Organizaţiile non-guvernamentale în Bruxelles-ul european

Organizaţiile non-guvernamentale sunt privite cu mare atenţie în lumea capitalei Europei. Alături de instituţiile europene şi de “grupuri de interese industriale”, ONG-urile întregesc “triunghiul de aur”, al celor care “produc” legislaţia europeană.

Există sute de ONG-uri la Bruxelles, majoritatea formate dintr-o persoană sau două, care “trăiesc” dintr-o finanţare anuală provenită în special de la Comisia Europeană. Acţiunile lor sunt importante în special în mecanismul “comunicării UE” către cetăţenii europeni. Nu despre acestea vreau să atrag însa atenţia acum. Avem şi anumite “ONG-uri mărci”, care se remarcă în anumite politici sectoriale. Majoritatea dintre acestea au un secretariat propriu în Bruxelles-ul european, cu persoane plătite şi strategii de comunicare bine puse la punct. Lobby-urile lor sunt foarte eficiente în marea majoritate, reuşind să “ţină piept“ celor din industrie în toate aspectele dezvoltării europene.

Cele mai puternice ONG-urile de mediu sunt grupate în “Green 10” cu comunicări comune precum cea despre Energy Efficency. Privind atent activitatea WWF de la Bruxelles, observăm ca biroul UE structurează clar priorităţile pe temele europene de actualitate. Pagina de web a WWF România este de asemenea un exemplu de cum poate un ONG să se prezinte: structura, conţinut şi interacţie.

Bine apreciate la Bruxelles sunt şi Oxfam, Caritas Europe, Solidar, Social Platform, European Public Health Alliance, CAF - Charities Aid Foundation, CONCORD, EURODAD, FEANTSA, Inclusion Europe, Transparency International, Corporate Europe Observatory şi Amnesty International.

Mare păcat că nu exită nici o organizaţie românescă afiliată la structura europeană Solidar. Recent am avut onoarea să particip la festivităţile de decernare a premiilor Solidar “Silver Rose” 2007. Şi cum să nu rămâi impresionat de munca acestor ONG-uri, când au printre ei organizaţii ale rudele celor decedaţi în conflictul ísraelo-palestinian (Parents Circle – Families Forum Israel-Palestine) sau ale celor care încearcă să îi ajute pe copiii emigranţilor din Franţa care nu au acte şi asupra cărora planează permanent frica expulzării (Réseau Education Sans Frontières).

Dan LUCA / Bruxelles