru români

2011-12-17T10:48:00.000+02:00

Regret că autorităţile belgiene au cedat presiunilor din partea altor state membre de a prelungi nejustificat şi în 2012 restricţiile pe piata muncii pentru românii din Belgia. Impreuna cu colegii mei de la PSD Belgia urmãrim cu mare atenţie aceste discutii încă din primăvara anului 2009 si am incercat sa le influentam in sens pozitiv Romaniei. Din pãcate, Belgia a luat o decizie contrara deciziei initiale de a nu prelungi restrictiile pentru romani, sub influenta statelor membre vecine.

Am căutat să susţinem prin toate mijloacele cauza noastră. Victor Ponta, preşedintele PSD, i-a scris despre noi şi despre românii din Belgia preşedintelui socialiştilor belgieni Elio Di Ropo, încă din mai 2011. Preşedintele PSD Diaspora, Cristian Rizea, l-a atenţionat pe ministrul Baconschi despre gravitatea dosarului în iunie 2011.

Ne-am implicat constant, cu întâlniri la nivel federal, dar şi la nivel regional (regiunea Flandra), implicând şi Organizaţia de Femei a PSD Belgia, dar şi pe cea de Tineret, pentru a trage semnale de alarmă despre cauza noastră.

Dan LUCA – Bruxelles

Dan LUCA – articol in Cariere - Sfaturi pentru un job în Bruxelles (2)

2011-12-16T12:13:00.000+02:00

Din seria “articolelor-sfat” pentru găsirea unui job în Bruxelles-ul european, a apărut în Cariere un nou material, în care m-am referit la inserţia în cadrul federaţiilor industriale. Este un palier extrem de vast, cu foarte multe posibilităţi de afirmare. Pentru o imagine cât mai completă, vă recomand articolul integral.

............

Continuând seria articolelor legate de găsirea unui job în Bruxelles-ul european, mă opresc de această dată asupra reprezentanţelor federaţiilor industriale şi corporaţiilor. În limbajul de Bruxelles, dar nu numai, întâlnim des expresii de genul “grupul de interese din industria X s-a întâlnit cu comisarul european Y”, fără absolut nici o problemă juridică şi nici măcar de etică, deşi în România încă acest gen de acţiuni au conotaţii negative. Lobby-ul este înţeles ca o activitate dăunătoare în România, nicidecum ceea ce reprezintă cu adevărat la Bruxelles.

Cum s-au format aceste grupuri de interese din capitala europeană? Aproximativ 400 de multinaţionale, pe care le întâlnim în marea lor majoritate şi în România (vezi: Total, Shell, Oracle), au un sediu permanent şi la Bruxelles. Nu este însă ceva similar cu sediile din alte capitale europene, ci este de fapt o “ambasadă” a corporaţiei respective pe lângă instituţiile europene. Aşa cum România are o ambasadă în Belgia, care răspunde de relaţiile bilaterale dintre Belgia şi România, dar şi o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană, aşa şi Microsoft are un birou care se ocupă de “piaţa de desfacere a produselor sale” în Belgia, dar şi de un birou care se ocupă de dinamica legislativă europeană. Iar dacă observăm ştiri de genul Justiţia dă dreptate Comisiei Europene în disputa cu Microsoft ne cam imaginăm munca celor din aceste structuri: monitorizări, informări ale sediului central sau european despre tendinţele legislative, strategii de lobby şi campanii de comunicare, toate pe “nivelul comunitar”.

Se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale ale membrilor şi Secretariat permanent în Bruxelles, pentru o mai mare vizibilitate şi implicit mai multă eficienţă în prezentarea intereselor actorilor industriali, afectate de deciziile luate la nivel comunitar. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Un exemplu concludent pentru cele menţionate mai sus este Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini - ACEA, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este împuternicit să-l reprezinte, conform statutului organizaţiei: “Road safety is essential in ensuring mobility”.

Unde s-ar putea integra cel care îşi doreşte o astfel de activitate la Bruxelles? Deşi în cadrul acestor birouri lucrează între cinci şi 15 oameni, nu vă speriaţi, avem de unde alege, fiindcă în Bruxelles sunt aproximativ 3.000 (trei mii – nu e nici o greşeală!) de birouri ale asociaţiilor europene sectoriale. Cu totul cam 20.000 de oameni îşi derulează activitatea în acest sector doar la Bruxelles.

Fiecare structură este coordonată de o persoană purtând fie titlul de Secretar General, Director General sau Head of Office. Sunt oameni foarte influenţi în mecanismul legislaţiei europene, calităţile lor fiind de multe ori determinante pentru ramurile industriale pe care le reprezintă. Secretarul General coordonează activitatea unui Secretariat. Salariile acestor persoane sunt excelente, în concordanţă cu reponsabilitatea pe care o au, atingând 5.000 euro sau chiar 10.000 euro pe lună, în funcţie de industria pe care o reprezintă.

Ce fac aceste asociaţii? Dacă luăm exemplul “Eurometaux“, asa cum scrie pe pagina lor de web www.eurometaux.be, această entitate constituie interfaţa între reprezentanţii europeni ai industriei neferoase şi autorităţile europene. Succesul acestor organizaţii se măsoară prin recunoaşterea la nivel înalt de către factorii de decizie europeni a organizaţiei ca influentă şi indispensabilă în procesul evolutiv al legii comunitare, pe de o parte, dar şi importantă ca activitate în cadrul grupului de către membri, adică cei care acoperă costurile activităţii de la Bruxelles.

BUSINESSEUROPE este principala organizaţie la nivel european ce reuneşte 41 de federaţii naţionale (patronatele naţionale) şi reprezintă astfel 20 de milioane de companii, fără nici o exagerare, din 35 de state. Şi tot aşa, dacă le luăm pe cele mai mari, de exemplu, CEFIC, Consiliul European al Industriei Chimice, sau EWEA, Asociaţia Europeană pentru Energie Eoliană, sunt nume de care se leagă cea mai mare parte a deciziilor europene în sectoare majore, în ceea ce priveşte dezvoltarea societăţii sau schimbările globale cum ar fi schimbărilor climatice.

Există o foarte mare diversitate de grupuri de interese la nivel european şi în multe dintre acestea, România nu este prezentă aşa cum trebuie. Nu putem să fim aşa de “descoperiţi” pe paliere legislative vaste, la cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană.

Probabil mulţi se întrebă dacă pregătirea pe care o au le-ar permite să găsească un loc de muncă în Bruxelles-ul european. Concursurile EPSO, pentru a deveni funcţionar comunitar, trezesc mare interes, dar viaţa poate să fie însă interesantă şi lucrând în sectorul privat al capitalei Europei. Sutele de români care activează deja în acest sistem pot să confirme că dimensiunea privată a afacerilor europene nu este de neglijat. Dar, să revenim la pregătirea necesară pentru a lucra în Bruxelles. Dacă ne referim la educaţia formală, candidatul trebuie să aibă deja o diplomă, chiar dacă aceasta este dintr-o universitate românească. Un master efectuat într-o ţară vest-europeană este de asemenea extrem de util. Limbile străine sunt foarte importante. Fără limba engleză nu se poate face nimic, franceza este un punct în plus, iar dacă ai cunoştinţe de limba germană este şi mai bine. Italiana si spaniola nu fac diferenţa, fiind mulţi italieni şi spanioli în Bruxelles.

Dacă doriţi să lucraţi în Bruxelles căutaţi să înţelegeţi mai mult decât mecanismul instituţional, să vă specializaţi treptat pe anumite politici sectoriale, fie cea de mediu, energie, trasporturi, finanţe. Nu dă bine dacă la un interviu nu ai habar ce reprezintă prescurtări precum WWF sau CEFIC şi soliciţi un job ca expert pe politicile de mediu.

Şi pentru a-i ambiţiona şi mai mult pe cei interesaţi, lipsa specialiştilor de politici sectoriale în domeniul european, lipsa unei prezenţe industriale româneşti integrate în federaţiile europene şi statulul de nou membru UE pentru România, fac ca nici un român să nu ocupe încă poziţii de vârf în cadrul federaţiilor europene de la Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Avem timp de PR?

2011-12-16T09:26:00.000+02:00

Fiind un domeniu relativ complex, PR-ul nu este perceput corect, şi nu mă refer numai la România, unde se cunoaşte şi mai puţin despre această activitate decât în ţarile mai dezvoltate. Fie încurcată cu Relaţia cu Publicul, fie, redusă doar la relaţia cu media, cert este că o clarificare a rolului PR-istului este binevenită.

Citind articolul publicat de PR Romania, ce poartă semnătura Lilianei Bindeanu, PR Strategist la Strategy Ideea Consulting, mi-am dat seama că nu ar strica acest efort, din partea comunicatorilor, de a face puţin PR pentru PR, fără de care restul activităţilor companiilor, dar şi persoanelor publice ar fi zadarnice, nereuşind să pătrundă şi să se menţină pe piaţă.

Nu pot să nu citez ultimele promisiuni pe care la face specialista în PR, pentru a demostra importanţa muncii pe care o desfăşoară – “voi continua sa fac networking (Social Media şi PR-ul merg mână în mână), voi fi mereu un student la comunicare, voi studia PR-ul şi mă voi dedica din ce în ce mai mult pentru ca partenerii de afaceri să dobândească o educaţie în acest domeniu”.

Dacă spuneam cu ceva timp în urmă că după aproximativ 100 de ani de la recunoaşterea PR-ului ca meserie, specialistul se ocupă de scrierea comunicatelor de presă, organizarea de evenimente, conceperea discursurilor, activitatea de lobby sau editează broşuri, poate că am omis unul dintre cele mai importante lucruri pe care în contextual actual, PR-istul nu are voie să le uite – prezenţa în mediul online, şi permanenta adaptare la ceea ce se cere, pe principiul “Încrede-te în tine însuţi, dar încrede-te mai mult în trend-uri!”.

Dan LUCA / Bruxelles

Platformele sociale şi recrutãrile

2011-12-15T10:04:00.000+02:00

Spuneam că imaginea online constituie un CV virtual valoros în selectarea candidaţilor la angajare. Compania americană SelectMind arată că mai mult de 80% din angajatori folosesc reţelele sociale în procesul de recrutare.

“În România, 70% din angajatorii care folosesc reţelele sociale preferă să recruteze de pe LinkedIn, în principal datorită costurilor reduse şi a posibilităţii de a obţine referinţe despre aplicanţi rapid. De asemenea, 63% din companii au o pagină pe Facebook unde postează anunţuri de joburi, traininguri sau alte informaţii legate de activitatea lor, platforma creată de Mark Zuckerberg fiind principala formă de promovare a companiilor în mediile sociale”, conform datelor articolului publicat de Adevărul.

Nu ar fi o idee rea, mai ales pentru tinerii care sunt în căutarea unui loc de muncă, ca aceştia să-şi actualizeze şi să-şi revizuiască profilele pentru a demonstra încredere şi maturitate. Totul pentru a avea un CV complet.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol in Cadran Politic – “Clujenii văzuţi de la Bruxelles”

2011-12-14T17:14:00.000+02:00

În această toamnă, am pus mult accent pe cum este văzut Clujul de la Bruxelles, atât în cadrul evenimentului de la Cluj, organizat cu ocazia aniversării Casei Europei, dar şi prin apariţiile din presă.

De această dată, Cadran Politic este publicaţia care găzduieşte un material pe această temă.

.......

A dezbate cum se vede Clujul de la Bruxelles este un lucru foarte îndreptăţit, nu pentru că vorbim de Cluj-Napoca – tot atât de bine puteam discuta despre cum se vede Zalăul, Timişoara sau un sector din Capitală. Este în primul rând o tentativă de implicare a cetăţenilor de la nivel local în a gândi şi a spune ce cred despre substanţa politicilor europene şi despre ceea ce aşteaptă ei să se întâmple cu viaţa lor personală şi comunitară. Prin instituţii, elită, dar mai ales prin comunitate, vor câştiga şi Clujul, şi cetăţenii şi România. Aşa îşi începea discursul Vasile Puşcaş cu prilejul unui eveniment atipic desfăşurat la Cluj în organizarea “Casei Europei”, în care accentul s-a pus pe poziţionarea contemporană a Clujului în Uniunea Europeană, la aproape 5 ani de la aderarea României la Uniune.

Dar cum se vede Clujul de la Bruxelles? De la Bruxelles se văd multe, poate mai multe decât se imaginează. Se ştie totul despre Nokia, de la istoria Bochum-2008 până la criza contemporană de la Jucu, se văd Mall-urile precum piramidele secolului 21, se văd echipele de fotbal “U” şi CFR, dar şi noul stadion.

Facultatea de Studii Europene de la Cluj a dat un prim semnal spre Europa reală pe linie academică încă din anul 1994, în 1995 Asociaţia Studenţilor Europeni organiza la Cluj dezbateri cu europarlamentari, miniştri clujeni au dus pur şi simplu România în Uniunea Europeană, iar acum un absolvent de facultate clujeană este comisar european. Succesele Universităţii “Babeş-Bolyai” şi Universităţii Tehnice sunt incredibile. Şi asta fără exagerare! Absolvenţii lor lucrează acum ca specialişti la Parlamentul European, Comisia Europeană sau chiar la NATO.

“Clujul este un centru de seriozitate unde lucrurile se fac cum trebuie şi nu întâmplător românii sunt buni unde se încadrează într-o structură de învăţământ”, spunea Preşedintele Academiei Române, clujeanul Ionel Haiduc, prezent la eveniment. Profesorul Emil Burzo, preşedintele filialei locale a Academiei Române, menţiona faptul că la nivel naţional, Clujul are cea mai mare pondere a persoanelor cu studii superioare din Romania după statisticile Comisiei Europene.

Însă, aşa cum preciza la eveniment fostul Negociator Şef al României, Vasile Puşcaş, “Clujul are toate şansele să fie un centru de excelenţă prin Universităţi, să aibă o politică şi pe lângă universităţi”. “Viitorul trebuie proiectat prin prisma resurselor”, foarte bine sublinia cancelarul Universităţii Tehnice, doamna Daniela Manea, iar la Cluj acestea există. Avem mulţi oameni de calitate. Nicolae Păun, timp de 8 ani Decan al Facultăţii de Studii Europene din Cluj, preciza: “Clujul are statură, are voce puternică în România. Este o fereastră de oportunităţi pentru România din perspectiva Bruxelles-ului. 60 de absolvenţi ai facultăţii noastre lucrează iî instituţiile comunitare din capitala Europei”.

Să privim spre viitor însă. Să zicem Clujul anului 2020, că tot e la modă Agenda 2020! Aşteptăm o autostradă care leagă Budapesta de Bucureşti şi care trece prin Cluj! Modernizarea şi extinderea aeroportului trebuie să continue! Cercetarea şi inovarea trebuie stimulate la maxim, având în vedere forţa unui oraş de peste 300.000 de locuitori în care tot al treilea locuitor este fie student sau fie cadru didactic universitar.

Bruxelles-ul ne dă idei, nu doar fonduri europene. Noi trebuie să ştim să gestionăm situaţia. Pe lângă Consiliul Judeţean, Primărie, Universităţi, trebuie implicaţi şi alţi jucători de pe piaţă, de exemplu Camera de Comerţ, sau chiar presa localã. E nevoie de un Comitet European al Clujului, un fel de Sfat al Înţelepţilor locali, care trece peste ciclul electoral, e necesară o platformă realistă şi sustenabilă “Cluj 2020”!

Dan LUCA / Bruxelles

Iniţiativa Cetăţenească Europeană

2011-12-14T10:43:00.000+02:00

Introdusă prin adoptarea Tratatului de la Lisabona, ECI - Iniţiativa Cetăţenească Europeană, este unul dintre instrumentele concrete ce contribuie la stabilirea democraţiei europene. Conform articolului 11 al Tratatului, ce presupune ca fiind necesare cel puţin un milion de semnături din partea cetăţenilor, pentru influenţarea deciziilor Comisiei, pentru prima dată în istorie, cetăţenii şi organizaţiile societăţii civile pot să marcheze direct şi formal agenda politică.

Evident, acest lucru nu a fost posibil decât treptat. Iniţial, prin rezoluţia Parlamentului European din mai 2009, au fost prezentate detalii privind funcţionarea iniţiativei, apoi în 2010, după mai multe dezbateri s-a stabilit cadrul general de implementare pentru ECI, pentru ca abia în aprilie 2012 reglementările să se poată aplica în sfârşit.

Condiţia impusă: cel puţin un sfert din statele membre ale UE să ceară Comisiei Europene înaintarea propunerilor legislative, în domenii care intră în sfera de competenţă a Comisiei, iar comitetul cetăţenilor, compus din cel puţin 7 cetăţeni europeni cu reşedinţa în cel puţin 7 state membre diferite, având la dispoziţie un an pentru a colecta declaraţiile de susţinere necesare, certificate apoi de autorităţile competente din statele membre. Comisia dispune de trei luni pentru a examina iniţiativa şi pentru a decide ce acţiuni va întreprinde.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol PR Romania – “Web 2.0 în Bruxelles-ul european”

2011-12-13T10:48:00.000+02:00

Internetul a marcat semnificativ sfera comunicării. Deşi privit şi adoptat iniţial cu reticenţă de instituţii, companii, organizaţii, Web-ul, acum şi chiar Web 2.0, a pătruns şi în lumea Bruxelles-ului european.

Am încercat să descriu tabloul complet într-un material publicat de PR Romania.

..........

Internetul a deschis culoare nebănuite pentru cei din sfera comunicării. Cu puţină reticenţă, la sfârşitul anilor ’90, s-a trecut la realizarea paginilor de web pentru instituţii, companii, organizaţii şi tot ce mişca pe planeta Pământ. Flew zicea încă din 2002 că Internetul este cea mai semnificantă manifestare a noilor media - azi internetul poate face ceea ce făcea în trecut doar televiziunea. Este clar că noile media sunt “multiplicatorul” care maximizează mesajul unei organizaţii.

Observăm cum jurnalismul tradiţional este din ce în ce mai îndreptat către ştiri şi informaţii on-line, în timp ce noile media permit organizaţiilor să interacţioneze direct cu “actorii” responsabili.

Cuvinte precum “youtube”, “platforme de bloguri”, “second life”, “Facebook” devin o rutină a limbajului cotidian, aşa cum acum câţiva ani “google” intra în dicţionarele explicative. Experţii de marketing şi comunicare trăiesc într-o lume foarte dinamică, în care trebuie să absoarbă noua tehnologie şi să vizualizeze cum aceasta le afectează eventual munca pe care o desfăşoară. Nu am experienţa necesară în a explica impactul noii tehnologii în “lumea mare a marketing-ului”, mă voi aventura însă în a prezenta câteva idei care derivă din munca de comunicare pe structura afacerilor europene.

Dacă este să urmărim evolutiv posibilităţile oferite de web, blogurile au devenit deja influente, dar e nevoie de încă ceva timp pentru a se sedimenta piaţa. E dificil de indentificat ce bloguri sunt bune şi ce bloguri nu merită atenţia. E păcat însă că blogosfera este plină de anonimi. Anonimitatea ia într-un fel credibilitatea mesajului sau cel puţin autenticitatea.

Multe grupuri de interese din capitala Europei aşteaptă să vadă cum noua tehnologie le va afecta activitatea. În câţiva ani nu se va pune problema în a avea un blog sau nu, ci cum îl utilizăm ca şi canal de comunicare. E poate o nouă dimensiune a dilemei de acum 10 ani, când multe federaţii sectoriale (grupurile de interese industriale) se întrebau dacă e nevoie să aibă o pagină web de prezentare.

O altă posibilitate online de comunicare pe care o oferă Internetul este apelarea la social media, deşi în unele situaţii prezenţa în aceste medii poate fi controversată sau considerată “unsafe”. Având experienţa anilor de lucru în media din Bruxelles, am încercat să aduc o abordare europeană pentru “social media”. În prezent politica media urmăreşte să menţină etica jurnalistică, standardele publicităţii şi în general (de obicei) auto-reglementarea relaţiei cu publicul său. Politica media este gândită să constituie parte a politicii pentru cetăţeni, în special, când aceasta are un impact asupra libertăţii civile şi a drepturilor omului.

Aşa cum apreciază şi Comisia Europeană, considerând situaţia actuală a statelor membre, Europa este pregătită ca până în 2015 să înregistreze o dezvoltare remarcabilă pe plan digital, reuşind să încheie “epoca” liniilor fixe şi să adopte inovaţiile uneia noi - a liniilor mobile.

Dacă ne referim la Web 1.0 vorbim de internetul iniţial, ca sursă de informare, o stradă “cu sens unic”. Web 2.0 este încă destul de nou, dar poate fi explicat ca fiind ceea ce considerăm “social media”, o stradă cu două sensuri, dar apare deja Web 3.0 – încă nu foarte bine definit. Ceva de genul: îţi exprimi nevoile, iar programul va şti exact de ce ai nevoie şi care îţi sunt preferinţele. Să luăm câteva exemple pentru a vizualiza mai bine unde se doreşte să se ajungă. Să zicem că utilizând un motor de căutare Web 3.0, tastezi cuvantul “Paris”. Computerul ştie că eşti localizat în Paris, dar în mod normal lucrezi în Bruxelles, deci îţi va da informaţii doar despre oraş (vreme, atracţii turistice, hoteluri, restaurante, etc.). Cu motoarele de căutare actuale, vei gasi de asemenea toate informaţiile despre Paris Hilton, de exemplu.

Un alt exemplu, când îţi porneşti calculatorul (sau când pur şi simplu te înregistrezi) acesta îţi va spune că este momentul pentru vizita la stomatolog, dar de asemenea îţi va arăta stomatologii din vecinătate, cu experienţa lor profesională. Conform experţilor, dezvoltarea va ajunge atât de departe încât să adopte instrumentele Web 3.0 (nu doar calculatoare şi telefoane mobile) în viaţa cotidiană. Un geam îţi va da informaţii despre vreme, un frigider îţi va furniza informaţii despre alimente.

Se observă deja că stucturile comunitare încercă să se “muleze” pe această nouă tehnologie. Personal cred că pagina web, acel tradiţional Web 1.0, este reperul unei organizaţii, este locul unde aflăm informaţia de bază despre ce doreşte respectiva entitate să facă, despre istoria lor, despre proiectele de viitor şi datele de contact. Cred că blogul are un rol important în a produce dinamică şi a înţelege opinia organizaţiei respective pe anumite dosare sectoriale, dar depinde de cum se utilizează acest canal de comunicare. Şi iar cred că Facebook-ul are un viitor în acest peisaj al Web 2.0 şi comunicării, dar din nou totul integrat într-o strategie de imagine digitală.

UE la ceasul încrederii

2011-12-12T17:57:00.000+02:00

Nu este o noutate lipsa încrederii cetatenilor europeni în conducători. Iată că acest lucru se demonstrează încă o dată, când recent, preşedintele grupului liberalilor din Parlamentul European, Verhofstadt, spunea: "Oamenii sunt nemulţumiţi până peste cap de liderii politici, dar ei cred în continuare în Europa. Ceea ce este necesar este o ‘Agora’ unde cetăţenii au un cuvânt de spus".

Care ar fi din nou concluzia? Iindiferent ce măsuri ar conţine noile acorduri, consolidarea democraţiei nu se va putea asigura în Uniune decât printr-o reală consultare şi implicare a cetăţenilor.

Dan LUCA / Bruxelles

Pro sau contra internetului de azi

2011-12-12T09:32:00.000+02:00

Un material pe care îl găsiţi în Dilema Veche îşi propune să creioneze un tablou cât mai realist al lumii internetului, apelându-se la argumente concrete pentru aceasta. “În 1997 se considera că Internetul va dărâma frontierele dintre popoare şi va face loc unei ere a păcii mondiale”. Din păcate conflictele care au ca mijloc de comunicare canalele virtuale au apărut totuşi.

E păcat că pe lângă cantitatea uluitoare de informaţii disponibile, posibilităţile de entertainment şi socializare apar numeroase materiale violente sau mai puţin decente. Controversele apar şi atunci când e vorba de politică, transparenţă şi participare publică prin intermediul internetului.

Nu trebuie să privim cu dramatism peisajul web, să îi recunoaştem avantajele enorme pe care le oferă şi să nu uităm că fără etică totul îşi pierde din calitate.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – “Diaspora românească – parte a dezvoltării României”

2011-12-10T09:50:00.000+02:00

Îmi face mare plãcere ca lunar sã prezint mesaje românilor din Diaspora prin intermediul revistei Occidentul Românesc. În articolul din luna decembrie mã refer la contribuţia Diasporei la crearea Statului român modern. Aveţi şi pe blog articolul inserat în pagina 11.

------

În România este nevoie de o dezbatere politică reală despre potenţialul Diasporei româneşti şi ce implică aceasta atât la nivel economic, cât mai ales la nivelul oamenilor.

Acum câţiva ani, împreună cu câţiva prieteni din Bruxelles, am realizat un studiu sugestiv intitulat “Diaspora românească şi politicile europene”. Am încercat să prezentăm viziunea asupra principalelor elemente ale relaţiei dintre Statul român şi diasporă. Jeronimo Moscardo, ambasadorul Braziliei la Bucureşti, zicea pe 4 aprilie 2001 "România democratică are responsabilitatea de a se situa la nivelul diasporei din secolul trecut.“ Rolul diasporei româneşti a fost crucial în crearea Statului român modern. Declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial a conturat emigraţia politică românească. La Conferinţa Păcii de la Paris (1946-1947), delegaţia emigraţiei româneşti a oferit Aliaţilor informaţii utile despre ce se întâmplă, în mod real, în România. Demersurile diplomaţilor români în exil au fost un "model" pentru alte ţări din Estul Europei care au înfiinţat delegaţii asemănătoare.

În România se vorbeşte de "căpşunari" (şi în media şi de către politicieni): “căpşunarii se întorc în vacanţă, în ţară, în luna iulie” sau “căpşunarii contribuie cu x miliarde de euro la bugetul de stat”. Din România încă nu a disparut mentalitatea "salam cu soia", sau cel puţin nu de peste tot: "românii din străinătate sunt laşi că au plecat şi drept urmare nu au nici un drept să se implice la nivel intern", “românii din străinătate ar trebui să fie mulţumiţi că le e bine acolo unde sunt”. Chiar aşa?

Deşi fac parte dintr-o diasporă mai specială – cea a românilor inseraţi în structura unică a capitalei comunitare – îi cunosc bine în Belgia pe compatrioţii noştri care lucrează în construcţii sau menaj. Sunt oameni extraordinari, poate mai români ca mulţi care se dau cu pumnul în piept în ţară că sunt români. Aceştia sunt însă prea puţin conectaţi la dezvoltările din România, iar greşeala nu este doar a lor.

Doresc să accentuez importanţa implicării românilor plecaţi în politica românească, şi în crearea imaginii de ţară. Românii din Diaspora trebuie sã aibă o voce politică în România. Trebuie să recunoaştem că migraţia are un rol pozitiv pentru ţările europene adoptive. Milioanele de români care lucrează în străinătate au trimis şi trimit încă în ţară bani, dar contribuie în acelaşi timp şi la dezvoltarea economiilor în ţările în care lucrează.

Interesant este însă tabloul descris de Valentin Lazea “Dacă s-ar întoarce în ţară 40% din cei plecaţi la muncă, ei ar avea o mare problemă - piaţa muncii din România nefiind în stare să-i absoarbă: Este o nepotrivire clară între structura pieţei muncii şi ceea ce pot ei să ofere. Asta în contextul în care majoritatea celor plecaţi au studii medii şi lucrează în domenii suficient acoperite în ţară: 26% muncesc în construcţii, 21% sunt menajere sau îngrijitori de bătrâni şi copii, iar 8% lucrează în agricultură”. Tocmai de aceea, statul român ar trebui să găsească anumite soluţii pentru a implica românii din Diaspora în dezvoltarea României.

O imagine bună a ţării din care provin îi ajută în primul rând pe ei şi este păcat că de prea multe ori politicienii români văd în Diaspora ceva îndepărtat, care aduce probleme, când sprijinul poate să fie reciproc. Trebuie avută o abordare realistă, de ţară matură, pentru a clădi astfel respectul reciproc. Nu abordările formale şi populiste fluidizează un astfel de mecanism. Diaspora românească poate să fie un vector important al politicii externe a României, aşa cum poate ajuta dezvoltarea turismului în România.

Acum câţiva ani am fost în Turcia şi am rămas plăcut surprins de calitatea serviciilor şi de preţul incredibil al “pachetului turistic”. Succesul constă şi în implicarea diasporei din Europa în popularizarea ofertelor. Concret, un turc stă în Germania sau Franţa din octombrie până în martie. Lucrează pentru o companie de turism din acea ţară şi promovează ofertele pentru sezonul care urmează. În martie el se întoarce cu primii clienţi în Turcia şi lucrează ca şi chelner, recepţionist sau chiar manager. Încă nu observ o astfel de abordare în România. Normal că noi găsim scuze, că sezonul nu e aşa de lung, că infrastructura de la noi e la pamânt. Problema cu sezonul lung e puţin relativă. Cine vine în România nu doreşte numai să stea la soare pe temperaturi de 35 de grade, ci vrea să descopere România. Nu asta dorim şi noi?

Cercetarea – un alt domeniu în care diaspora îşi are rolul ei, dar trebuie ajutată de sistem pentru a-l îndeplini. Existenţa diasporei ştiinţifice este un atu extraordinar. “Ei sunt sursă de experienţă şi cunoaştere, puncte de contact în Europa şi în lume, parteneri în consorţiile mondiale de cercetare”, spunea Jose Manuel Silva Rodriguez, Director General al Direcţiei de Cercetare a Comisiei Europen, cu ceva timp în urmă.

În concluzie, sarcina Diasporei româneşti nu este deloc uşoară – ei sunt adevăraţii mesageri ai României. Prin ceea ce fac pot schimba felul în care România este văzută în afară, dar vocea lor trebuie auzită şi pentru asta, potenţialul lor trebuie în primul rând recunoscut. Românii din afara ţării au nevoie de românii din ţară, aşa cum şi România nu este completă dacă nu consideră românii din Diasporă parte a dezvoltării sale.

Dan LUCA – articol în Cariere - Sfaturi pentru un job în Bruxelles (1)

2011-12-09T16:26:00.000+02:00

Trăind de peste 14 ani în Bruxelles-ul european şi fiind în permanent contact cu piaţa muncii de aici, mi-am propus să prezint experienţe practice, utile pentru cei care îşi doresc un job în capitala comunitară.

În primul articol din această serie m-am oprit asupra reprezentanţelor naţionale, regiunilor şi oraşelor. Iată materialul integral, publicat în Cariere:

-------

Îmi face mare plăcere să prezint realităţile Bruxelles-ului european într-un format academic. În ultimii ani mi-au trecut prin mână masteranzi de la IHECS (Institutul de Înalte Studii în Comunicare Socială de la Bruxelles), VUB (Universitatea Libera din Bruxelles), Universitatea din Gorizia (Italia) sau SNSPA-ul din Bucureşti. Sunt impresionat de implicarea acestor tineri de 24-28 de ani în a dobândi cunoştinţe despre UE, comunicare, politici europene, toate acestea necesare în a găsi un loc de muncă în mult râvnitul Bruxelles european.

Anul acesta am experimentat un “nou produs”, un training de o zi, în care cei atraşi de afaceri europene află mai multe despre cerinţele ce trebuie îndeplinite pentru a obţine un job în capitala comunitară, indiferent dacă acesta ar fi în cadrul federaţiilor industriale, firmelor de consultanţă, corporatii, ONG-uri sau reprezentanţe ale regiunilor sau oraşelor. Voi împărtăşi în câteva articole expertize practice pe acest palier.

Cum spuneam, e nevoie să cunoşti piaţa Bruxelles-ului şi să ştii cum poţi să îţi vinzi profilul unui posibil angajator. Ai nevoie de un CV bine structurat şi o scrisoare de intenţie perfectă, dar de asemenea trebuie să ştii unde să trimiţi documentele şi ce paşi să urmezi apoi.

Ce muncă urmează să desfăşoare un candidat admis? Tot ceea ce ţine de activitatea de lobby, obţinerea finanţărilor europene sau de crearea şi dezvolarea de parteneriate. Bruxelles este locul în care se adoptă aproximativ jumătate din legislaţia şi reglementările naţionale. Dacă e vorba de mediul înconjurător, de euro, de politica concurenţială, despre numărul de urgenţă 112, mişcarea liberă a persoanelor şi bunurilor sau standardele europene comune, toate sunt rezultatul influenţei exercitate de grupurile de interese asupra factorilor de decizie de la Bruxelles.

Fiecare ţară este reprezentată instituţional la Bruxelles. România, ca ţară membră a Uniunii Europene, dispune de o Reprezentanţă Permanentă pe lângă Uniunea Europeană. Chiar şi ţările care nu sunt membre ale UE dispun de reprezentări similate şi aici mă refer la exemple precum Croaţia, SUA sau chiar Australia.

Reprezentarea permanentă în Bruxelles la nivelul regiunilor şi oraşelor este o “agomeraţie” de peste 400 de entităţi juridice, în care lucrează permanent cel puţin 2.000 de persoane. Câteva exemple: fiecare din cele 20 de regiuni italiene au un birou în Bruxelles-ul european (precum: Veneto, Piemonte) şi toate cele 16 landuri germane sunt şi ele vizibile cu staff permanent în capitala Europei.

Dacă luăm cazul Biroului european al Regiunii Stockholm, scopul acestuia este de a încuraja şi a promova interesele economice ale membrilor regiunii, păstrând un dialog activ între membrii săi şi organizaţii de genul Asociaţia Suedeză a Autorităţilor Locale şi Regionale, guvernământ, parlament, ministere, universităţi sau organizaţii industriale, pe de o parte şi cu factorii de decizie europeni în influenţarea politicilor şi programelor comunitare. De asemenea Biroul susţine membrii când e vorba de sesiunile plenare ale Comitetului Regiunilor în Bruxelles.

S-au creat şi asociaţii naţionale pentru interacţia cu Bruxelles-ul. Casa Regiunilor din Slovacia reprezintă cele 8 regiuni slovace, având în secretariat persoane trimise din fiecare regiune, dar şi experţi care se ocupă de managementul proiectelor europene sau comunicarea externă.

Oraşele sunt şi ele prezente cu apariţii precum: Amsterdam, Londra, Stockholm sau chiar Riga. De exemplu, reprezentanţa oraşului Praga ajută la stabilirea parteneriatelor între municipalităţile oraşelor şi regiunilor din statele membre. Aşa cum este normal, unele municipalităţi s-au grupat în asociaţii naţionale precum: Asociaţia Autorităţilor Locale din Lituania. Asociaţia Municipiilor din România a deschis şi ea un sediu permanent la Bruxelles.

Mai există unele asociaţii europene care trebuie amintite pentru a întregi poza reprezentării regiunilor şi oraşelor la Bruxelles: Eurocities, Consiliul European al Municipalităţilor şi Regiunilor sau Adunarea Europeană a Regiunilor.

Ce şanse sunt de a găsi un loc de muncă aici? Mari! România este încă insuficient reprezentată, atât la nivel naţional, regional cât şi la nivel local. Dar, români bine pregătiţi, pot lucra la fel de bine şi în reprezentanţele regionale ale altor state. În Bruxelles, e loc pentru toţi cei care vor să se afirme cu adevărat!

Dan LUCA / Bruxelles

Poate cel mai bogat român din Diaspora

2011-12-09T10:34:00.000+02:00

George Haber este considerat cel mai bogat antreprenor român din diaspora, cu o avere estimată la 200 de milioane de dolari. Cum a reuşit asta? 5% noroc şi restul de 95% muncă intensă. „De obicei, mă trezesc pe la cinci și răspund la mailurile din Europa și Asia. Mai dorm un pic până pe la șapte din când în când”, spune românul.

Peste ocean, deşi a pierdut un contract enorm cu Microsoft, Haber și-a făcut averea exclusiv din activităţi IT. Deşi nu are afaceri în România, a consiliat companii locale din domeniu, producătorul naţional de antivirus Bitdefender, fiind un exemplu.

Cu ce pot rămâne cititorii după lecturarea poveştii acestui român de succes – cu cel mai bun sfat, pe care acesta îl dă – „Succesul are un preț major când e muncit”, iar “fericirea este cea care îţi aduce banii, nu invers”.

Dan LUCA / Bruxelles

Étienne Davignon - un european convins

2011-12-08T11:21:00.000+02:00

Vicontele Étienne Davignon, considerat unul dintre cei mai de încredere experţi ai UE, este în acelaşi timp preşedintele influentului think tank ‘Friends of Europe’, organizaţie care, aşa cum declară, nu este un “centru de gândire” ca toate celelalte. Prin acţiunile derulate încearcă să contribuie la o mai bună înţelegere a provocărilor Europei şi ale lumii.

Am avut placerea sã-l cunosc personal pe Étienne Davignon şi am rãmas impresionat de ideile prezentate la European Business Summit-ul din această vară, despre capitalul uman al Europei, precizând că simbiozei “experienţa actualilor CEO - entuziasmul tinerilor” ar fi bine să i se găsească mai mare aplicabilitate.

Dan LUCA / Bruxelles

Jurnaliştii de ieri, comunicatorii de azi

2011-12-07T17:42:00.000+02:00

În contextul jurnalistic actual, mulţi dintre jurnaliştii de succes au ales să se reorienteze spre activitatea de comunicare corporate sau în cadrul administraţiilor. Mona Nicolici spune că aceasta nu a fost o decizie uşoară, “pe care orice ziarist o ia doar dacă este constrâns cu adevărat”. Dar pregătirea anterioară o ajută mult, reuşind astfel să prezinte presei mai puţin experimentate, ideile cu adevărat importante.

Dar de ce “pleacă” jurnaliştii? ... dezamăgiţi de presa din România şi „orice comparaţie dintre emisiunile de ştiri de la noi şi cele din occident este nulă şi neavenită. Emisiunile din Occident vorbesc despre ce se întâmplă cu adevărat în lume, iar ale noastre despre faptul divers, despre infracţionalitatea măruntă, fără context şi cel mai mic învăţământ pentru cititor", spune Radu Coşcarcă, după 15 ani de jurnale televizate. A devenit consultant de comunicare, fiind în prezent directorul relaţiilor externe al companiei Enel: coordonează comunicarea internă, comunicarea externă şi relaţiile instituţionale. „Eşti de partea celor intervievaţi şi îi sfătuieşti cum să împacheteze cât mai bine mesajele pe care le au de comunicat. Capeţi un tablou mare, iar tu eşti în poziţia unui strateg militar care se află pe o culme de deal şi îşi poziţionează detaşamentele."

„Se pun speranţe mari în online, jurnalistul trebuie să le facă pe toate, ceea ce nu e neapărat rău, dar un ziar complet nu poate fi ţinut cu 20 de oameni. Când salariile nu sunt suficiente, oamenii devin demotivaţi, iar jurnaliştii au nevoie să ştie că ziarul are o direcţie, o stabilitate. Presa trebuie să îşi revină, societatea are nevoie de jurnalişti foarte buni, cu vocaţie", spune Iulian Bortoş, fost redactor-şef la Capital, acum şef Comunicare Externă, E.ON.

Dan LUCA / Bruxelles

Reprezentanţa Clujului la Bruxelles

2011-12-07T09:55:00.000+02:00

Aşa cum spuneam cu câteva luni în urmă, pregătirea candidaturii Clujului pentru obţinerea titlul de “capitală culturală europeană” mobilizează resurse. Subiectul a fost atins şi cu prilejul dezbaterii recente “Clujul văzut de la Bruxelles”.

La Bruxelles întâlneşti mulţi clujeni. Cred că nu este rău extinderea abordării “Cluj – capitală culturală 2020”, la “Cluj – 2020” în general, iar o reprezentanţă permanentă a Clujului la Bruxelles este indispensabilă pentru sustenabilitatea proiectului.

Susţin acest demers şi m-aş bucura tare mult ca până în 2020 Clujul să demonstreze că merită să ocupe cele mai înalte poziţii în clasamentelor europene.

Şi e nevoie, aşa cum subliniam recent, de implicarea cetaţenilor în problemele urbei, pentru a spala ruşinea actualei administraţii.

Dan LUCA / Bruxelles

Problemele UE sau problemele cetăţenilor UE

2011-12-06T18:07:00.000+02:00

Ultimele săptămâni au fost marcate de dialogul diplomatic intens nu doar între statele membre ale UE, ci şi cu SUA şi Asia. Principalii decidenţi din zona euro au dedicat aproape întreaga activitate restabilirii poziţiei euro pe piaţa globală, dar şi guvernanţei economice europene, managementului crizei internaţionale.

Aşa cum Vasile Puşcaş scrie într-un recent material, în acest context, Germania şi Franţa încearcă să demonstreze că sunt motorul reconstrucţiei europene. „Dacă Europa nu se va schimba rapid, istoria se va scrie fără ea". Sarkozy vede viitoarea Uniune Europeană tot ca o structură interguvernamentală, în care vor decide doar responsabilii politici şi asta e greşeala. Asta deşi s-a demostrat de atâtea ori că este nevoie de o Europă a cetaţenilor.

Cancelarul german, Angela Merkel este de părere că este esenţială construcţia unei „Uniuni a stabilităţii", adică elaborarea unei noi platforme a legalităţii europene, deci o revizuire a Tratatului de la Lisabona, care să ia în considerare atât zona euro, cât şi o intensificare a integrării în UE-27. Cancelarul spune că oamenii politici europeni şi-au pierdut credibilitatea, deoarece „nu au fost capabili să aplice regulile Pactului de Stabilitate".

Schimbarea tratatului Uniunii Europene ar putea avea loc chiar şi numai pentru 17 ţări, membrele UE din zona euro, deşi este de preferat un tratat pentru toate cele 27 de state membre ale UE, a declarat preşedintele francez Nicolas Sarkozy, în cadrul aceleiaşi întâlni.

Indiferent ce decizii vor fi luate în urma summitului european din 9 decembrie, acestea vor afecta cu siguranţă cetăţenii din toate cele 27 membre UE, nu doar pe cele din statele utilizatoare euro. Recâştigarea încrederii cetăţenilor necesită o mai mare atenţie comunicării şi implicării acestora în proiectul european.

Dan LUCA / Bruxelles

Vasile Puşcaş despre români şi Europa

2011-12-06T09:27:00.000+02:00

O problemă generală cu care se confruntă România la 5 ani de la aderare este deficienţa în corelarea politicilor naţionale cu cele europene, asta pe lângă demersurile de aliniere impuse direct de Comisie în ceea ce priveşte justiţia sau alte domenii majore – “cetăţenii români sunt despărţiţi de valorile europene care operează în spaţiul public deoarece aplicarea politicilor europene în România este minimalistă şi deficitară, neîntâlnindu-se convergent cu politicile publice locale, deci, neimprimând un comportament european actorilor interni”.

Vasile Puşcaş este de părere că deşi nu s-au trezit încă, “România şi cetăţenii români au capacitatea şi abilitatea de a funcţiona sincer şi constructiv în sistemul instituţional şi societal din Uniunea Europeană”, iar în acest cadru, elita este cea care “trebuie să facă cele mai mari sacrificii, atât interne, cât şi faţă de comunitatea internaţională. Contrar tuturor scepticilor din arealul românesc şi din cel european, Ionel I.C. Brătianu şi generaţia lui au probat factual că era posibil şi au dus România în comunitatea europeană - aspiraţie care s-a identificat prin unirea politică deplină a românilor şi construirea unui stat român modern, în sincronizare cu mersul celorlalte state şi politici din Vestul Europei”.

Dan LUCA / Bruxelles

Securitatea datelor în era globalizãrii

2011-12-05T09:56:00.000+02:00

În contextul actual, când tehnologia îţi permite conectarea la internet de pe aproape orice telefon, tabletă sau laptop, se poate întâmpla ca informaţiile de care ai nevoie să fie stocate pe alte suporturi decât cele de care dispui în momentul respectiv, şi asta să te impiedice să continui munca. A venit şi soluţia, prin servicii Cloud computing, ca si cele oferite de Dropbox-ului.

Totuşi, avantajele atrag după sine şi o serie de dezavantaje, dintre care cea mai discutată fiind securitatea în transferul datelor. La nivel european au fost şi vor fi foarte multe dezbateri legislative în urmatorii ani pe acestă temă. Subiectul are impact şi asupra relaţiilor dintre UE şi SUA, dând naştere la discuţii pe tema sensibilităţii transferului de date peste Atlantic.

Dan LUCA / Bruxelles

Noutaţi despre dreptul la muncã pentru românii din Belgia

2011-12-04T12:52:00.000+02:00

În primãvara anului 2009, când am prezentat Guvernului Belgian argumente pentru ridicarea restricţiilor de muncã pentru râmani, am rãmas surprins sã constat cã noi ca români facem mult zgomot, dar când e vorba de o abordare strategicã lipsim cu desavârşire de la apel. “Nu cunoşteam cu adevãrat comunitatea româneascã din Belgia. E bine sã avem astfel de structuri organizate pentru a putea purta un dialog articulat”, preciza atunci Jacques Ouziel, responsabil în cadrul Executivului Belgian cu dosarul restricţiilor pe piaţa muncii din Belgia. Criza economicã începuse puternic atunci şi Belgia activase încã 3 ani de restricţii doar de câteva luni.

Stiind cã noua perioadã de restricţii înceteazã pe 31 decembrie 2011, dar existã un mare risc sã ni se impunã alţi doi ani de „embargou”, încã de la începutul anului 2011 am „calibrat” activitatea PSD Belgia pe acest palier.

Am reusit sã-mi conving Biroul Executiv cã nu acţiuni de stradã sau petiţii pe facebook sunt necesare în abordarea noastrã, ci acţiunea directã. Chiar dacã suntem doar o filialã de partid românesc care activeazã în Belgia, şi în plus partidul pe care îl reprezentãm este încã în opoziţie, am încercat sã clãdim canalele de comunicare cu „decidenţii belgieni” pentru a prezenta ş discuta cerinţele noastre.

Codruţa Filip, preşedinta Organizaţiei de Femei, a realizat dosarul de prezentare, am tradus totul în limba francezã, iar pe 29 aprilie 2011 ne-am întâlnit cu Sophie Lenoble, consiliera responsabilă cu studiile strategice privind locurile de muncă din Belgia a vicepremierului şi ministrului belgian al locurilor de muncă şi egalităţii de şanse, Joëlle Milquet.

O abordare sustenabilã a urmat apoi în toamnã, cu o noua întâlnire la nivel federal, pe care am prezentat-o pe larg comunitaţii românilor din Belgia, şi apoi o întâlnire deosebit de crucialã la început de octombrie cu reprezentanţii regiunii Flandrei. Din nou pregatire impecabilã, document cu argumentaţii solide în limba flamandã.

Am cãutat sã susţinem prin toate mijloacele cauza noastrã. Victor Ponta, preşedintele PSD, i-a scris despre noi şi despre românii din Belgia preşedintelui socialiştilor belgieni Elio Di Ropo, încã din mai 2011. Preşedintele PSD Diaspora, Cristian Rizea, l-a atenţionat pe ministrul Baconschi despre gravitatea dosarului încã din iunie.

Ce va urma? Belgia nu va activa restricţiile pentru români pentru încã doi ani?

Noi credem cã acţiunea noastrã a reusit. Acum câteva zile, ministrul flamand responsabil cu problematica locurilor de muncã, ne-a contactat sã ne spunã cã analizând argumentele PSD Belgia, prezentate în întalnirea din 6 octombrie 2011, reconsiderã decizia în sens favorabil românilor. Astfel Flandra (practic regiunea cea mai influentã din Belgia) sugereazã altor regiuni din Belgia ca Belgia sã nu mai activeze restricţiile pentru români dupã 1 ianuarie 2012. Sperãm ca toate aceastea sã se confirme oficial, la nivel federal, în urmatoarele 2-3 zile.

Mã bucur cã deja presa din România, dar şi din Bulgaria, aprecieazã acţiunile noastre.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – Articol în Dilema Veche - De la "Dilemele comunicării UE" la "Dilemele UE"

2011-12-04T10:40:00.000+02:00

Recent am publicat un articol în Dilema Veche, în care încerc sã prezint câteva considerente nu doar despre problemele de comunicare a Uniunii Europene, ci şi despre criza de identitate a proiectului european contemporan.

Iată articolul integral:

Acum doi ani publicam împreună cu vreo 50 de români, toţi trăitori ai fenomenului de capitală comunitară, o culegere de articole grupate sub o temă shakespeariană, „Dilemele comunicării Uniunii Europene“, o pendulare între psiho-sociologia comunicării „legii de Bruxelles“ către cetăţeni şi disecare a dinamicii unei comunităţi de 100.000 de actori, aflaţi într-o mişcare browniană permanentă.

Am recitit recent această „poză a Uniunii Europene a anului 2009“, exerciţiul colectiv care încerca emiterea unor semnale despre ce e bun şi ce e rău în construcţia comunitară, o percepţie a cetăţeanului simplu, foarte importantă în orice construcţie politică suprastatală.

Tabloul zugrăvit defineşte o realitate criptată, sugerîndu-mi să prezint cîteva frînturi din textele cărţii, pentru a reliefa dileme contemporane care ne influenţează viaţa mai mult decît credem.

Euforia provocată de reuşita integrării s-a mai disipat. România a intrat în UE privită cu scepticism şi cu eticheta „sînteţi în perioada de probă“, ceea ar fi trebuit să creeze o presiune constructivă care să ambiţioneze şi să accelereze procesele începute, ce au format o imagine promiţătoare. Integrarea însă nu e un eveniment punctual, ci un proces care e abia la început. Dincolo de frămîntările interne de natură economică, socială sau politică, mai avem acum o altă dimensiune de asimilat – cea europeană. Iar la cinci ani de la aderare, ne întrebăm încă dacă „enzimele europene“ nu ne dau prea multe dureri de stomac.

Atraşi de Bruxelles ca fluturii de noapte de lumină, politicieni, lobby-şti, studenţi şi stagiari transformă Bruxelles-ul într-un fel de Mecca a politicii şi a afacerilor europene. În „cartierul european“, care împrejmuieşte instituţiile UE, probabil că sînt mai des întîlnite cuvintele „comisie“ şi „consiliu“ decît „pîine“ sau „apă“. Aici este absolut normal să auzi la o bere conversaţii axate integral pe subiecte europene şi să vezi oameni obişnuiţi comentînd politica UE. Aproape tot ce se discută are un pronunţat caracter „european“. Uniunea Europeană a reuşit cu siguranţă să atragă anumiţi oameni şi să-i convingă de faptul că merită să investească timp şi energie pentru a înţelege complicatele mecanisme ce stau la baza funcţionării ei. UE are „fanii“ săi. Dar cît de prezentă în conştiinţa oamenilor obişnuiţi este Uniunea Europeană, dacă ne deplasăm în afara cartierului european?

Conform specialiştilor, o sferă publică paneuropeană presupune: existenţa unei limbi comune în care cetăţenii UE pot să comunice unul cu celălalt, existenţa mass-media cu influenţe la nivelul întregii UE şi existenţa unei culturi media şi jurnalistice comune în toate statele UE. Limba engleză pătrunde masiv pe piaţă, chiar dacă nu se recunoaşte încă deschis acest fapt. Devine clar limbă de comunicare în UE, penetrînd şi ultimul bastion de rezistenţă, cel al francezilor. Asta nu înseamnă că limbile ţărilor membre, sau chiar unele limbi regionale vor fi „torpilate“. Ele vor exista, şi nu cred că o polemică legată de cultura europeană este necesară în acest paragraf.

Dacă vorbim de dilemele comunicării în cadrul UE, atunci comunicarea interinstituţională poate fi considerată cu succes o dilemă. Nu atît din cauza caracterului său ascuns, cît mai ales a complexităţii sale.

Europa actuală este caracterizată de anormalităţi în percepţia şi exprimarea realităţii internaţionale, datorîndu-se „moştenirii ereditare“ a proiectului european închegat după Al Doilea Război Mondial şi atitudinii narcisiste întreţinute de construirea Uniunii Europene după sfîrşitul Războiului Rece, pe de o parte, şi a dificultăţii de a comunica eficient cu lumea exterioară, pe de altă parte.

Chiar şi pentru cei neiniţiaţi în tainele comitologiei comunitare, e clar că UE este la răscruce. Cancelariile ţărilor membre se întîlnesc formal şi informal mai mult decît plenul Parlamentului European.

Cred că Uniunea Europeană se va schimba mult în următorii ani, pînă în 2014 – data următoarelor alegeri europene. Estimez o „ruptură“ strategică încă de anul viitor, iar semnalul va veni din partea partidelor politice europene. Vor exista „mişcări doctrinare“, trecînd peste fantomaticele „umbrele europene“ existente în zilele noastre. Se vor coagula strategii de alegeri cu adevărat europene, în care partidele politice îşi vor alege liderii la înaltele funcţii, la nivel comunitar. Iar aceştia se vor lupta apoi deschis pentru titluri precum cea de preşedinte al Comisiei Europene sau preşedinte UE, renunţînd la jocurile de culise şi numirile de palat, în care democraţia participativă e uitată.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA - Interviu pentru Radio Cluj – “Imaginea şi viitorul României”

2011-12-03T07:45:00.000+02:00

Am avut deosebita plăcere să răspund unui interviu pentru Radio Cluj difuzat cu ocazia Zilei Naţionale a României. Fără intenţia de a critica pe nimeni, aşa cum spuneam, infrastructura este problema majoră cu care se confruntă ţara, nu numai dacă vorbim despre autostrăzi, ci şi când e vorba de transportul feroviar.

Serviciile turistice sunt un potenţial enorm, dar dificil de convertit.

Am amintit şi despre o posibilă dezbatere în România pe tema 2020 şi despre implicarea românilor, în special a tinerilor, în politica naţională, locală, regională.

Dan LUCA / Bruxelles

Produse ale “afacerilor europene”

2011-12-02T07:35:00.000+02:00

Îmi place sã mã definesc ca intraprenor în afacerile europene. Cu voie sau fãrã voie, prin natura muncii pe care o prestez, am devenit un expert în “harta Bruxelles-ului european”, încercând acum chiar sã-i ghidez pe cei interesaţi în a gãsi un loc de muncã în capitala comunitarã.

Înainte de a prelua funcţia de Director pentru Europa la EurActiv, interacţionasem vreo 10 ani cu federaţiile industriale, firme de consultanţã, regiunile reprezentate la Bruxelles sau ONG-uri. Mi-am dat seama cã este o nişa pe piaţa şi am lansat în 2010 ideea unui nou produs EU Federation Knowledge Programme, prin care principalele agenţii de PR/PA din Bruxelles prezintã structurat responsabililor cu comunicarea din grupurile de interese subiecte precum noi tehnici de lobby, dinamica presei europene sau “digitalizarea” în afacerile europene.

Mã bucur sã observ cã dupã succesul de anul acesta, programul se extinde şi anul viitor.

Dan LUCA / Bruxelles

Ratingul cetăţeanului european

2011-12-01T07:32:00.000+02:00

Uniunea Europeană trăieşte momente dificile şi cred că la nivelul cetăţeanului simplu semnalele erau transmise de mult timp. Un exemplu concret. Povesteam recent cum în jurul anului 1985 lua fiinţă Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE). Totul se întâmpla la Paris, dar în colaboarare cu centre universitare din Germania, Franţa, Belgia, Olanda, Spania, Italia, adică reprezentanţi ai marilor ţări (unele chiar fondatoare ale UE). România şi tot Estul Europei erau total izolate de această mişcare.

A venit anul 1989 cu toate schimbările pe care le cunoaştem, iar AEGEE-ul s-a mişcat repede spre Europa Centrală şi de Est. La Cluj aceştia au ajuns rapid, încă din primăvara lui 1990. Când am preluat organizaţia AEGEE-Cluj, cam prin 1995, Uniunea Europeană era ceva îndepărtat şi de neatins, doar rectorul Marga mai insera în discurs ceva care ţinea de dimensiunea comunitară.

Iar în 1997 am fost ales în Comitetul Director European al AEGEE, cu sediul în Bruxelles. Şi am simţit atunci ceea ce acum îmi explic cu mult mai mare uşurinţă. Fenomenul UE nu prindea în rândul tinerilor din Franţa, în Italia sau Spania se reducea la ceva culturalo-turistic, iar în Germania şi Olanda totul era privit ca o experinţă bună de trecut în CV.

S-au perindat apoi pe la Bruxelles, ca decidenţi ai organizaţiei europene, polonezi, unguri, sloveni şi mulţi români. UE era pe val în rândul ţărilor candidate, dar pierdea teren clar la nivelul UE15.

După 2005, paradoxal sau nu, dar interesul studenţilor din Est de a activa în astfel de mişcări europene, repet nu pro-europene, ci doar angajate în a discuta problematica comunitară în rândul tineretului, a scăzut mult. Profitând de inserţia AEGEE în peste 40 de ţări europene, au început să fie aleşi în Biroul Executiv de la Bruxelles, sârbi, croaţi, georgieni, ucraineni şi ruşi, o indicaţie clară că în aceste ţări UE îşi are fanii săi.

Nu vreau să trag concluzii pripite, dar se simte o oboseală cronică a proiectului european, iar tinerii o exprimă direct prin non-combatul lor. Pe lângă toate întâlnirile liderilor de a salva euro şi finanţele ţărilor membre, e bine să nu uităm de ce există Uniunea Europeană. Iar cetăţenii nu pot să fie uitaţi în această ecuaţie, chiar dacă puţini înţeleg ce înseamnă termeni precum euro-obligaţiuni sau rating de ţară.

Dan LUCA / Bruxelles

Schimbări de lideri în partidele politice europene

2011-11-30T10:06:00.000+02:00

Înlocuind-o pe Annemie Neyts-Uyttebroeck în 25 noiembrie 2011, europarlamentarul Sir Graham Watson a devenit liderul liberalilor europeni. “Principalele mele trei ţeluri vor fi extinderea partidului, înnoirea tehnicilor de campanie folosite şi crearea unui partid cu adevărat pan-european în ceea ce priveşte ideologia”, spunea Watson după alegeri.

Recenta alegere a bulgarului Sergei Stanishev în fruntea socialiştilor europeni demonstrează că şi ţările est-europene au reprezentanţi politici de valoare, cu calitaţi apreciate în rândul partidelor europene. Stanishev îl va înlocui pe veteranul Poul Nyrup Rasmussen, care a ocupat această funcţie aproape 8 ani. Mandatul bulgarului va fi unul de interimat, până la congresul socialiştilor europeni din septembrie 2012 de la Bucureşti, când următorul lider va fi ales pentru 2 ani şi jumătate.

Felicitãri Graham!

Mult succes Sergei!

Dan LUCA / Bruxelles

Comunicarea membrilor Comitetului Regiunilor

2011-11-29T09:21:00.000+02:00

Statutul, vizibilitatea şi influenţa membrilor Comitetului Regiunilor (CoR) se confirmă prin participarea regulată la adunări şi evenimente CoR, dar mai ales contribuţiile fiecăruia la activităţile instituţiei sau în cadrul evenimentelor statutare (comisii sau sesiuni plenare).

Există mai multe moduri de implicare în activităţile CoR care ar putea fi utile ambelor părţi (CoR şi membru CoR):
- membrul poate deveni shadow-raportor (în numele grupului politic pe un dosar politic de interes atât grupului politic cât şi autorităţii locale sau regionale pe care o reprezintă membrul);
- a fi raportorul CoR pe un dosar concret (legislativ);
- a invita CoR în oraşul/regiunea membrului cu scopul de a promova autoritatea sa, dar şi de aduce temele UE pe teritoriu (mai aproape de cetăţeni) şi de asemenea de a valoriza/explica implicarea membrului în procesul decizional al UE.

Membrii implicaţi în dosare concrete (tehnice uneori) fac apel la experţi din teritoriu (aleşi de ei) care au o experienţa concretă în teritoriu pe implementarea legislaţiei respective. E important ca expertul să dispună şi de o viziune mai largă (să poată compara cu situaţia din alte localităţi şi ţări ale UE). Expertul are dreptul la 2-3 călătorii la Bruxelles în cadrul colaborării la dosar şi dispune de aceleaşi per-diem ca şi membrul. În afara de expertul principal, membrul este ajutat şi susţinut de serviciile administrative ale CoR (de obicei un administrator oficial) care îl acompaniază pe tot procesul elaborării dosarului. În plus, membrul este susţinut de la început până la final de un consilier politic în cadrul Secretariatului Grupului Politic: contacte politice cu europarlamentari şi cu Comisari în cadrul procesului de lobby politic.

Dan LUCA / Bruxelles

Reorientare şi flexibilitate

2011-11-28T10:06:00.000+02:00

Cea mai uşoară şi mai rapidă soluţie atunci când doreşti recalificarea este înscrierea la cursuri speciale, a căror paletă acoperă în prezent o gamă extrem de diversificată de domenii. Şi se observă din ce în ce mai mult că oamenii aleg să se reorienteze spre sectoare mai atractive, chiar şi dacă iniţial s-au pregătit şi perfecţionat în alte meserii.

De la amenajări şi decoraţiuni până la management, comunicare sau lobby, poţi învăţa în doar câteva zile de cursuri intensive. Şi într-adevăr, dacă informaţia există din belşug, acestea ajută în special la dezvoltarea abilităţilor practice sub îndrumarea specialiştilor.

O interesantă metodă de dezvoltare a flexibilităţii, atât de necesară în contextual dezvoltărilor actuale, este prezentată într-un articol din Cariere.

Dan LUCA / Bruxelles

UE în criză, iar în România e şi mai rău…

2011-11-27T11:15:00.000+02:00

Acum un an, prin iunie 2010, organizasem o întâlnire a lui Victor Ponta cu comunitatea românilor din instituţiile europene. Şi am zis atunci că posibilul prim ministru al României trebuie să interacţioneze şi cu compatrioţii care lucrează în sectorul privat al afacerilor europene. Aşa a luat naştere ideea unei dezbateri, la care am invitat şi echipa PSD Belgia, dar şi presa de la Bruxelles, şi europarlamentari, dar şi lobby-işti, la o dezbatere aflată sub semnul (şi aici îl citez pe Victor) “Uniunea Europeană este într-o criză uriaşă, iar în România e şi mai rău”.

Aşa cum am precizat Bruxelles-ul a devenit capitala de facto a Uniunii Europene şi este normal ca PSD să trateze cu multă atenţie ideile românilor de aici. Cadrul legislativ în domeniul afacerilor europene în România trebuie adaptat la realităţile contemporane, iar cooptarea românilor din Bruxelles în acest mecanism este de o importanţă vitală. Românii care trăiesc în afara graniţelor României au nevoie de un proiect politic în care să creadă, să îşi regăsească idealurile, să le dea forţa de conectare cu ţara.

Codruţa, colega mea de la Organizaţia de Femei, a povestit în stilul său maramureşan scenariul dezbaterii, şi mă bucur că s-a discutat foarte deschis despre dreptul la muncă al românilor în UE, corectitudinea procesului de votare în Diaspora, evidenţa românilor din străinătate, Ministerul Afacerilor Europene, puntea de legatură Bruxelles–România, fondurile europene de solidaritate aflate şi la dispoziţia României şi la care se aşteaptă solicitările Guvernului Român.

“Nu există dezbateri de substanţă despre România în UE, suntem o ţară la periferia comunităţii, în care părerea României nu contează”, preciza liderul PSD. Şi asta e mare păcat. Absorbţia fondurilor europene în România e o problemă spinoasă, iar Victor se întreba dacă ideea unor agenţii private de implementare nu este soluţia?

Aşteptăm idei pe probleme sectoriale care pot să ducă România unde trebuie să fie, cel puţin pe poziţia a 7-a a Uniunii. O mare problemă este resursa umană, iar dilema integrării expertizei românilor din Bruxelles într-o posibilă Guvernare USL este prezentă. Desigur este greu de crezut că cei care au salarii de funcţionari europeni vor renunţa pentru a intra pe salarii de cel puţin 4 ori mai mici în administraţia naţională. Prin anul 2002, dacă nu mă înşel, s-a implementat acel proiect al euroconsilierilor şi se pare că a prins. Poate gândim împreună un mecanism realist, adaptat realităţilor contemporane, iar dacă aveţi idei pe această temă vă rog să mi le trimiteţi pe adresa dan.luca@psdbruxelles.eu. De exemplu, ca provocare, ce ziceţi de ideea “anilor sabatici pentru România”?

Dan LUCA / Bruxelles

Două nume grele ale internetului

2011-11-26T16:51:00.000+02:00

De mai bine de 10 ani, atunci când avem nevoie rapid de o informaţie, “intrăm” pe Google. S-a format de asemenea un fel de reflex şi pentru cei care folosesc mai-tânărul Facebook sa afle de la prieteni multe lucruri utile şi interesante.

Deşi fără un război declarat, cele două nume marcante ale internetului "luptă să vadă care dintre ele va fi cea care va hotărî cum va arăta viitorul web-ului, iar rezultatul acestei dispute va afecta felul în care vom primi informaţiile, cum vom comunica, cum vom cumpără şi vinde", cum foarte bine se sublinia într-un recent material preluat de Ziarul Financiar de la Fortune.

Dacă Google oferă mult mai multe aplicaţii şi servicii, de traducere, consultare hărţi, etc, Facebook este campion în lumea reţelelor sociale. Felul în care îşi vor elabora strategiile va fi decisiv.

Dan LUCA / Bruxelles

Sfârşit de exerciţiu financiar. Fonduri europene.

2011-11-25T08:05:00.000+02:00

Şeful Reprezentanţei CE, Nicolae Idu, spunea într-un interviu acordat MediaFax - “anul acesta s-au luat măsuri serioase, s-a creat un nou minister al Afacerilor Europene care joacă un rol esenţial în coordonarea acestei activităţi, se produc nişte schimbări de natură legislativă, în primul rând cele care ţin de legea achiziţiilor publice şi de legea parteneriatului public-privat şi sper ca toate aceste elemente să crească rapid absorţia fondurilor în anul 2012”, dar totuşi o parte din banii ce se pot cheltui efectiv până în 2015, s-ar putea pierde.

Există un "pericol real" ca România să piardă o parte din fondurile alocate la momentul aderării, acest lucru fiind cauzat de o anumită "lipsă de capacitate instituţională de a absorbi aceste fonduri conform regulilor europene"

Dan LUCA / Bruxelles

Noua schemă Erasmus

2011-11-24T07:35:00.000+02:00

Comisia Europeană a ajuns la concluzia că trainingurile şi cursurile de limbă ale căror principali beneficiari sunt tinerii au nevoie de o finanţare suplimentară. Din acest motiv, s-a optat pentru schimbarea schemei programului Erasmus, şi integrarea acestor cursuri în “Erasmus for All”, din dorinţa de a spori mobilitatea profesională a tinerilor.

Cum spuneam, balonul a fost aruncat în grădina instituţiior europene pentru a “marca” schimbarea încă din 2007, când, după discuţiile cu reprezentanţii organizaţiilor studenţeşti şi de tineret, dar şi cu cei ai “industriei europene” a fost trimisă oficial Comisiei Europene propunerea de a lansa un nou program comunitar “Multicultural citizen“.

Prezentând proiectul în faţa Comisiei, Comitetul Director al AEGEE-Europe şi comisarul european Orban încuraja încă de pe atunci participarea tinerilor la şcolile de vară. Deşi încă nu s-au stabilit detaliile financiare în cadrul proaspătului “Erasmus pentru toţi”, iată că după 4 ani avem speranţe pentru îmbunătăţirea mobilităţilor în educaţie.

Dan LUCA / Bruxelles

Ora de comunicare

2011-11-23T09:23:00.000+02:00

Indiferent de domeniul de activitate, comunicarea este crucială. Totuşi, curricula şcolară nu pregăteşte suficient şi nu dezvoltă această abilitate.

Mulţi ne-am obişnuit în a comunica prin intermediul noilor tehnologii, însă comunicarea directă, faţă în faţă, nu şi-a pierdut şi nu îşi va pierde importanţa, rămânând în continuare cel mai pertinent canal.

La orice nivel, impactul şi succesul unui discurs, al unei prezentări sau negocieri va fi condiţionat de capacitatea vorbitorului de a se exprima şi de a conduce discuţia. Apropo de construirea discursului, scriam recent despre importanţa înţelegerii diferenţei între “formă şi fond”.

Dan LUCA / Bruxelles

Presa culturală europeană

2011-11-22T09:53:00.000+02:00

Problemele financiare la nivel european afectează şi cultura, chiar şi în ţări care ai zice că banii nu sunt o problemă, mari publicaţii de prestigiu se desfiinţează sau îşi schimbă politica.

Interesant ce spunea într-un articol din Dilema Veche, Mircea Vasilescu, după reuniunea board-ului Eurozine, reţeaua revistelor culturale europene, care s-a desfăşurat în acest an la Tallin, capitală culturală în present – “am observat la colegii mei din alte ţări că – pe lângă implicarea civică într-o campanie – primul gând la aflarea veştii că s-ar putea să scadă fondurile este să găsească soluţii alternative”.

În acest context economic şi tehnologic, tot mai multe publicaţii aleg varianta adoptată iniţial de “The Times” – de a le cere cititorilor să plătească pentru informaţia primită.

Dan LUCA / Bruxelles

România ca punct de plecare…

2011-11-21T09:13:00.000+02:00

Cornelius Brody a ales să plece din România în 1988. A ajuns prima dată în Germania unde şi-a dezvoltat o carieră în domeniul software. Experienţa l-a ajutat să pună bazele unei companii care a evoluat exponenţial de la an la an, ajungând în 2011 la aproximativ 400 de angajaţi. Mentalitatea de lucru a învăţat-o de la nemţi şi de la francezi şi succesul care îl are după 13 ani este o dovadă că nu a greşit urmând exemplul lor. Compania pe care o conduce este în topul de profil din România, dar şi în alte ţări, iar visul de acum al antreprenorului român este cel de a se extinde şi mai mult.

Brody este un alt exemplu de român care îşi organizează programul între România şi străinătate: o săptămână la Cluj, una în afară. Sunt interesante aceste poveşti şi sper să nu rămână doar simple etaloane.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan Luca – articol în Cariere – “Mobilitatea – forme şi avantaje”

2011-11-18T17:00:00.000+02:00

Mobilitatea teritorială a cetăţenilor la nivel european este teoretic soluţionată, prin însăşi construcţia europeană, însă practic mai sunt multe de pus la punct pentru cetăţenii UE, fie că este vorba de mobilitatea în muncă, formare profesională sau de mobilitatea tinerilor prin diferitele programe comunitare.

Despre formele mobilităţii, în prezent şi avantajele semnificative pe care le oferă, am scris recent într-un material publicat de Cariere.

Dan LUCA / Bruxelles

Mesaj de suflet pentru clujeni

2011-11-18T07:41:00.000+02:00

Şocul arestării primarului urbei noastre s-a resimţit peste tot. Nu poţi ca şi clujean să nu te simţi deranjat că până şi oraşul nostru, capitala spirituală a Transilvaniei, leagăn de cultură şi educaţie, să fie atins pînă la nivel de vîrf de flagelul corupţiei.

O palmă grea a căzut pe obrazul clujenilor cu sau fără vină. Cineva zicea că avem soarta pe care ne-o merităm, iar dacă nu facem ceva să schimbăm această stare a faptelor, cel puţin să nu ne mai plângem.

Nu pot să cred că un oraş în care tot al treilea cetăţean este student sau cadru didactic universitar poate să rămînă cu această ruşine! Nu pot să cred că oraşul care dă României cel mai mare număr de academicieni rămîne mut la astfel de fapte! Nu pot să cred că o posibilă capitală culturală a Europei să rabde aşa ceva!

Am crezut că am scăpat în 2004 de administraţii care acopereau paginile de scandal ale cotidianelor. Nu puteam să credem că noi, clujenii, mai putem ajunge ruşinea României. Dar iată că nu avem nici o stea în frunte şi nici nu suntem mai înţelepţi decît alţi conaţionali.

Nu! Stop! Opriţi-vă! Nu fugiţi de responsabilitate şi ziceţi că nu aveţi nici o legătură cu primarul şi cu cei care îi fac jocurile! Pasivitatea înseamnă complicitate!

Şi dacă ne asumăm responsabilitatea azi, putem clădi ceva eventual mâine. Şi nu mă refer la alegerile de anul viitor, comasate sau nu. Mă gândesc la un Cluj care ne va face din nou să ne simţim mândri de ceea ce suntem.

Oraşul este al nostru, al cetăţenilor, al clujenilor de pretutindeni.

Chiar dacă azi e trist apelativul de clujean, fruntea sus! Ne luăm destinul în mâini şi vom deveni mai buni, printre cei mai buni, poate cei mai buni!

Dan LUCA – clujean, acum la Bruxelles

Afaceri de familie

2011-11-17T09:45:00.000+02:00

Am decis să scriu despre tendinţa de dezvoltare a firmelor de familie - mult întâlnite în lumea capitalistă, pornind de la articolul Forbes care vorbeşte despre înlocuirea Gabrielei Timofte din funcţia de director general al Transilvania Construcţii, după numai două luni de mandat, cu fiul său de 23 de ani.

Proaspăt absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor din Cluj – Andrei este un exponent al fenomenului ce începe să prindă contur şi în România capitalistă. Copiii iau locul părinţilor la conducerea afacerilor pe care aceştia le-au dezvoltat, asta după ce, în cele mai multe cazuri, tinerii urmează un MBA la o instituţie cu renume mondial.

Putem lua şi alte exemple locale - Alexander Adamescu, fiul miliardarului Dan Grigore Adamescu, Ana Patriciu, fiica celui mai bogat român, Dinu Patriciu, sau Ştefan Sturdza, fiul principelui Dimitrie Sturdza, care au intrat cu succes în managementul business-urilor de familie. În afară însă putem găsi mult mai multe astfel de situaţii în diferite domenii – Alexander Walker, Albert Schomburg, sau de ce nu, chiar istoria afacerii Forbes.

Dan LUCA / Bruxelles

Cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească în Belgia

2011-11-16T07:48:00.000+02:00

Într-o conversaţie recentă pe care am avut-o cu Carmen Solomie am rămas plăcut surprins despre cursurile de limbă, cultură şi civilizaţie românească pe care le derulează anumiţi profesori români în Belgia.

Instituţiile implicate în acest proiect sunt Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi a instituţiei subordonate Institutul Limbii Române, din partea românească, şi Ministerul Comunităţii Franceze, pentru belgieni. Astfel s-a semnat Carta de parteneriat încă din primăvara lui 2008, care statuează cadrul instituţional necesar dezvoltării programului „Limbă şi cultură de origine” şi extinderii acestuia cu limba şi cultura română. Proiectul nu funcţionează doar în Belgia, ci există şi în Italia şi Spania.

Este de apreciat şi dosarul deschis pe Rombel, portalul românilor din Belgia, adresat mai mult părinţilor, pentru a-i încuraja să facă demersuri ei înşişi pe lângă direcţiunile şcolilor şi bineînţeles să înscrie copiii la curs.

Obligaţiile şcolilor belgiene nu sunt mari, dar beneficiile chiar există şi nu sunt de neglijat, inclusiv din punctul de vedere al integrării copiilor în societatea belgiană: acceptarea profesorului şi dorinţa de a-l integra în colectivul şcolii şi punerea la dispoziţie a unui local, clase pentru desfăşurarea orelor. Profesorul român este plătit de partea românească.

Şi o menţiune pentru românii din Belgia, programul nu este generalizat la nivelul regiunii Flandra şi asta este păcat.

Dan LUCA / Bruxelles

Tehnocraţi şi democraţi!

2011-11-15T09:55:00.000+02:00

Utilizarea comisiilor de experţi în luarea deciziilor ce îi afectează direct pe cetăţeni poate adânci şi mai mult neîncrederea acestora în construcţia europeană. Referendumurile de până acum au demonstrat euroscepticism în acceptarea Tratatelor Europene.

Sistemul european de consultare a cetăţenilor trebuie să fie mult mai bine pus la punct – ei trebuie să înţeleagă corect ce se întâmplă la nivel european şi apoi să li se demonstreze că părerea lor contează. Atunci vom putea vorbi de adevărata legitimitate a UE.

Dan LUCA / Bruxelles

Vizibilitatea unui proiect

2011-11-14T18:08:00.000+02:00

Comunicarea este foarte importantă în activităţile organizaţiilor nonguvernamentale, iar vizibilitatea în presă dă parcă viaţă proiectelor. Sub această deviză am organizat şi dezbaterea “Clujul văzut de la Bruxelles”. Ca de fiecare dată, am avut sprijinul Făcliei de Cluj, partener media al evenimentului, care a publicat două materiale interesante pe ideile discutate la eveniment.

Prezent la dezbatere, fostul Negociator Şef al României, prof. univ. dr. Vasile Puşcaş, a spus că “a dezbate cum se vede Clujul de la Bruxelles este un lucru foarte îndreptăţit, nu pentru că vorbim de Cluj-Napoca – tot atît de bine puteam discuta despre cum se vede Zalăul, Timişoara sau un sector din Capitală. Prin instituţii, elită, dar mai ales prin comunitate, vor câştiga şi Clujul, şi cetăţenii şi România. Clujul are toate şansele să fie un centru de excelenţă prin universităţi, să aibă o politică şi pe lângă universităţi”.

Cu acelaşi prilej, cel care pentru 8 ani a fost decanul Facultăţii de Studii Europene, profesorul Nicolae Păun, a subliniat - “Clujul are statură, are voce puternică în România. Este o fereastră de oportunităţi pentru România din perspectiva Bruxelles-ului. 60 de absolvenţi ai facultăţii noastre lucrează în instituţiile comunitare din capitala Europei”.

Aflat în prezidiu, Preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc adăuga legat de această manifestare - “Explozia de patriotism local trebuie să stimuleze şi pe alţii să mărească vizibilitatea la Bruxelles. Clujul este un centru de seriozitate unde lucrurile se fac cum trebuie si nu intamplator românii sunt buni unde se încadrează într-o structură de învăţământ”.

Aşa cum concluzionam în finalul întâlnirii, este nevoie de un Comitet European al Clujului care trece peste ciclul electoral, de o platformă Cluj 2020 şi o Reprezentanţă Permanentă a Clujului la Bruxelles.

Evenimentul de la Cluj a avut rezonanţă şi în presa românilor din Belgia.

În speranţa că ideile prezentate vor motiva mai mult şi vor contribui la acţiuni concrete, mulţumesc tuturor pentru interes şi implicare!

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Cariere - “Cursurile academice în lumea 2.0”

2011-11-14T09:34:00.000+02:00

Adaptarea sistemului de predare la cerinţele actuale este o problemă ce ar trebui să preocupe personal fiecare cadru didactic în parte.

Pentru a înţelege cum îşi doresc studenţii să decurgă cursurile în lumea 2.0, am publicat recent un material în Cariere.

Dan LUCA / Bruxelles

Când ai 40 de ani…

2011-11-12T08:04:00.000+02:00

Trec anii şi azi împlinesc 40 de ani. Le-am explicat parinţilor mei cã nu mai pot pretinde cã sunt tineri când au un “copil” de 40 de ani.

Parcã acum sãrbãtoream cei 30 de ani printr-o cina-surprizã aranjatã de soţia mea într-un restaurant chinezesc din Bruxelles sau 20 de ani printr-un chef clasic la vremea sa, într-o salã de lecturã din Campusul Haşdeu din Cluj.

Nu îmi plac festivitãţile pompoase şi mã bucur cã ziua mea cade anul acesta într-o sâmbatã, mult mai uşor sa fiu alãturi de cei dragi.

Sunt de aproape 15 ani în Belgia şi nu îmi pare rãu de alegerea fãcutã. Am o familie splendidã, cu 3 copii româno-olandezo-belgieni sub 7 ani care nu te lasã sã te plictiseşti nici o clipã...

O casã în Flandra, la buza Bruxelles-ului, pe care o achitãm în rate de 8 ani deja şi care în 12 ani e a noastrã...

Şi lucrãm de dimineaţa pâna searã, dar nu ne plângem...

Mã simt mâdru cu titlul de doctor în afaceri europene, care îmi da o flexibilitate sã abordez atât proiectele practice, ca dezvoltator de business în Bruxelles-ul european, dar şi sã mã mulez constant pe palierul academic. Interesantã evoluţie dupã ce deveneam în toamna lui 1993 membru al Asociaţiei Studenţilor Europeni din Cluj, fãrã sã îmi imaginez vreo clipã cã aceastã mişcare îmi va influenţa puternic cariera şi viaţa.

Ce îmi doresc la 40 de ani? Sãnãtate mie şi familiei! Puţin noroc, restul e detaliu...

Vã doresc sã fiţi cu toţii fericiţi!

Dan LUCA / Dilbeek – Flandra – Belgia

Autostrăzile româneşti – situaţia la zi

2011-11-11T07:41:00.000+02:00

Practic, nu e greu să faci o situaţie la zi a autostrăzilor din România, pentru că lucrurile nu se mişcă atât de repede încât să te prinzi în calcule şi să rămâi în urma realităţii. Situaţia este cam aceeaşi – kilometri puţini finalizaţi din lungimea totală stabilită contractual.

Nu vreau să intru în plolemicile legate de banii cheltuiţi, dar ceea ce intenţionez să subliniez este faptul că românii din Diaspora au aşteptări şi pot ajuta şi pe acest sector. Cum spuneam, românii din Diaspora doresc să fie implicaţi în proiecte de modernizare a ţării, dar nu doar ca muncitori necalificaţi, ci şi ca manageri de proiect. Experienţa lor managerială în atâtea şantiere din Italia şi Spania poate să fie benefică pentru România. Păcat că autorităţile româneşti au decis deja să construiască autostrăzile patriei cu muncitori străini, iar compatrioţilor plecaţi nu le propunem nici un plan concret de implicare.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în PR România - ONG: de la comunicare la lobby

2011-11-10T07:28:00.000+02:00

Salut publicarea interviului cu Domenico Lenarduzzi, cel care a contribuit enorm la lansarea programului Erasmus. Am avut marea plăcere să lucrăm împreună la o analiză a impactului primilor 10 ani de program comunitar, eu în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE-Europe), iar dânsul ca Director General al DG XXII de atunci, DG Educaţie şi Cultură de acum. Era la sfârşitul anilor ’90, într-un Bruxelles care îşi căuta şi atunci identitatea europeană.

AEGEE-Europe a avut o mare contribuţie la lansarea programului Erasmus în anii ’80. Detalii despre ce s-a întâmplat acum 25 de ani le-am conturat într-un articol publicat în PR-Romania.

Dan LUCA / Bruxelles

Pofta vine mâncând… Bruxelles!

2011-11-09T15:10:00.000+02:00

Mi-a făcut mare plăcere să acord un interviu Codruţei, publicat acum pe blogul său, în care explic puţin despre primii mei paşi în Bruxelles acum mai bine de 15 ani.

Un material interesant în special pentru cei care mai cred că prin muncă şi perseverenţă se poate realize ceva…

Dan LUCA / Bruxelles

Mobilitate între două emisfere

2011-11-09T10:04:00.000+02:00

Situaţia de a avea două locuri de muncă, poate să existe şi la o scară mai mare decât, deja rutinatul “al doilea job” sau “part time-ul” de după serviciu. În povestea publicată recent de Forbes România, vinificatorul român Răzvan Macici, se împarte “între două anotimpuri sau, mai bine zis, între culesuri”. După recolta din Africa de Sud, unde strugurii se culeg în ianuarie-aprilie, revine în ţară, la Murfatlar, unde îşi pune în parctică cunoştinţele acumulate în experienţa la Nederburg.

Acest interval de timp este suficient pentru oenologii de top, la mare căutare pe plan mondial, mobilitatea între două areale geografice, situate în emisfere diferite, devenind o practică obişnuită în lumea vinului.

Este foarte interesant, iar exemplul poate fi luat nu doar pentru cei din industria vinului – Răzvan Macici poate fi la fel de bine o dovadă a faptului că românii plecaţi se întorc în ţară, chiar dacă s-au realizat în Diaspora şi în plus contribuie la dezvoltarea naţională prin know-how-ul dobândit în străinătate.

Dan LUCA / Bruxelles

Training: Cum sa gasim un job in Bruxelles? (Sambata, 3 decembrie, de la 10:00 la 17:00)

2011-11-07T20:45:00.000+02:00

Cel putin 100.000 de persoane lucreaza in Bruxelles-ul afacerilor europene. Aproape 50% dintre acestea isi desfasoara activitatea in institutiile europene, iar restul de 50.000 au locuri de munca in cadrul federatiilor industriale, consultanta, media, corporatii, ONG-uri, think thank-uri sau reprezentante ale regiunilor sau oraselor.

Pentru a fi unul dintre cei care lucreaza in acest sector este nevoie sa cunosti piata Bruxelles-ului si sa stii cum poti sa te prezinti in fata unui posibil angajator. Ai nevoie de un CV bine structurat si o scrisoare de intentie perfecta, dar de asemenea trebuie sa cunosti procedura cea mai potrivita de relationare.

Totul despre cum sa gasesti un job in Bruxelles este acum cuprins intr-un nou si unic training de o zi!

Prezentarea generala va fi sustinuta de Dr. Dan LUCA, cel care va impartasi experienta sa de 15 ani dobandita in sectorul privat al Bruxelles-ului afacerilor europene. Dan Luca este in permanent contact cu 3.000 de asociatii industriale, 400 firme de consultanta, 300 reprezentante ale regiunilor si 200 organizatii neguvernamentale, cele mai multe dintre aceste entitati juridice angajand personal in Bruxelles.

Trainingul va avea loc sambata, 3 decembrie 2011, de la 10.00 la 17.00, intr-o locatie in apropierea Pietei Schuman din Bruxelles. Taxa de participare este de 100 euro de persoana.

Pentru a fi acceptat la acest training cei interesati sunt rugati sa trimita nu mai tarziu de 15 noiembrie 2011 un scurt mesaj cu motivatia personala pentru care doresc sa ia parte la aceasta zi de training, impreuna cu CV-ul, la info@dlinternational.be. Numarul locurilor este limitat, iar primele aplicatii primite vor avea prioritate.

Puteţi gasi mai multe informatii despre DL International la www.dlinternational.be.

Training: Finding a job in EU Affairs in Brussels (Saturday, 3.12.2011, from 10:00 to 17:00)

2011-11-07T20:37:00.000+02:00

Brussels hosts more than 100.000 persons working in EU affairs. Less than 50% are based in the EU institutions, the other 50.000 persons have a job in industry federations, consultancies, media, corporate, nonprofit organizations, think tanks or region and city representations.

In order to be one of them you need to know the Brussels market and you need to know how you should sell your profile to a possible employer. You need to have a structural CV and a perfect letter of intention, but you also need to know where to send these documents and how to follow up on them.

Everything about finding a job in Brussels is now packed up in a new and unique training day!

The main presentation will be held by Dr. Dan LUCA, who will share with you his 15 years of experience working in the private sector of Brussels EU affairs. Dr. Luca is in permanent interaction with the 3.000 industry associations, 400 consultancy companies, 300 region representations and 200 nonprofit organizations, most of these juridical entities employ people in Brussels.

The training will take place Saturday, 3rd December 2011, from 10:00 to 17:00, in a premise close to Place Schuman.

The participation fee is 100 euro per person.

In order to be accepted to this training, please send no later the 15th of November a short message with your motivation for wanting to take part in this training day and your CV to info@dlinternational.be. The number of places is limited and the first applicants will have priority.

You can find more information about DL International at www.dlinternational.be.

UBB Radio – primul radio-şcoală online

2011-11-07T11:33:00.000+02:00

Practica din timpul studenţiei este importantă, iar proiectele realizate cântăresc mult la CV-ul de mai târziu. Îi va ajuta şi pe tinerii implicaţi în proiectul Radio UBB, primul post de radio-şcoală online din România, lansat la data de 30 septembrie 2007.

Tinerii reporteri se vor putea recomanda la viitoarele angajări prin experienţa acumulată şi totodată prin premiile pe care le-au obţinut împreună cu acest post de radio. De exemplu, în 2009, UBB Radio a fost desemnat "cel mai inovativ produs de informare europeană din Transilvania".

Prezenţi la evenimentul “Clujul văzut de la Bruxelles”, reporterii UBB Radio au realizat un interesant interviu pe această temă, care a fost difuzat şi la Radio România Internaţional.

Mulţumesc pentru participare şi felicitări!

Dan LUCA / Bruxelles

Business developer la mare căutare

2011-11-07T09:25:00.000+02:00

Este nevoie de a avea oamenii potriviţi în cadrul organizaţiei, ceea ce “presupune în primul rând o bună înţelegere a strategiei şi viziunii de dezvoltare ale companiei” – explica recent într-un material HR Manager, Corina Diaconu. Angajatorii se orientează acum dinspre oamenii cu simple abilităţi de coordonare şi management către cei cu iniţiativă, persoane încrezătoare în viitor şi care nu evită experienţele noi.

Am insistat pe importanţa iniţiativei şi la Bruxelles, în articolul pentru Cariere. Ideile bune nu vor fi niciodată ocolite, cu condiţia primordială de a fi bine susţinute.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – Diaspora. Românii din Belgia

2011-11-05T09:31:00.000+02:00

Ediţia din noiembrie a Occidentului Românesc găzduieşte un material în care vorbesc despre românii din Belgia, despre cele două diaspore româneşti suprapuse în Bruxelles.

Cred că este timpul pentru a realiza o conexiune reală între cele 25 de milioane de români. Nu trebuie să existe “frontiere” artificiale între românii care trăiesc în România şi cei care locuiesc în afara ţării. Se poate să avem pe plan românesc, o adevărată reconciliere naţională.

Dan LUCA / Bruxelles

Triunghiul BBC (Bruxelles – Bucureşti – Cluj)

2011-11-04T17:11:00.000+02:00

O săptămână în România este interesantă şi surprinzătoare.

Un Bucureşti academic plin de potenţial, cu acţiuni politice plăcute, totul într-o contradicţie cu cenuşiul vieţii pe care o trăiesc mulţi români.

La Cluj, o dezbatere unică în peisajul românesc, “Clujul văzut de la Bruxelles” m-a ajutat să înţeleg potenţialul academic pe care trebuie construită comunicarea urbei la nivel european. O politică locală activă este de încurajat pentru a intra în dezbaterile contemporane.

Dan LUCA / Bruxelles

Turism balnear în România

2011-11-04T15:43:00.002+02:00

Printr-o recentă reglementare a Guvernului, zece staţiuni din ţară au primit statutul de staţiune balneară şi balneoclimaterică. Deci, dacă ai nevoie de tratament, după indicaţiile specialiştilor, sau de o simplă perioadă de relaxare, poţi să te orientezi spre Băile Olăneşti, Covasna, Băile Felix, Sovata, Techirghiol, Amara, Băile Herculane, Băile Govora, Călimăneşti-Căciulata sau Ocna Sibiului.

Sper să ajung anul viitor din nou pe la Ocna Sibiului, oraşul unde s-a născut tatăl meu. Am auzit că sunt dezvoltări puternice în zonă şi îmi este ruşine că nu am fost pe acolo de vreo 8 ani.

Dan LUCA / Bruxelles

Cluj Arena – Da, se poate!

2011-11-03T18:47:00.000+02:00

Stadionul Cluj Arena este poate cea mai palpabilă realizarea a Clujului ultimilor 10 ani. Cu prilejul vizitei de la sfârşitul lunii octombrie, am profitat de ocazie pentru a urmări pe viu meciul “U” – Dinamo. O adevărată bijuterie de stadion, de care clujenii sunt mândri. Iar galeria clujeană parcă te ţine într-o tranşă coregrafică, plină de iubire pentru clujul universitar, dar şi pentru Cluj în general.

Mi-am adus aminte cu nostalgie că, jucând handbal, am apărat şi eu culorile clujului universitar vreo doi ani, între 1990 şi 1992. Dar a trecut ceva timp de atunci… Şi ca poza clujului sportiv să fie completă, abia aştept să văd şi Polivalenta dată în folosinţă, pentru a primi cei 7.000 de spectatori.

Am rezistat până aproape de miezul nopţii la meci şi nu îmi pare rău. Totuşi, înţelegând chiar şi forţa televiziunilor comerciale, nu cred că e indicat ca un meci în aer liber să înceapă la orele 21:30 sâmbăta, la sfârşit de octombrie. Suporterii trebuie respectaţi, fiindcă am văzut la stadion oameni care vor să vină la manifestări sportive cu copii şi cu întreaga familie.

Bravo Cluj! Haide U!

Dan LUCA / Bruxelles

Micuta carte a înţelepciunii româneşti

2011-11-03T09:29:00.000+02:00

Iată că americanii apreciază felul în care românii văd lucrurile şi chiar publică un volum în care să fie cuprinse învăţăturile româneşti. Diana-Florina Cosmin consideră că “în special noi, românii, ne autocriticăm foarte mult, dar ne este foarte greu să ne responsabilizăm pentru a schimba, efectiv, ceva”. Aşa cum a observat şi Matthew, paradoxal, şi total greşit, românilor le vine mult mai greu să vorbească despre lucrurile frumoase din ţara lor decât despre cele urâte.

Pe ce principiu a apărut ideea acestei cărţi? De exemplu, dacă în România mentalitatea oamenilor a rămas de aşa manieră încât „nu ne dăm seama că fiecare trăieşte, de fapt, viaţa pe care şi-o alege singur”, americanul întreprinzător va imprima fraza “fiecare trăieşte viaţa pe care şi-o alege singur” pe un tricou şi l-ar vinde la colţ de stradă, iar americanul obişnuit îl va purta cu mândrie pentru că simte cu adevărat motto-ul.

Deşi America nu are o istorie la fel de veche precum a României, la ei contează rădăcinile - „Eu am o vorbă: ca să fii arhitectul viitorului tău, trebuie să fii mai întâi istoricul trecutului tău”, punctează si Matthew Cross.

Românilor le lipseşte curajul de a spune ce gândesc, de a recunoaşte că sunt români, de a promova valorile româneşti şi uită să vină în faţă ori de câte ori este posibil, cu atâtea exemple pozitive, demne de făcut cunoscute lumii întregi, fără nici o exagerare sau patriotism exagerat. Şi atunci, nu numai americanii, ci şi alţii ar recunoaşte potenţialul nostru naţional.

Dan LUCA / Bruxelles

Cenuşiu de Bucureşti

2011-11-02T18:04:00.000+02:00

Petrecând câteva zile la Bucureşti, la sfârşitul lunii octombrie 2011, am luat din nou pulsul societăţii româneşti din interiorul sistemului. Experienţa din 2008 îmi era încă vie în minte şi să fiu sincer lumea este prea tristă şi frustrată pentru o Românie care se pregăteşte să sărbătoarească 5 ani de apartenenţă la Uniunea Europeană.

Discursul Regelui Mihai din Parlamentul României a avut un impact uriaş asupra a tot ce mişcă românesc, societate civilă, media, clasă politică. Simbolistica, gesturile, mesajele ascunse au fost tocate fin, parcă mai importante decât conţinutul discursului. Iar ca să întregim poza colorată a unei Românii în care ficţiunea şi complotul fac parte din cotidian, vă recomand articolul Charles de România, un scenariu prin care…, dar vă las să vă delectaţi singuri pe acest text…

Printr-o conjuctură favorabilă am ajuns şi la decernarea titlului de Doctor Honoris Causa, de către SNSPA, dlui Mugur Isărescu. Un eveniment reuşit, în care pata de culoare a fost dată şi de prezenţa personalităţilor intrate recent în istoria României: Emil Constantinescu şi Petre Roman.

În anul 2000, implementând un proiect PHARE pentru Institutul European din România, locuisem vreo 11 luni pe lângă Piaţa Amzei. Am revăzut locurile şi cu părere de rău vreau să spun că parcă timpul a stat în loc aici. Aceleaşi renovări continue, aurolaci care dormeau la gurile de aerisire pentru a se încălzi, aceeaşi lume gri a unui Bucureşti care, precum România, pare că nu se îşi regăseşte identitatea europeană.

Dan LUCA / Bruxelles