“Centrele de gândire“ şi Bruxelles-ul european

Cu toţii am auzit de faimoasele think tank-uri (sau “centre de gândire“ în traducerea în limba română) şi normal Bruxelles-ul european nu duce lipsă de astfel de organizaţii. O statistică de anul trecut arată că avem un număr de 46 de centre de gândire inserate în capitala Europei.

Trei “mărci” fac diferenţa în Bruxelles: CEPS (având ca partener român Institutul European din România), EPC şi Friends of Europe. Recent, în 2004, a apărut pe piaţă şi Bruegel, dar abordarea macro-economică a acestora ia timp până la a atinge consacrarea.

Fundaţiile politice germane sunt prezente în Bruxelles cu secretariate impresionante, arătând importanţa pe care partidele politice din Germania o acordă Uniunii Europene. Creştin-democraţii sunt reprezentaţi prin fundaţia Kondrad Adenauer, social-democraţii prin Friederich Ebert, liberalii prin Friederich Naumann, iar verzii prin Heinrich Böll.

E foarte interesant ce se va întâmpla în 2008 din punct de vedere al centrelor de gândire europene. Recent s-a aprobat înfiinţarea fundaţiilor politice, instituţii care vor primi anul următor şapte milioane de euro din fondurile europene. Acestea vor fi afiliate unui partid şi vor avea misiunea de a educa populaţia în privinţa instituţiilor europene.

În prezent există câteva încercări de coagulare la nivel comunitar a “cercetărilor de partid”, precum cele ale creştin-democraţilor europeni (EPP) sau cele ale socialiştilor europeni (PES). Având în vedere că alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009 sunt privite cu mare atenţie de partidele politice, cu siguranţă vom asista în următoarele 12 luni la o mai mare vizibilitate a “marilor doctrine europene” prin “vocea” fundaţiilor politice.

În România, doar PSD dispune de o astfel de construcţie de tip think tank Fundaţia Institutul “Ovidiu Şincai“. Este de aşteptat ca şi “curentul popular” din România şi liberalii români să aibă în vedere astfel de entităţi, deosebit de utile în munca ideologică.

La Bruxelles principalele idei politice nu se lansează noaptea, prin intermediul televiziunilor comerciale, ci există o abordare structurată: un centru de gândire efectuează o cercetare pe politica respectivă, se organizează un eveniment public la care se invită principalii “actori UE“, presa “acoperă” evenimentul, iar clasa politică începe discuţia pe subiectul indicat.

Dan LUCA / Bruxelles