Dan LUCA – editorial în Fãclia: “Armada americanã”

Despre puterea politica a lui Elon Musk în editorialul semnat astãzi în Fãclia.

 

 

Vã mai amintiți de a treia revoluție industrială? Totul a început practic în cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea și se întrepătrunde într-o oarecare măsură cu cea de-a patra, care se desfășoară chiar în zilele noastre. Și-au făcut apariția atunci produsele electronice, odată cu inventarea tranzistorilor și apoi a microprocesorului (1970) și, nu în ultimul rând, s-a dezvoltat industria de telecomunicații și industria de computere. A luat naștere o nouă eră a automatizării proceselor de producție și apariția roboților industriali.

 

De ce despre acest subiect acum, într-un editorial de cotidian? Fiindcă Statele Unite ale Americii sunt considerate câștigătoarele celei de-a treia revoluții industriale. SUA nu a fost singurul jucător important. Alte țări, precum Japonia, Coreea de Sud și Germania, au avut contribuții semnificative în automatizare, robotică și tehnologii de producție avansată. Cu toate acestea, influența globală și capacitatea SUA de a integra rapid tehnologiile în toate aspectele vieții le-au oferit un avantaj decisiv.

 

Rapid a apărut și termenul Big Tech America, folosit pentru a descrie cele mai mari și influente companii de tehnologie din Statele Unite, care domină sectoarele digitale, economice și culturale la nivel global. Aceste companii au revoluționat modul în care oamenii interacționează cu tehnologia și au devenit actori cheie în domenii precum inteligența artificială, cloud computing, publicitate digitală, comerț electronic și social media.

 

Mulți afirmă că Uniunea Europeană este acum „prizoniera tehnologiei SUA”. Există o preocupare la Bruxelles, de vreo 20 de ani chiar, legată de dependența UE de companiile americane din sectorul tehnologic și lipsa unor alternative europene competitive la scară globală. Această situație este rezultatul mai multor factori economici, tehnologici și geopolitici. Deși UE face progrese în reducerea dependenței sale tehnologice, este încă departe de a concura cu SUA în sectoare-cheie.

 

Iar acum, prin contextualizare, ne întrebăm de ce Elon Musk este așa de influent la nivel european, chiar și pe segmentul politic? Fiindcă poate! El este unul dintre învingători! El reprezintă, împreună cu Jeff Bezos sau Mark Zuckerberg, feţele victoriei americane. Paradoxal, Elon Musk este născut în Africa de Sud, nu în Statele Unite, ceea ce face ca el să fie totuşi în imposibilitatea de a-i succede lui Donald Trump la Casă Albă în 2029.

 

Într-un context în care noul președinte american conduce SUA precum o companie, oamenii de afaceri prosperi, mai ales proveniți din segmentul tehnologiei, sunt stăpânii lumii. Ca și comparație, în secolul al XVI-lea, Spania a fost una dintre cele mai puternice și influente națiuni ale lumii, iar Armada spaniolă (Flota spaniolă) simboliza puterea sa navală și ambițiile imperiale. Acea perioadă a fost marcată de dominăția Spaniei asupra mărilor, de explorări geografice și de extinderea unui imperiu global. Big Tech este armada americana? Chiar dacã un arc peste timp de 500 de ani pare enorm, totuşi, aceastã comparaţie îşi are sensul aici... Şi este doar începutul adevãratei ere Trump!

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan Luca - Honorary Advisor to the Romanian Minister of Health

With great pleasure I can announce that I have the honour of working directly with the Government of Romania as Honorary Advisor to the Minister of Health, Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila.

 

I believe that my 25 years of experience in the world of European affairs will be beneficial to my home country of Romania. We are living a very busy period in terms of public health policies. I am referring here in particular to the revision of the European file on pharmaceutical legislation, but also to the impact of the open strategic autonomy policy towards pharmaceutical and medical device industries.

 

For transparency reasons, I would like to mention that the position is honorary, so not remunerated. Therefore, my main activity remains at Euractiv as Vice President for Strategic Innovations.

 

In parallel, I will continue to lecture at various European universities on my favourite topics: European communication and media innovation. Of course, I will present my views on the dynamics of European politics through materials hosted by the Romanian media, the House of Europe blog or specialized books.

 

Dan Luca - Consilierul Onorific al Ministrului Sănătății

Cu mare plãcere vã anunţ cã am onoarea de a lucra direct cu Guvernul României în calitate de Consilier Onorific al Ministrului Sănătății, Prof. Univ. Dr. Alexandru Rafila.

Cred cã experiența mea de peste 25 de ani în lumea afacerilor europene este benefică României. Trăim o perioadã foarte aglomerată la nivelul politicilor de sănătate publică. Mă refer aici în special la revizuirea dosarului european pe legislația farmaceutică, dar și la impactul politicii de autonomie strategică deschisă asupra industriei farma și cea a aparaturii medicale.

Pentru transparență, menționez că funcția este onorifică, nerenumeratã. Prin urmare, activitatea mea principalã rămâne la Euractiv Bruxelles în calitate de vicepreședinte pentru Inovații Strategice.

Voi continua în paralel să conferenţiez la diverse universități europene pe subiectele preferate: comunicarea europeană și inovația în media. Desigur, îmi voi prezenta opiniile despre dinamica politicilor europene prin materiale găzduite de media românească, blogul Casei Europei sau cărți de specialitate.

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Gorizia”

Despre prima capitală culturală europeană transnațională și despre amintiri deosebit de plăcute în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

----

Scopul acestor editoriale, de presă locală, este de a informa și de a realiza anumite conexiuni utile cititorilor. Se întâmplă lucruri interesante în lume, nu neapărat totul este legat de ceea ce a spus președintele Donald Trump.

Pentru astăzi, un subiect european, cu un pic de melancolie, dar și o ancorare la anul 2025. Vã mai amintiți de subiectul Capitală Culturală Europeană? Timp de vreo 10 ani, Clujul s-a tot mobilizat să câștige această competiție pentru ediția 2020, care treptat a devenit 2021. De fapt era o ambiție, de apreciat, desigur, după surpriza oferită de Sibiu în 2007. Ca să scurtăm povestea, până la urmă Timișoara a fost orașul românesc desemnat în 2021 ca și capitală culturală europeanã, dar nu a fost nimic remarcabil. Clujul a rămas însă cu fantastica ediție a Capitalei Europene a Tineretului din 2015. Ce repede trece vremea, 10 ani sunt de atunci. Da, Untoldul a fost lansat cu acest prilej... și ce impact!

Revenind la Capitala Europeană, aici avem ceva de povestit. În 2025, Gorizia/Nova Gorica este prima Capitală Culturală Europeană transnațională. Care este însă simbolistica? În urma Tratatului de Pace de la Paris din 1947, Gorizia a fost împărțită între Italia și Iugoslavia. Orașul a rămas în Italia, dar zonele periferice și teritoriile din jur au fost anexate de Iugoslavia. Granița a trecut prin oraș, separând comunități și familii. Partea iugoslavă a devenit cunoscută ca Nova Gorica, care este acum parte a Sloveniei.

Am avut plăcerea de a vizita orașul Gorizia de douã ori, în 2008 și în 2009. Drumul până acolo a fost fantastic, un avion de linie până pe aeroportul Marco Polo din Venezia, o șalupă rapidă care traversa Laguna Albastră și un tren de vreo două ore până în Gorizia. Un oraș cochet, cu un castel medieval care domină orașul, ceva de genul celui din Edinburgh-ul scoțian. Țînând cursuri la universitatea din oraș, la un moment dat i-am întrebat pe studenți unde este Slovenia. Mi-au arătat pe fereasta, cum frontiera trecea prin curtea instituției. Da, în 2008 granița italiană-slovenă era ușor de trecut. Slovenia era membră a Uniunii Europene din 1 mai 2004, iar din 21 decembrie 2007 era inclusă în spațiul Schengen.

E fascinant acest subiect, să locuiești într-o țară și să poți să te duci să bei o cafea, cum se zice, în altă țară. Am avut această experiență la Maastricht, în Olanda. În 10 minute ajungeai pe jos la un restaurant din Belgia.

Evenimentele politice mondiale au impact asupra localului. Uniunea Europeană a unit din nou comunități precum cea din Gorizia, iar simbolistica de capitală culturală europeană este și pentru a sublinia acest fapt.

Există însă orașe încă divizate, chiar la nivelul UE. Nicosia cipriotă e un exemplu clasic de soluții reci, pentru situația actuală. Frontierele dintre state rămâne un subiect fascinant, cu istorii reale, cu drame chiar. Povestea continuă!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – invitat la TVR Info

Pe 18 ianuarie 2025, am revenit cu mare plăcere în emisiunea ˝Europa mea˝ de la TVR Info.

 

Timp de o orã am discutat despre Elon Musk în Europa, despre alegerile din țările membre UE în anul 2025 și, desigur, despre războiul din Ucraina.

 

Am contextualizat totul la nivelul intențiilor președintelui american ales, Donald Trump. Este evident cum SUA își consolidează statutul de lider global și datorită câștigării de necontestat a celei de-a treia revoluții industriale.

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

The new European jump: consolidated budgets and competencies for defense and economy

Regardless of the geographical area, whether it is Europe, North America, Asia or the Near East, important mutations are taking place at societal level that determine paradigm shifts in the political sphere, with implications, of course, on the economy. Spheres of influence are being re-established, poles of power are being reconfigured.

 

In this regard, the European Union has its place, consecrated and confirmed by the evolution of the last decades, that of a pole of peace and stability, despite the multiple challenges it has faced since its establishment until now: the galloping inflation of the 1970s, Euroscepticism, economic crises, Brexit, political and military events with a significant impact on the European space such as the war in Ukraine, and more.

 

However, systemic inertia seems to have a negative impact on the further development of the European structure. The purpose of this material is not to blame, but, on the contrary, to recognize the results and send an alarm signal for the future. A strengthening of the positive perception of the European idea is necessary to increase its relevance in the member states and to have the desired impact. Economy, defense and – above all – a shared vision is what the European Union must clarify in 2025 in order to strengthen its position as a global economic and political player.

 

In the current context, the European project is undermined by both internal and external factors. There is no space here for an exhaustive analysis, but the far-right movements, coming from the member countries, are becoming more and more radical, even anti-system, attacking the foundations of European values. We do not like to admit it, but the refusal to become founding members of the Eurozone by Denmark and Great Britain (1992), or the position of the Netherlands and France vis-à-vis the European constitution (2005) represented strong signals, hidden at the time, by a political class unwilling to understand the true causes of these specific forms of Euroscepticism. The bureaucratization of the functioning of the European institutions, the decrease in flexibility in decision-making generated a cumbersome and costly development of the allocation of resources, mainly financial ones, and led to a decrease in transparency of this process.

 

In the early years of the millennium, the European Union faced the growing economic power of China, with concerns about competition breeches, but with President Donald Trump's first term in office, a new danger emerged: an economic war between the United States and China, in which the European Union became a collateral victim. The Russian invasion of Ukraine showed the European continent how unprepared it was as a common military power. And when Trump, recently re-elected, expressed his foreign policy ideas, whether it was an increase in NATO members' contributions to 5% of GDP or the plan for Greenland, his ideas fuelled extremism in some of the Union's member states, inducing the idea that the new world order would be based on other foundations than those established in the post-war period.

 

Three pillars are essential in guiding the entire mechanism of transformation of the EU.

 

European defense policy is at a crossroads. Will we go for a defense within NATO, as before, and are we prisoners of the American system? Or do we develop separate capacities, including troops, not just common policies? It is hard to believe that, in the short and medium term, this process is achievable, especially if we refer to the necessary budget and the capacities of defense industrial production at the European level.

 

From an economic point of view, it is indisputable that the membership of the member states in a supranational structure such as the Community space has allowed them to reap the benefits of the size of the market, with important gains for each of them. The transfer of decision-making power from the national to the supranational level has allowed for the application of common policies but also the coordination of some national policies at the Community level. The Eurozone and the need for a common monetary policy within it, accompanied by common institutions grouped within the Eurosystem, demonstrate that an integrated economic and monetary space can overcome moments of crisis without affecting the well-being of citizens.

 

The question arises, however, to what extent should the power of common decision-making be extended, beyond the monetary area or that of the already existing common policies? Currently, economic competences are, in their quasi-totality, under national control. Fiscality, employment, industrial, environmental or transport, energy and environment policies are managed by national governments, responding, specifically, fragmentedly, to the challenges generated by a potential economic crisis. This means that the so-called diffusion effect, i.e. the impact of measures taken unilaterally by a state towards the other member states, cannot be controlled in a unitary manner, the results being similar to those generated by the 2008 crisis, or the post-pandemic ones. Strengthening the Single Market, as conceived by Jacques Delors and developed on the basis of established treaties (Single European Act, Maastricht, Lisbon) could be one of the answers to the question of strengthening the competitiveness and position of the Union as an important actor on the global market. Rethinking the way the Community budget is formed, by allocating a significant percentage of national budgets (for example 10%) alongside the way the funding is allocated to cover common problems of the member states would be another answer. However, this implies an additional surrender of sovereignty, which in the current political context of some of the Member States of the Union would generate tensions and could be an obstacle to the deepening of the integration process. We practically have the second European dilemma, do we continue European integration on an economic level or are we doomed to failure?

 

The great European jump is necessary but will not happen without a mobilizing approach, assumed by all the actors involved both at supranational and member state level. European leaders need to present a concrete and coherent long-term vision for the economic, social and political development of the European Union. At the same time, there is a need for immediate accountability on all societal issues by finding a formula through which supranational institutions and structures can cooperate effectively with member states to identify solutions to the problems that European citizens face in the current context.

 

Article signed together with Dr. Mihaela Luţaş (Babeş-Bolyai University in Cluj-Napoca / Romania) and published in Ziarul Financiar. 

 

Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de Ziarul Financiar : ˝Noul salt european: bugete şi competenţe consolidate pentru apãrare şi economie˝

Împreună cu prof. Mihaela Luţas am publicat un material în Ziarul Financiar despre cei trei piloni esențiali în ghidarea transformării Uniunii Europene.

 

----

 

Indiferent de zona geografică, fie că este vorba de Europa, de continentul Nord-American, de Asia sau de Orientul apropiat, au loc mutații importante la nivel societal care determină mutări de paradigmã în sfera politică, cu implicații, desigur, asupra economiei. Se reașează sfere de influență, se reconfigurează poli de putere.

 

În acest joc, Uniunea Europeană își are locul ei, consacrat și confirmat de evoluția ultimelor decenii, acela de pol de pace și stabilitate, în pofida multiplelor provocări cu care s-a confruntat de la înființare până în prezent: inflația galopantă din anii ‘70, euroscepticismul, crizele economice, Brexit-ul, evenimentele politice și militare cu impact semnificativ asupra spațiului european cum ar fi războiul din Ucraina, etc.

 

Totuși, inerția sistemică pare a avea un impact negativ asupra dezvoltării pe mai departe a  structurii europene. Scopul acestui material nu este însă acela de a blama, ci, din contră, de a recunoaște rezultatele și de a trimite un semnal de alarmă pentru viitor. E necesară o întărire a percepției pozitive asupra ideii europene pentru a crește relevanța sa în țările membre și pentru a avea impactul dorit. Economie, apărare și – mai ales –  o viziune asumată este ceea ce trebuie să clarifice Uniunea Europeană în anul 2025 pentru a-și întări poziția de jucător economic și politic global.

 

În actulul context, proiectul european este subminat atât de o serie de factori interni, cât și de cei externi. Nu este aici spațiul pentru o analizã exhausivã, dar mișcările de extremă dreaptă, venite din țările membre, devin tot mai radicale, antisistem chiar, atacând  într-o măsură care trebuie luată în considerare fundamentele valorilor europene. Nu ne place să recunoaștem dar refuzul de a se constitui membrii fondatori ai Zonei Euro de către Danemarca  și Marea Britanie (1992), sau pozitia Olandei și a Franței vis-a-vis de constituția europeană (2005) au reprezentat semnale puternice, ascunse la momentul respectiv, de o clasã politică nedoritoare de a înțelege adevăratele cauze ale acestor forme specifice de euroscepticism. Birocratizarea funcționării instituțiilor europene, pe fondul unei descreşteri de flexibilitate în luarea deciziilor a generat o dezvoltare greoaie și costisitoare a alocării resurselor, în principal a celor financiare și a condus la o scădere a transparenței asupra acestui proces.

 

In primii ani ai inceputului de mileniu, Uniunea Europeană s-a confruntat cu forța economică în creștere a Chinei existând o îngrijorare legată de competiția cu aceasta, dar, o dată cu  primul mandat la Casa Albă al preşedintelui Donald Trump a apărut un nou pericol, acela al unui război economic intre Statele Unite și China, în cadrul căruia Uniunea Europeană a devenit victima colaterală. Invazia rusă din Ucraina a arătat continetului european cât de nepregătit este ca putere militară comunã. Iar când Trump, recent reales, și-a exprimat ideile de politică externă, fie că e vorba de o creștere a cotizației membrilor NATO la 5% din PIB, fie că a prezentat planul pentru Groenlanda, ideile lui au alimentat  extremismul în unele din statele membre ale Uniunii inducând idea conform căreia noua ordine mondială va fi așezată pe alte baze decât cele consacrate în perioada postbelică.   

 

Trei piloni sunt esențiali în ghidarea întregului mecanism al transformării.

 

Politica de apărare europeană e la ceas de cumpănã. Se va merge pe o apărare în cadrul NATO, ca până acum, și suntem prizonierii sistemului american? Sau dezvoltăm capacitate separată, inclusiv trupe, nu doar politici comune ? Greu de crezut că, pe termen scurt și mediu, acest proces este realizabil, mai ales dacă ne referim la bugetul necesar și la capacitățile producției industriale de apărare la nivel european.

 

Din punct de vedere economic, este indiscutabil faptul că apartenența statelor membre la o structură supranațională de tipul spațiului comunitar a permis fructificarea avantajelor date de dimensiunea pieței, cu câștiguri importante pentru fiecare dintre acestea. Cedarea de putere de decizie din plan național în plan supranațional a permis aplicarea unor politici comune dar și coordonarea unora din politicile naționale în plan comunitar. Zona Euro și nevoia unei politici monetare comune în cadrul acesteia, însoțită de instituții comune grupate în cadrul Eurosistemului, demonstrează că un spațiu integrat economic și monetar poate să depășească momentele de criză fără a afecta bunăstarea cetățenilor.

 

Se pune insă problema în ce măsură puterea de decizie comună trebuie extinsă, dincolo de spațiul monetar sau cel al politicilor comune deja existente? În prezent, competențele economice se află, în cvasitotalitatea lor, sub controlul național. Politicile fiscale, de ocupare a forței de muncă, cele industriale, de mediu sau privind transporturile, energia și mediul sunt gestionate de către guvernele naționale, răspunzând, în mod specific, fragmentat, provocărilor generate de o potențială criză de natură economică. Această înseamnă că așa numitul efect de difuziune, adică de impact al unor măsuri luate unilateral de către un stat asupra celorlalte state membre nu poate fi controlat în mod unitar, rezultatele putând fi asemănătoare cu cele generate de criza din 2008, sau a celor post-pandemie. Întărirea  Pieței Unice, așa cum a fost gândită de Jaques Delors și dezvoltată pe baza tratatelor consacrate (Actul Unic European, Maastricht, Lisabona) ar putea fi unul dintre răspunsuri la întrebarea legată de întărirea competitivității și a poziției de actor important al Uniunii pe piața globală. Regândirea modului de formare a bugetului comunitar, prin alocarea unui procent important din bugetele naționale (spre exemplu 10%) alături de modul de alocare a finanțărilor  care acoperă probleme comune ale statelor membre ar fi un alt răspuns. Aceasta însă implică o cedare suplimentară de suveranitate, ceea ce în actualul context politic al unora din statele membre ale Uniunii ar genera tensiuni și ar putea să fie o piedică în adîncirea procesului de integrare. Avem practic a doua dilemã europeanã, continuãm integrarea europeanã pe palierul economic sau suntem sortiţi eşecului?

 

Marele salt european este necesar dar nu se va întâmpla fără un demers mobilizator, asumat, de către toți actorii implicati atât la nivel supranational cât și la cel al statelor membre.  Liderii europeni au nevoie să prezinte o viziune concretă și coerentă pe termen lung pentru dezvoltarea economică, socială și politică a Uniunii Europene. În același timp e nevoie de responsabilizare imediată pe toate subiectele societale prin găsirea formulei prin care instituțiile și structurile supranaționale să coopereze în mod eficient  cu statele membre pentru a identifica soluții la problemele cu care se confruntă cetățenii europeni în contextul actual.

 

Dr. Mihaela Luţaş predă cursul de Politici Economice Europene la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi este membră a Asociaţiei Generale a Economiştilor din România.

 

Dr. Dan Luca este expert în afaceri europene şi comunicare strategică, derulându-şi activitatea în Bruxelles încă din 1997.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Intergenerațional”

Despre cauzele conflictului între generații în editorialul semnat astăzi în Făclia.

 

---
Fără să o recunoaștem deschis, la nivel societal avem o mare problemã de polarizare inter-generațională. În numeroase ocazii tinerii sunt blamați și chiar acuzați de superficialitate. Devine deja stereotip să zici că ei nu sunt interesați de cultură, că ei nu au nici un viitor. Iar atunci, în stilul pedagogilor de școală veche, le dăm lecții de istorie şi moralã pentru a se trezi la realitate. Miraje! Nu trebuie să citești tratate de psihologie să îți dai seama că această abordare duce la ruptură.

Pare surprinzător, dar blamarea generației tinere este un fenomen care a existat în toate epocile. De-a lungul timpului, cei în vârstă au criticat adesea obiceiurile, valorile sau comportamentele celor mai tineri, considerându-le inadecvate sau inferioare propriilor standarde. Dacă dorim să disecăm acest fenoment, observăm diferite motive, care prezentate ne fac să ne gândim de două ori înainte de a lansa acuzații.

Generațiile mai vechi tind să vadă schimbările rapide, mai ales cele tehnologice, ca fiind disruptive. Utilizarea excesivă a telefoanelor, dependența de rețele sociale sau interesul pentru locuri de muncă neconvenționale sunt deseori criticate. Aceasta reflectă o adaptare mai lentă a generației mai vechi la noile realități.

Nostalgia este un element care apare și ea în această poză. De cele mai multe ori, trecutul este idealizat, iar schimbările actuale sunt percepute ca o "deteriorare" a valorilor. Generațiile mai vechi pot avea impresia că vremurile în care au crescut erau mai morale sau mai simple, deși fiecare epocă a avut propriile provocări.

Există chiar și o frică de a pierde controlul societal. Tinerii aduc schimbări care pot submina sistemele și valorile stabilite, iar această evoluție poate crea un sentiment de insecuritate pentru cei care se tem că vor pierde relevanța sau controlul asupra societății.

Blamarea inter-generații nu face bine unei țări sau unui sistem, dar este o realitate cotidiană. Din când în când apar chiar responsabili politici chemați să aducă soluții acestor relaționări. De câteva săptămâni avem chiar un comisar european cu o titulaturã care include și acest aspect. Glenn Micallef (din Malta) are portifoliul Corectitudine intergenerațională, tineret, cultură și sport. Să vedem!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Să fim pregătiți!”

Am semnat astăzi în Făclia un editorial despre oportunitățile Uniunii Europene.

 

La Mulţi Ani, la toatã lumea! Acum, cã ne cunoaştem, haideţi sã începem anul cu o abordare directã!

 

Surpriza actualei Comisii Europene a fost lansarea unui portofoliu de “Preparedness” (=Pregătire), adică, mai pe românește spus, un ministru european responsabil cu anticiparea posibilelor crize. Pare natural, desigur, mai ales că activitatea din precedenții cinci ani ai executivului european a fost marcatã de două crize enorme, cea pandemică și cea a războiului din Ucraina. A anticipa posibile crize viitoare, evenimentele marcante cu impact societal major, este un lucru fascinant. Important este să avem mecanismele necesare și apoi de a avea răspunsuri rapide, structurate, la aceste pericole.

 

Cuvântul criză este la ordinea zilei, fie că vorbim de nivelul european sau de anumite sisteme naționale. Ne-am obișnuit să fim toți analiști politici și să vedem partea goală a paharului. Timpul pe care îl trăim ne permite o astfel de atitudine, iar democrația și mijloacele de comunicare facilitează astfel de abordări. Cu siguranță, se poate merge cu segmentul de criză la nesfârșit, alcătuind o hartã a potențialelor crize la nivel global, european, național și chiar local. Harta alcătuită este precum un teren minat, care ne va opri practic din activități. Orice mișcare pare fatală și, repet, nu putem să acuzăm că unii dintre noi au astfel de premoniții.

 

Scopul acestui editorial este însă să gândim astfel, să vedem în acest portofoliu sau activitate a noii Comisii Europene, o oportunitate. Proiectul european a fost o viziune în care timpul a dictat ritmul de dezvoltare. S-au văzut oportunitățile și s-a înțeles că împreună se pot face lucruri minunate pentru oameni. În anii 1950, resursele naturale, în special cărbunele și oțelul, au jucat un rol central în consolidarea cooperării europene printr-un proiect revoluționar: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Această inițiativă a fost lansată pentru a preveni conflictele între națiunile europene și pentru a promova dezvoltarea economică. Totul se întâmpla într-o Europã răvășită de ororile celui de-al Doilea Război Mondial. Credeți că a fost ușor atunci să convingi populația din Germania sau din Franța pentru așa ceva? Dar s-a putut, iar timpul le-a dat dreptate politicienilor de atunci.

 

Nu a fost ușor nici să convingem țările europene pentru a avea o piață internă, dar s-a făcut, și ce bine a fost apoi pentru economia Europei. Sau mai corect spus, ce bine a făcut economiilor țărilor membre...

 

Pare aproape incredibil, dar într-o Uniune Europeană a anilor ’90 s-a reușit adoptarea unei monede unice. Atât de bun și bine executat a fost acest proiect că astăzi, cei din generația Z nici nu își imaginează ce a însemnat o Europã cu franci francezi, mărci germane sau lire italiene.

 

E timpul să întoarcem masa și să avem o abordare pozitivă la integrarea europenă. Am zis pozitivă, nu naivă. Trebuie să înțelegem că împreună, doar împreună, putem merge mai departe. Ne vom ocupa responsabil să apărăm valorile europene și să ne dezvoltăm economic. Să încercăm să avem reflexul de a vedea oportunități, nu doar pericole. Să fim pregătiți pentru a dezvolta sistemul european! Uniunea Europeană este o oportunitate! Suntem pregătiți?

 

Dan LUCA / Bruxelles