Care sunt ţările europene cu cel mai bun sistem educaţional? Citeam recent într-un articol din Foreign Policy că marile “puteri educaţionale” nu sunt şi mari puteri politice, dar performanţele în educaţie ale cetăţenilor se reflectă şi în calitatea economiilor respective. Vorbim despre puteri ca Finlanda, Olanda, Irlanda, dar şi Polonia, Estonia ori Slovenia. România se află mult sub medie, la toţi indicatorii.
Să fiu sincer acest studiu îmi confirmă percepţia despre sistemul educaţional din România. Nu toţi românii îşi permit să urmeze licee private sau să facă facultatea în străinătate. E nevoie de lucruri simple, dar de o implementare sănătoasă, fără “chichiţe” populist-politice, ce nu aduc nici o schimbare reală în bine.
Trebuie să avem şi în România o abordare mai realistă, iar discuţia despre “locurile de muncă ale viitorului” nu este încă prezentă nici măcar în media. Trăim într-o lume foarte dinamică, în care globalizarea şi tehnologia îşi pun amprenta pe tot. Aceste schimbări aduc oportunităţi noi, iar sistemele educaţionale trebuie să realizeze cadrul în care tinerii trebuie să fie ajutaţi în a se orienta şi la propriu şi la figurat.
Mulţi români mă întreabă cum am reuşit să “intru” şi să lucrez în Bruxelles încă din 1997? Să fiu sincer nici facultatea din România, şi nici masterul de la Bruxelles nu au fost determinante. E drept ele au ajutat, mi-au dat cunoştinţele şi “modul de gândire academic”, necesar pentru a lucra în sisteme performante. Educaţia non-formală a fost decisivă şi de aceea o recomand cu toată inima tinerilor din România. Am scris acum câteva luni câte ceva pe tema resurselor umane în Bruxelles-ul european şi cele prezentate atunci se pot “translata” pe orice sistem competitiv din Europa sau din lume.
Poate am o fixaţie, dar pe lângă educaţia formală, la care specialiştii noştri din politicile educaţionale “umblă” din când în când, e timpul să se conceapă, până nu este târziu, “un cadru de educaţie non-formală”. Nu este doar o chestiune culturală ca în fiecare centru universitar olandez sunt aproximativ 300 de organizaţii non-guvernamentale de tineret. Şi nu întâmplător Olanda “iese bine” în topul educaţional sau managerii olandezi sunt apreciaţi mondial.
În centrele universitare renumite din România, şi mă refer aici la oraşele care aveau acest statut şi înainte de ’89, mai există câte o asociaţie gen AEGEE, BEST, AIESEC sau ELSA, care oferă studenţilor români posibilitatea de implicare şi formare în structuri europene şi internaţionale. În schimb prin cele noi, oferta e aproape nulă.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu