Probabil multi dintre dumneavoastră vă întrebaţi dacă pregătirea pe care o aveţi vă permite să găsiţi un loc de muncă în Bruxelles-ul european. Concursurile pentru a deveni funcţionar comunitar fac deliciul presei de câteva luni, dar există mai mult de atât ca ofertă.
Viaţa poate să fie însă interesantă şi lucrând în sectorul privat al capitalei Europei. Sutele de români care activează deja în acest sistem pot să confirme că dimensiunea privată a afacerilor europene nu este de neglijat. “O poză” recentă a modului în care sunt integraţi românii din Bruxelles se poate vizualiza accesând studiul “România în capitala Europei”.
Dar, să revenim la pregătirea necesară pentru a lucra în Bruxelles. Daca ne referim la educaţia formală, candidatul trebuie să aibă deja o diplomă, chiar dacă aceasta este dintr-o universitate românească. Un master efectuat într-o ţară vest-europeană este deasemenea o necesitate. Studiile doctorale sunt cu două tăişuri. Dacă ai doctoratul lumea te va întreba în Bruxelles ce cauţi pe aici? Cu pregătirea pe care o ai nu iţi vor da de făcut o “munca de jos” pentru că eşti prea calificat. Asta nu înseamnă că nu poţi să pui în valoare o astfel de distincţie academică, obţinută în România sau în altă ţară. Mare atenţie însă la situaţia “am început doctoratul şi sper să il termin curând”. Nu mulţi Directori Generali sunt încântaţi ca angajaţii lor să aibă şi altă activitate, care îi poate deconecta de la jobul pe care trebuie să îl presteze.
Limbile străine sunt foarte importante. Fără limba engleză nu se poate face nimic, franceza este un punct în plus, iar dacă ai cunoştinţe de limba germană este şi mai bine. Italiana si spaniola nu fac diferenţa, fiind mulţi italieni şi spanioli în Bruxelles.
Educaţia nu se rezumă doar la diplome şi limbi străine. Educaţia non-formală, obţinută prin activitatea derulata în organizaţii non-guvernamentale, partide politice sau sindicate este la mare preţ. România şi românii sunt foarte deficitari pe acest palier. Prea puţini studenţi sunt activi în mişcări asociative, iar asta e păcat. Cine vrea să-şi mărească şansele de reuşită de a lucra în structura europeana şi chiar în cea internaţională trebuie să se implice, să ştie să organizeze conferinţe şi dezbateri, să ştie să redacteze un buget şi un raport financiar, să ştie să scrie un comunicat de presă şi, în primul rând, să ştie să se mişte repede şi eficient.
Trecând la educaţia informală, dată de experienţa de lucru acumulată de-a lungul vieţii, e greu să se pretindă mult de la tineri. Nu e rău dacă ai făcut un stagiu sau ai lucrat în România câte ceva, dar toleranţa este mare în acest sector curricular.
Dacă doriţi să lucraţi în Bruxelles căutaţi să înţelegeţi mai mult decât mecanismul instituţional. Încercaţi să vă specializaţi treptat pe anumite politici sectoriale, fie cea de mediu, energie, trasporturi, finanţe, etc. Nu dă bine dacă la un interviu nu ai habar ce reprezintă prescurtări precum WWF sau CEFIC şi soliciţi un job ca expert pe politicile de mediu.
Recomandările deschid uşi în Bruxelles, dar nu ele fac diferenţa. Dacă ai o “marfă” proastă degeaba ai o bună strategie de marketing. Nimeni nu va plăti 1.500 euro pe lună pentru ceva de care nu are nevoie.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu