Dan LUCA – editorial în Făclia: „Islanda”

La începutul acestei luni, am petrecut o săptămână în Islanda. Astăzi am publicat în Făclia un editorial despre această țară, dintr-o perspectivă cultural-turistică, dar mai ales geostrategică.

 

---

Mă bucur tare mult că, în sfârșit, am ajuns în Islanda. Era una dintre țările pe care le aveam de mult pe listă. După o săptămână, aproape 2.000 de kilometri străbătuți cu mașina și cinci locuri de cazare schimbate, am plecat cu sentimentul că am descoperit nu doar o țară spectaculoasă, ci și una care spune multe despre Europa.

 

Islanda are o populație mai mică decât Clujul. Și totuși, este greu să găsești un loc în care natura, istoria și geopolitica să se întâlnească atât de spectaculos. De la Bruxelles ajungi în Islanda cam în același timp în care ajungi cu avionul în România. Pare surprinzător când te uiți pe hartă. Islanda pare foarte departe. În realitate, este la doar câteva ore de noi.

 

Aici, natura nu este un obiectiv turistic. Natura este țara însăși. Lava neagră, ghețarii, vulcanii, cascadele, plajele vulcanice, gheizerele, fiordurile și oceanul Atlantic sunt peste tot. Nu mergi în Islanda pentru soare și plajă. Nu mergi pentru orașe sau muzee. Mergi pentru natură. Din primele ore ai senzația că trăiești pe o planetă construită din lavă. Și, într-un fel, chiar asta faci.

 

Turismul a explodat în ultimii 15 ani. Explicația este simplă. Zboruri accesibile, inclusiv prin Icelandair. Infrastructură foarte bună. Mașini de închiriat peste tot. Numeroase ferme transformate în pensiuni. Și obiective turistice aflate la distanțe rezonabile unele de altele.

 

Într-o săptămână am întâlnit turiști din toate colțurile lumii. Inclusiv foarte mulți chinezi. Nu însă imaginea clasică a grupurilor de 40 de persoane coborâte din autocare. Sunt tineri, în jur de 30 de ani. Vorbesc engleză, călătoresc în grupuri mici și își închiriază mașini pentru a descoperi singuri insula. Și sunt multe Dacii, masina preferatã a agenţiilor de închiriere din Islanda.

 

Turismul Islandei se bazează și pe tineri europeni veniți sezonier la muncă. Îi găsești în restaurante, baruri sau muzee, mulți dintre ei atrași de salariile bune. Polonia și Slovacia sunt printre țările de unde vin mulți dintre acești angajați sezonieri.

 

Am făcut Golden Circle. Am văzut craterul Kerid, cascada Gullfoss și Geysir, gheizerul care a dat numele tuturor gheizerelor. Am ajuns la ghețari, pe plaje cu nisip negru și la formațiuni de bazalt. Am văzut focile de la Ytri Tunga și Kirkjufell. Și am avut norocul să văd Aurora Boreală.

 

Dar Islanda nu înseamnă doar peisaje spectaculoase.

 

Pentru cine își amintește sportul, Islanda a devenit cunoscută în toată Europa și prin fotbal. Cine poate uita echipa islandeză de la Euro 2016? O țară cu o populație atât de mică a ajuns atunci în sferturile de finală ale Campionatului European. A fost una dintre poveștile competiției. Apoi a venit echipa masculină de handbal, care a confirmat aceeași idee: o țară mică poate avea o forță sportivă mult mai mare decât ar sugera numărul locuitorilor.

 

Islanda are însă și o istorie economică recentă pe care nu trebuie să o uităm. Criza financiară din 2008 a lovit devastator țara. Sistemul bancar islandez s-a prăbușit, iar Islanda a devenit unul dintre simbolurile crizei financiare globale.

 

Astăzi, problemele sunt altele. Prețurile locuințelor au crescut enorm, iar presiunea turismului asupra pieței imobiliare este evidentă.

 

Dincolo de aceste lucruri, după câteva zile începi să privești Islanda altfel. Înțelegi de ce această insulă, aparent pierdută în Atlanticul de Nord, are o importanță strategică atât de mare.

 

Islanda este membră NATO încă de la înființarea Alianței, în 1949. Dar nu are armată.

Este o situație aparte. O țară fără armată, aflată într-o poziție geografică extrem de importantă. Între Europa și America de Nord. Pe rutele strategice ale Atlanticului de Nord. Aproape de zona arctică. Astăzi, această poziție contează din nou enorm.

 

La Reykjavík am ajuns și la Höfði House. Aici s-au întâlnit Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, în octombrie 1986. Summitul nu a dus atunci la acordul pe care cei doi lideri îl doreau. A rămas însă un moment important al procesului care avea să contribuie la încheierea Războiului Rece.

 

Am avut privilegiul să vizitez incinta, deși clădirea nu este în mod obișnuit deschisă publicului. Mi s-a spus să mă grăbesc. În aproximativ 45 de minute era așteptat acolo Marco Rubio. În acel moment mi-am dat seama încă o dată că Islanda nu este doar despre ghețari și cascade.

 

Este despre Atlanticul de Nord, Rusia, NATO și securitatea Europei. Și atunci apare inevitabil o întrebare: va deveni Islanda membră a Uniunii Europene? Islanda este deja foarte aproape de UE. Face parte din Spațiul Economic European și din Schengen. Pentru un european, multe dintre lucrurile care țin de apartenența la UE sunt deja prezente aici. Inclusiv roamingul funcționează, practic, ca în Uniunea Europeană. Și totuși, Islanda nu este membră a Uniunii.

 

Au existat negocieri pentru aderare. Au fost apoi abandonate. Pescuitul, agricultura, suveranitatea și relația cu Bruxelles-ul au fost și rămân teme sensibile. Astăzi însă apare un argument nou, mult mai puternic: apărarea europeană. După invazia Rusiei în Ucraina, arhitectura de securitate a Europei s-a schimbat profund. Iar geografia Islandei a devenit din nou extrem de importantă.

 

Poate că, într-o zi, această discuție va reveni serios pe agenda islandeză. Nu știu dacă Islanda va deveni membră a UE. Dar, după această călătorie, înțeleg mai bine de ce întrebarea merită pusă.

 

Mai există însă o poveste care leagă Islanda de Europa și de America într-un mod cu totul special. Leif Erikson. Navigatorul nordic a ajuns în America de Nord cu aproximativ 500 de ani înaintea lui Cristofor Columb.

 

Am vizitat casa în care, potrivit tradiției, s-a născut, la Eiríksstaðir, în vestul Islandei.

Conform legendelor nordice, în jurul anului 1000, Leif Erikson a explorat un teritoriu numit Vinland. Cel mai probabil, acesta se afla în zona Atlanticului de Nord, în apropierea coastelor Canadei de astăzi. Iar aici nu mai vorbim doar despre legende. Descoperirile arheologice de la L’Anse aux Meadows, în Newfoundland, confirmă prezența nordicilor acolo în jurul anului 1000. Este cea mai veche dovadă cunoscută a unei așezări europene în Americi.

 

Poate că acesta este cel mai bun mod de a înțelege Islanda. O țară mică. O insulă aparent izolată. Dar aflată, de fapt, între lumi. Între Europa și America. Între ghețari și vulcani. Între trecutul viking și geopolitica prezentului.

 

Am plecat după o săptămână cu imagini greu de uitat. Dar și cu o concluzie simplă: Islanda este mult mai mult decât o destinație turistică spectaculoasă.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

O săptămână în Islanda

De mult timp îmi doream să vizitez Islanda. Mă bucur tare mult că, în sfârșit, am ajuns în această țară cu o populație mai mică decât cea a Clujului, dar unică prin climă, poziționare geografică și, nu în ultimul rând, prin dârzenia oamenilor care trăiesc aici.

Islanda este una dintre acele țări în care natura este principalul obiectiv turistic. Lavă neagră, ghețari, munți, plaje vulcanice, cascade, zone geotermale și ocean — toate se găsesc într-un singur loc.

Nu mergi în Islanda pentru soare și plajă. Nici pentru orașe și muzee. Mergi pentru natură. Din primele momente, te lovește o senzație greu de descris: lava vulcanică, de un negru intens, domină totul. Ai impresia că trăiești pe lavă. Și, într-un fel, chiar asta faci.

Deși pe hartă pare izolată și greu accesibilă, Islanda este o țară plină de turiști. Rețeta succesului turistic este, de fapt, destul de simplă: zboruri accesibile, inclusiv prin Icelandair, numeroase ferme transformate în pensiuni, mașini de închiriat la tot pasul — mai ales Dacia —, obiective turistice aflate la distanțe rezonabile unele de altele și o infrastructură rutieră și digitală care face călătoria surprinzător de ușoară.

Timp de o săptămână am străbătut aproximativ 2.000 de kilometri prin Islanda, am schimbat cinci locuri de cazare și am explorat cât am putut de mult, în căutarea unor locuri cu adevărat speciale. Islanda a fost cea de-a 53-a țară vizitată pentru mine.

Coasta de sud și plajele vulcanice

Am aprofundat și coasta de sud a Islandei și, sincer, peisajele de aici cer puțin timp ca să le procesezi. Am întâlnit ghețari impresionanți, cascade care par că nu se mai termină și o plajă absolut spectaculoasă: nisip negru, valuri uriașe și roci de bazalt sculptate în forme spectaculoase.

Natura islandeză nu se joacă. Face lucrurile la scară mare. Black Sand Beach este unul dintre acele locuri care definesc vizual Islanda. Este o plajă vulcanică acoperită cu nisip negru, stânci de bazalt și valuri puternice, într-un decor dramatic. Contrastul dintre nisipul negru, oceanul rece și formațiunile de bazalt este spectaculos.

Dacă vreți să vedeți cascade, mari sau mici, veniți în Islanda. Sunt peste tot, parcă fiecare casă are una în spate.

Am ajuns și într-un orășel islandez liniștit, ascuns printre ploaie și vânt. Foarte calm, foarte autentic și probabil singurul loc în care vântul pare să aibă domiciliul permanent.

Am avut ocazia să alerg și printr-un orășel din Islanda. Apă, peisaje sălbatice și rocă vulcanică la tot pasul. Este un decor foarte bun pentru o alergare.

Golden Circle

O altă zi a fost dedicată Golden Circle, unul dintre cele mai cunoscute trasee turistice din Islanda.

Am trecut prin Kerid, un crater vulcanic spectaculos, am ajuns la impresionanta cascadă Gullfoss și, bineînțeles, la Geysir, gheizerul care a dat numele tuturor gheizerelor.

După o zi de explorat, nimic nu putea încheia mai bine traseul decât o baie fierbinte în apele liniștite ale Secret Lagoon. Contrastul dintre frigul și vântul de afară și apa termală în care te scufunzi este una dintre experiențele pe care le asociez imediat cu Islanda.

Þingvellir și fisura Silfra

Thingvellir National Park este un loc important atât din punct de vedere natural, cât și istoric. Parcul este cunoscut pentru peisajele vulcanice, lacul Þingvallavatn și pentru faptul că aici s-a întrunit vechiul parlament islandez.

Alþingi este considerat, în general, cel mai vechi parlament existent din lume, cu origini în anul 930. Un pic bizar, dar aleșii nu se întruneau într-o clădire, ci în aer liber, la Þingvellir.

Alþingi se reunea o dată pe an, vara, de regulă în luna iunie, iar sesiunea dura aproximativ două săptămâni. Probabil că și vremea islandeză avea un rol în eficiența dezbaterilor.

În aceeași zonă se află și Silfra, fisura dintre plăcile tectonice americană și eurasiatică. În Islanda poți înota între cele două plăci tectonice. Apa are doar aproximativ 2°C, dar, cu un costum special, poți admira peisaje subacvatice incredibile.

Peninsula Snæfellsnes și Kirkjufell

Am ajuns și în peninsula Snæfellsnes, în vestul Islandei, o zonă cunoscută pentru peisajele sale vulcanice și pentru Kirkjufell.

Kirkjufell este un munte emblematic, faimos pentru forma sa ascuțită și izolată, dar și pentru peisajul creat împreună cu cascadele Kirkjufellsfoss.

La Ytri Tunga, în aceeași zonă, am trăit unul dintre acele momente pe care nu le uiți ușor. Am stat pe mal și am privit focile cum se relaxau pe stânci.

Borgarnes și istoria primilor coloniști

Am vizitat Borgarnes, un oraș mic și pitoresc din vestul Islandei, așezat pe malul fiordului Borgarfjörður.

Aici am descoperit Settlement Exhibition, un muzeu care prezintă istoria primilor coloniști ai Islandei, viața lor și începuturile așezărilor medievale.

Partea dedicată legendei lui Egil mi s-a părut cu adevărat specială. Egil este unul dintre cei mai cunoscuți eroi-poeți ai Islandei, iar poveștile legate de el fac parte din istoria și literatura medievală islandeză.

Leif Erikson și începuturile europene în America de Nord

Poate cea mai surprinzătoare poveste pe care am descoperit-o aici este cea a islandezului Leif Erikson, navigator nordic care a ajuns în America de Nord cu aproximativ 500 de ani înaintea lui Cristofor Columb.

Am vizitat casa în care, potrivit tradiției, s-a născut, la Eiríksstaðir, în vestul Islandei.

Conform legendelor nordice, în jurul anului 1000, Leif Erikson a explorat un teritoriu numit Vinland, situat probabil în zona Atlanticului de Nord, în apropierea coastelor Canadei de astăzi.

Descoperirile arheologice de la L’Anse aux Meadows, în Newfoundland, confirmă prezența nordicilor acolo în jurul anului 1000 și reprezintă cea mai veche dovadă cunoscută a unei așezări europene în Americi.

Rechini, oi și castravetele-lămâie

Dacă vă place carnea de oaie, Islanda este un loc bun. Am mâncat o ciorbă gustoasă la malul mării și carne la grătar, bine marinată. Carnea de oaie are chiar prețuri decente în supermarketuri.

În rest, la alte produse, până și elvețienii par să găsească prețurile de aici interesante.

Am mâncat și carne de rechin. Într-o fermă veche, transformată acum în muzeu, este prezentată și procedura prin care carnea de rechin este detoxificată și pregătită pentru consum. Procesul durează câteva luni.

În Islanda există și multe sere. În timp ce vizitam una, am avut ocazia să descopăr un fruct deosebit: castravetele-lămâie. Acum, fie vorba între noi, gustul nu a fost grozav.

Aurora Boreală

Am reușit să văd ceva cu adevărat special în Islanda: Aurora Boreală (Northern Lights).

Este un fenomen natural spectaculos, în care particulele solare interacționează cu atmosfera Pământului și produc luminile și culorile pe care le vedem pe cerul nopții.

Pentru mine, a fost unul dintre momentele importante ale acestei călătorii.

Reykjavík

Pentru mine, Reykjavík rămâne legat și de întâlnirea istorică Reagan–Gorbaciov din 11–12 octombrie 1986.

Am vizitat casa în care s-a desfășurat întâlnirea dintre Ronald Reagan și Mihail Gorbaciov, un moment important în istoria Războiului Rece. Summitul de la Reykjavík este considerat un moment-cheie în procesul care a contribuit la încheierea Războiului Rece.

La 40 de ani distanță, vizita acestui loc a fost o experiență aparte.

Am petrecut și o zi în Reykjavík, cu o oprire la impresionanta Hallgrímskirkja, simbolul orașului. Arhitectura bisericii este inspirată de formațiunile bazaltice întâlnite în peisajul islandez.

Am continuat cu Rainbow Street, Harpa Concert Hall și o plimbare prin centrul orașului. Reykjavík ne-a oferit o zi diferită de restul călătoriei, între arhitectură, culoare, atmosferă nordică și viața unui oraș modern.

Turismul și oamenii din Islanda

Turismul Islandei se bazează și pe tineri europeni veniți sezonier la muncă. Îi găsești în restaurante, baruri sau muzee, mulți dintre ei atrași de salariile bune.

Polonia și Slovacia sunt printre țările de unde vin mulți dintre acești angajați sezonieri.

Toate acestea contribuie la experiența turistică din Islanda. Deși țara are o populație redusă și este izolată geografic, infrastructura și organizarea fac călătoria relativ simplă.

O țară diferită

Am văzut multe locuri până acum, dar insula Islanda este, fără îndoială, ceva special și unic. Prin climă, prin poziționare, prin dimensiuni și, mai ales, prin felul în care toate aceste elemente se întâlnesc într-un singur loc.

Într-o singură săptămână am văzut ghețari, vulcani, cascade, plaje cu nisip negru, gheizere, cratere, formațiuni de bazalt, fiorduri, focile de la Ytri Tunga, Kirkjufell, Reykjavík și Aurora Boreală.

Am parcurs aproximativ 2.000 de kilometri, am schimbat cinci locuri de cazare și am încercat să văd cât mai mult din această țară.

Islanda a fost cea de-a 53-a țară vizitată pentru mine și, cu siguranță, una dintre cele mai diferite experiențe de călătorie de până acum.

Dan Luca / reîntors în Belgia