Universităţile şi Bruxelles-ul european

Suntem prea obişnuiţi să vedem în universităţi doar centre de învăţământ superior. Îmi amintesc cu mare plăcere o cercetare pe care am desfăşurat-o cu o echipă europeană în anul 2000 pentru Institutul European din România şi în care analizam activitatea universităţilor din România pe 4 paliere: educaţie, training, cercetare şi consultanţă. Unele universităţi din România s-au adaptat treptat la astfel de activităţi, iar situaţia lor financiară este de invidiat, arătând că şi la noi “se poate“. Îmi amintesc ce spunea recent, referitor la acest subiect, Radu Munteanu, Rectorul Universităţii Tehnice din Cluj: “Universităţile sunt cel mai mare angajator din judeţul Cluj”.

Să încercăm să schiţăm ce găzduieşte Bruxelles-ul european din punct de vedere universitar. Unele universităţi europene au înţeles de mulţi ani cum funcţionează sistemul şi şi-au implantat “reprezentanţe“ în capitala Europei. Acum câţiva ani Directorul Departamentului Relaţii Internaţionale de la Universitatea din Madrid îmi explica de ce această instituţie are 10 persoane în permanenţă în Bruxelles: “UE finanţează anual programe de cercetare de milioane de euro pentru universitatea noastră. E normal să avem oameni care sa gestioneze această relaţie.”

Având în vedere puţinele competenţe pe care le are UE în politicile educaţionale, majoritatea universităţilor îşi axează activitatea din Bruxelles pe programele de cercetare şi pe lobby, pentru a avea venituri comunitare. Această prioritate este confirmată şi de Asociaţia Universităţilor Europene, care reprezintă în Bruxelles interesele a aproximativ 800 de universităţi, printre care şi 24 entităţi româneşti.

Mai putem aminti aici încă două organizaţii ale universităţilor, cu secretariate permanente în Bruxelles: Reţeaua Universităţilor din Capitalele Europene, unde Universitatea din Bucureşti este membră şi European Universities Network - Santander Group, din care Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj face parte.

Universitatea din Madrid, cea mai mare dintre universităţile din UE, ca număr de studenţi, nu este singura cu o prezenţă fízică în Bruxelles: Universitatea din Helsinki are ca suport Reprezentanţa Helsinki la UE, Universitatea din Lubliana se bazează pe Slovenian Business and Research Association, iar Universitatea din Parma pe Reprezentanţa Regiunii Emilia-Romagna la Bruxelles.

Nu există nicio universitate din România care să aibă o reprezentanţă permanentă la Bruxelles. Totuşi Biroul Românesc pentru Ştiinţă şi Tehnologie, bine implementat în Bruxelles, este de mare ajutor pentru universităţile româneşti, în ghidarea cercetării din punct de vedere european.

La Bruxelles universităţile cooperează bine cu reprezentanţele instituţiilor locale sau regionale din capitala Europei, dar nu reuşesc însă o apropiere de structurile “camerelor de comerţ şi industrie locale”.

Dacă este să rezumăm, deviza universităţilor în Bruxelles-ul european este: “seriozitate academică“ şi “pragmatism financiar”.

Dan LUCA / Bruxelles