Imprimate 3D în bucătăria viitorului

Tehnologia a intrat masiv în toate domeniile, deschizând calea spre a treia revoluţie industrială. Şi poate ceea ce ni se pare imposibil, se întâmplă cu adevărat, mai aproape de noi decât credem – Germania, şi alte cinci state europene produc mâncarea realizată cu imprimanta 3D.

“Imprimantele 3D sunt mai mult sau mai puţin utile, dar două domenii care merită atenţie sunt imprimarea organelor şi a mâncării”. Dacă “NASA are deja are un plan în acest sens, pentru astronauţii săi, şi investeşte câteva sute de mii de dolari în asta, germanii s-au gândit să utilizeze noile tehnologii pentru a-i ajuta pe cei mai în vârstă locuitori ai ţării, cei care, de regulă, au probleme când vine vorba de alimentaţie. Mâncarea este creată din alimente proaspete, carne şi legume, în oraşul Nijmegen din Olanda şi livrată în Germania. Atunci când e consumată, după ce a fost recompusă cu o imprimantă 3D, mâncarea se descompune mai uşor în gură decât una preparată clasic. Sandra Forstner, manager al proiectului pentru Biozoon, le-a răspuns celor de la Vice la întrebări. În acest moment, compania are şase tipuri de alimente în meniu, de la legume precum mazăre la carne de pui şi porc şi oferă şi carbohidraţi sub formă de paste şi cartofi. Compania se laudă şi cu o reţetă secretă pentru „prepararea“ felurilor de mâncare. Un fel de mâncare creat cu imprimanta 3D. „Imprimanta pentru mâncare se poate compara cu una clasică inkjet, doar că în loc de tuş foloseşte mâncare. Materialul e apoi imprimat în straturi pe un platou special, creat tot în cadrul acestui proiect. În timpul creării ne asigurăm că straturile se îmbină fără urme vizibile“, a afirmat Forstner.

Proiectul este susţinut cu fonduri de Comisia Europeană, iar cei 14 beneficiari provin din cinci state ale UE, care dezvoltă tehnologiile, produse şi serviciile. Compania are 20 de angajaţi şi alţi 7 oameni de ştiinţă.

Mă întreb câţi ani vor trece până această mâncare se va produce pe scară largă, nu mulţi cred... Vor dispărea bucătarii traditionali?

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Jurnal de Dâmboviţa – “Să fim europeni prin fapte, nu prin vorbe!”

În intervenţia mea pentru această săptămână în Jurnal de Dâmboviţa am insistat din nou pe importanţa echipei care să reprezinte România în Bruxelles, cu accent pe implicarea specialiştilor în fiecare politică sectorială.

Redau în continuare materialul publicat în 30 mai:

...........

România are nevoie de o echipă puternică pentru racordarea ţării la Uniunea Europeană. Vorbim încă de noi şi ei – România şi UE, şi per ansamblu, impactul prezenţei româneşti este încă insular, nesustenabil. Nu avem în discursul public - politic din România o abordare inclusivă, dar în plus, trebuie să înţelegem că nu doar reprezentanţii politici, ci şi ai organizaţiilor neguvernamentale, economice, sau academice contribuie la „clădirea” sistemului comunitar.

Constat că României îi lipsesc specialiştii de altădată. Analizând nivelul „racordării” României la Uniunea Europeană, spuneam încă de acum câţiva ani că ţara are nevoie de 25.000 de români pentru un sistem funcţional, care să producă rezultate maxime şi susţin în continuare această propunere. Dacă ne referim la instituţii, la nivelul fiecărui minister „de linie” trebuie câteva persoane (10-20 poate) care sunt responsabile cu „emiterea semnalelor” despre poziţia României în politica sectorială aferentă.

La nivelul legislativului sute de persoane contribuie la buna racordare a ţării la agenda europeană. Viitorul Parlament European va funcţiona după prerogativele Tratatului de la Lisabona, iar parlamentele naţionale dispun de un efectiv puternic cu radarul spre Bruxelles. Fiecare deputat sau senator, fiecare grup politic, fiecare comisie politică îşi are experţii săi pe politicile europene. Desigur sunt şi alte instituţii pe plan naţional care au un rol în mozaicul relaţionării.

Nu cred că exagerez când precizez că sunt necesare 12.500 persoane în sistemul instituţional naţional care pot fi considerate actori locali ai afacerilor europene. Acestora li se adaugă alte sectoare care sunt foarte dinamice în relaţia cu capitala Europei. Zeci de companii, care în cadrul departamentului „regulatory affairs” desfăşoară acţiuni în direcţia lobby-ului legislativ şi care cunosc în detaliu culisele comunitare.

Federaţiile industriale, camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile neguvernamentale, patronatele, sindicatele, firmele de consultanţă, cabinetele de avocatură au toate „acţiuni” în domeniul afacerilor europene. Sute de ziarişti scriu (chiar dacă de multe ori nu conştientizează 100%) despre dinamica sistemului comunitar, fie că e vorba despre politică, finanţe sau educaţie. Sunt alte sute de profesori, conferenţiari şi lectori universitari care au prezentări despre „lumea codeciziei” sau construcţii instituţionale comunitare.

Fără a exagera, extrapolând puţin desigur, cred că sunt alte 12.500 în „sectorul privat” care îşi „câştigă pâinea” (cel puţin parţial) din afacerile europene. Europenizarea şi expertiza în domeniul Uniunii Europene poate să fie privită ca o „a doua alfabetizare”, iar tinerii educaţi au şanse mai mari pentru a-şi găsi locul în Uniunea Europeană, cu mândrie că sunt europeni.

Nu este rău să ne gândim să introducem la nivelul curriculei o materie despre cultura şi civilizaţia europeană (la clasa a X-a în România). Ceva însă foarte practic, nu un conţinut sec şi plin de date statistice. Cursuri despre ce înseamnă cetăţenia europeană, ce drepturi şi obligaţii îi revin cetăţeanului european, ce oportunităţi avem noi ca români în spaţiul european.

Dan LUCA / Bruxelles

2014 – EU commissioners cluster?

In discussions on the reorganization of European institutions the idea of ​​an EU commissioners cluster begins to emerge, which will be composed again of 28 commissioners. European Parliament proposed this spring 2014 by a resolution that "additional measures, such as the appointment of commissioners without portfolio and establishing a system of Vice-presidents of EC with responsibilities on major thematic clusters and skills to coordinate work in areas corresponding EC would be considered for more efficient functioning of the Commission, without prejudice to the right to appoint a Commissioner for each Member State and the right to vote of all Commissioners”.

Practically speaking, it is the idea to have 5 groups and five commissioners to oversee the work of others in certain clusters. There is a concrete proposal, including what kind of policy is to be addressed, coming from representatives of major European companies. They recently proposed five new immediate actions to the European Commission in order to increase the attractiveness and competitiveness of Europe. In addition to this, including an ambitious "energy plan”, it promotes creativeness and capitalizing on talent. Business today in Brussels believes that the easiest and fastest way to improve competitiveness is to improve governance. In this context, the main recommendation would be to group the 28 commissioners into 5 clusters: Macro-Economy; Industry, Services and Digitization; Energy and Environment; Home Affairs; and External Relations.

Present at the European Business Summit this year, Barroso said that the cluster approach could be a working hypothesis for the next Commission.

Dan LUCA / Brussels

Dilema aleşilor europeni – comisar european sau eurodeputat?

Cei șapte comisari europeni care au participat la alegerile europene au fost aleși eurodeputați, însă încă ezită în a renunţa la funcţiile din Executivul European, pentru un fotoliu în Parlamentul European. Cam la fel cum se întâmpla şi acum cinci ani.

Viviane Reding, comisar pentru justiție și drepturi fundamentale, prima pe lista Partidului Social Creștin din Luxemburg, afiliat PPE, a fost în această situaţie şi în 2009. Şi atunci Reding a preferat să îşi finalizeze mandatul. Şi pentru ea experienţa în cadrul Comisiei este substanţială - după mandate consecutive de comisar european pentru educaţie şi acum pentru societatea informaţională, acum deţine funcţia de Vicepreşedinte al CE.

“Vicepreședintele Maros Sefčovič, comisarul slovac responsabil pentru relații interinstituționale, a fost ales pe lista SMER, afiliat PES, iar Olli Rehn, comisar european pentru afaceri economice și monetare, a obținut mandatul pe lista partidului său de centru din Finlanda, afiliat ALDE. La rândul său, comisarul european pentru buget, Janusz Lewandowski, a fost ales eurodeputat pe lista Platformei Civice a premierului polonez Donald Tusk, partid afiliat PPE, iar ultimul intrat în Colegiul Comisarilor, croatul Neven Mimica, deținătorul portofoliului de protecția consumatorilor, beneficiază de un loc în PE după ce a candidat pe lista Partidului social-democrat croat (PES)”, după cum preciza EurActiv.

Spre deosebire de ceilalţi, Karel de Gucht, ultimul pe lista partidului liberal Open-VLD al lui Guy Verhofstadt, datorită sistemului preferențial și popularității sale, numele său a fost avansat pe locul trei și a fost ales în urma scrutinului de duminică.

Dintre cei șapte comisari, Sefčovič este singurul care este și candidat oficial al țării sale pentru a fi din nou comisar, ceea ce înseamnă că va trebui să renunțe la locul său de eurodeputat spre profitul primului candidat neales de pe lista sa.

Mimica ar urma și el să rămână comisar din partea Croației, după cum a declarat purtătorul său de cuvânt. Neven Mimica se va alătura cu siguranță viitoarei Comisii, de această dată pentru un mandat întreg, întrucât în prezentul mandat a intrat în CE doar de la 1 iulie 2013, data aderării Croației.

Antonio Tajani, comisarul pentru industrie și antreprenoriat, a fost ales pe lista partidului lui Silvio Berlusconi şi este singurul care a confirmat că va alege mandatul de eurodeputat.

Ȋmi amintesc că în 2010, scriam despre cazul Bulgaria şi propunerea lor pentru reprezentantul în Comisia Europeană. Candidaţii trebuie să se gândească bine înainte de a decide în care dintre instituţii îşi vor “depune jurământul”, pentru că nu pot împuşca doi iepuri o dată.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Prahova – „Germania, mare actor european, dar şi global”

Miercuri, 28 mai, mi-am realizat obişnuita corespondenţă de la Bruxelles pentru ziarul Prahova, pe situaţia Germaniei, şi am analizat jocul acestei ţări în plan european şi global.

Redau în continuare materialul integral:

.........

Deciziile politice, dar şi economice, luate în Germania sunt privite cu mare interes de restul ţărilor, fiind vorba despre un pion principal pe tabla europeană şi mondială, în ciuda crizelor care i-au afectat pe vecini.

Pe plan intern, jocul german a demonstrat că indiferent de viziunea unui lider, dacă vrea să supravieţuiască trebuie să ţină cont de opinia publică din ţara sa. Nu poţi în acest context să ceri eforturi bugetare cetăţenilor tăi, ca să-i salvezi pe alţii, fără să pui condiţii dure în schimb. Astfel, se poate explica "intransigenţa" de care a fost acuzată Angela Merkel în criza eurozonei. Faptul că Merkel a jucat politic intern cum trebuie, prudent - pe măsura asentimentului cetăţenilor germani - e dovedit în rezultatul electoral record pentru CDU în 2013. Tot parte din jocul intern, la limita celui european, sunt deciziile sistemului juridic german, care i-au făcut să aştepte cu sufletul la gură pe restul partenerilor europeni în criza eurozonei. Totodată, să nu uităm că Banca Centrală Europeană, de la Frankfurt, e modelată pe sistem german, neinflaţionist.

Dar Germania se remarcă mereu şi în plan extern, şi e lesne de tras concluziile, când atât preşedintele SUA, cât şi cel al Chinei au trecut recent pe la Bruxelles, însă vizitele lor în Berlin în ultimii ani şi numărul telefoanelor de coordonare cu Angela Merkel le-au depășit pe cele cu Barroso sau Van Rompuy. În acest context, dacă e să reamintesc de parteneriatele strategice ale României, dacă ţara vrea să îşi promoveze interesele externe cât mai înţelept, e util să se coordoneze mai des cu Berlinul.

În ultimii ani, Berlinul a devenit, atât formal cât şi informal, al doilea Bruxelles. O dată pentru că sunt mai mulţi germani ca oricând în poziţii cheie, cantitatea îmbinându-se cu calitatea în termeni de influenţă asupra deciziilor instituţiilor europene, apoi, din ce în ce mai des, viziuni sectoriale sau globale cu privire la Europa se lansează la Berlin. Şi în continuare, interesele germane vor fi reprezentate în poziţiile de top ale UE. Fie prin desemnarea lui Martin Schulz ca viitor preşedinte al Comisiei Europene, fie, discret, prin Jean-Claude Juncker, cu sprijin în ceasul al doisprezecelea din partea cancelarului german, Angela Merkel.

Dan LUCA / Bruxelles

The way of "small topics" in the EU

I often say that Brussels is important because it is the place where over 75% of the applicable legislation across Europe is decided. This is sometimes used in European elections as a reason to send the better prepared MEPs to Brussels, or in the Romanian version of the campaign: to "defend Romania"; to "elevate Romania"; to "put Europe in every home"; or simply to be "euro champions".

This figure, however, has both quantitative and qualitative significance. Not only does this mean that ¾ of European laws are decided in Brussels, and ¼ of the decision making process remains in Bucharest; it means that decisions regarding major issues such as trade policy, agriculture, energy, are made jointly by us, Europeans, leaving smaller issues like taxation, education, youth policy, health, rather national prerogatives. But these apparently “small topics” are actually very important in our daily lives as European citizens, and most likely the decisions will be increasingly coordinated in Brussels in the years to come, increasing its mandate even more.

Romania is theoretically the seventh biggest country when you look at the number of representatives in Brussels, and it must double its effective influence in the city. That means an affirmation of the combination of individual ambition and knowledge, as well as promotion of collective interest. Or, if we begin to mobilize for large dossiers, such as agriculture, where we have the Commissioner, it's time to look more closely also to the small issues. The debate on federalism will influence the so-called "small issues", as they will be attracted by the “EU magnet” step by step. Other issues such as consumer protection will be key in the months and years to come, and there is a market of 20 million people who could speak up. It is up to Romania to understand that is not a candidate state anymore and to promote a strong voice in Brussels.

Dan LUCA / Brussels