În interviul de astãzi din Fãclia,
mi-am exprimat opinia despre dezvoltãrile proiectului european în urmãtorii
10-15 ani. Sper
sã fie o lecturã placutã pentru cei pasionaţi de politica europeanã...
Fãclia: Ce s-a schimbat la nivel
european în ultimii ani?
Dan Luca: Dacã pânã acum vreo 2-3 ani
vorbeam la nivelul Uniunii Europene de “cele mai influente 5 sau 6 ţãri”, acum
avem o reinventare a parteneriatului franco-german. Angela Merkel și-a asigurat
(greu, dar sigur) urmãtorul mandat de cancelar. Coaliţia mare din Germania este
perfectã pentru "a se ocupa acum de Europa". Franţa în epoca Macron
aratã bine pentru Europa, dar și pentru sectorul de afaceri francez. Cuplul
Merkel-Macron începe sã-și împartã funcţiile de conducere în UE. Gurile rele
spun cã existã deja o înţelegere ca viitorul preşedinte al Comisiei Europene sã
fie Michel Barnier, actualul negociator pe Brexit din partea Comisiei
Europene. Alegerile din Italia aruncã peninsula în crizã. Si nu mã
refer la dificultatea de a forma un Guvern stabil, ci la pozitionarea
italienilor în dezbaterea europeanã. Criza catalanã zguduie încã Spania, cu
impact asupra intereselor spaniole în UE. Polonia e și ea iesitã din jocul
decizional european. Marea Britanie trãiește un adevarat coșmar, un vis urât
care pare sã nu se mai terminã. Brexitul, confirmat și reconfirmat, e dificil
de gestionat de Londra.
Fãclia: Ce urmeazã în urmatorii ani
pentru proiectul european?
Dan Luca: Este un moment favorabil pentru a
reinventa Uniunea Europeanã pentru urmãtorii 25 de ani. Stabilitatea politicã
din Germania şi Franţa, alegerile europene din mai 2019, imping Europa cãtre
decizii iminente. Franţa și Germania avanseazã discuţiile despre adâncirea
integrãrii europene. Recenta întâlnire de la Paris confirmã anunţuri
interesante pentru Summitul european din iunie 2018. Preşedintele Comisiei
Europene doreste extinderea zonei euro, iar presedintele Macron adâncirea zonei
pânã la un eventual euro-buget. Indirect avem şi rãspunsul la Uniunea Europeanã
cu douã viteze: nucleul dur, al ţãrilor care au aderat la euro şi celelalte… De
aici şi miza aderãrii rapide la eurozonã.
Fãclia: Prin plecarea Marii Britanii
din UE, avem o uniune mai micã, slabitã din punct de vedere economic, dar şi al
capacitatii de apãrare. Existã planuri pentru un rãspuns în acest domeniu?
Dan Luca: Desigur nu este întâmplãtor, de
câteva luni extinderea Uniunii Europene este din nou pe agenda UE, dar vorbim
tot mai mult şi despre o politicã de aparare europeanã comunã. Înaintãm un
posibil 2025 pentru aderarea Serbiei şi Muntenegrului la UE, dar este prea
puţin. E nevoie sã prezentãm curajos extinderea uniunii pe douã flancuri:
Balcanii şi în Parteneriatul Estic. Ne punem chiar o întrebare de politicã
mare: Este posibil sã avem o a doua (mare) extindere a UE în perioada
2025-2030 (Moldova, Ucraina, Georgia, Serbia, Muntenegru, Kosovo, Bosnia,
Albania, Macedonia), la fel ca cea din perioada 2004-2007?
Fãclia: Preconizaţi în 15 ani o Uniune
Europeanã cu 35 de ţãri?
Dan Luca: Dacã privim din punct de vedere
geo-politic o Uniune Europeanã care încorporeazã Balcanii şi ţãri precum
Ucraina e mai puternicã decât actuala formã, mai ales dupã Brexit. Existã o
oportunitate istoricã de a reuni continental european sub umbrela Uniunii
Europene. Dacã nu, aceste ţãri vor intra în sfere de influenţã diferite, precum
Rusia sau China. Nu uitaţi însã, ne îndreptãm spre o Uniunii European cu douã
viteze. Nucleul dur, aproximativ 20-22 ţãri, cu buget comun şi restul. Uniunea
Europeanã va lua treptat locul Consiliului Europei de la Strasbourg… Iar în
Consiliul Europei avem 47 de ţãri...
Fãclia: În acest joc la nivel
european, ce poate sã facã ţara noastrã?
Dan Luca: În acest context, e bine
cã România are ţintã anul 2024 pentru aderarea la zona euro. Așa cum
ziceam, se pare cã nucleul dur al viitoarei UE se va clãdi în
jurul bugetului monedei comune europene. Un lucru îmbucurãtor, s-a decis
deja ca Summitul despre viitorul Uniunii Europene sã se deruleze la Sibiu. Sub
egida “Drumul spre Sibiu”, 9 mai 2019 devine o simbolisticã europeanã. De
urmãrit în timpul Președinţiei româneşti a Consiliului UE legatura dintre:
dezbaterea despre viitorul UE, politica de extindere a UE (cu prioritate
Parteneriatul Estic pentru Președinţia româneascã) și campania pentru alegerile
europene…
Fãclia: Are sanse președintele Klaus
Iohannis sã devinã în 2019 Preşedintele Europei?
Dan Luca: Şanse are, desigur. Nu
întâmplãtor, dacã ne gândim cã între actualul președinte al României și
Jean-Claude Juncker existã o prietenie de lungã duratã, de pe timpul
când Sibiul cu Luxemburgul erau capitale culturale europene în 2007.
Pentru a deveni preşedintele Europei e o procedurã total diferitã faţã de
alegerile naţionale. Regulile de bază ale campaniilor politice nu se aplicã.
Îmi aduc aminte de exempu, în 2009, întreaga campanie pentru primul preşedinte
al Uniunii a fost după logica “Herman Van Rompuy nu a fost un candidat pentru
preşedinte, ci doar un candidat pentru a fi eventual rugat să preia
funcţia.”
