De câteva ore m-am întors din Statele Unite şi vreau să împărtăşesc câte ceva din cele 7 zile petrecute în New York (NY) şi Washington. Dacă este să caracterizez NY-ul într-un singur cuvânt, cu siguranţă mă voi opri la GIGANT. Clădirile de 40-50 de etaje sunt o banalitate în Manhattan, iar din când în când cele de peste 100 de etaje completează plăcut arhitectura. NY este oraşul superlativelor. Cel mai mare McDonald’s, cel mai mare magazin de jucării, cel mai mare magazin Lego sau Adidas. Mesajul clar - suntem capitala lumii, iar la noi acasă e normal să avem cele mai excepţionale lucruri de pe Pământ.
Stai în Time Square şi parcă îţi dai seama de ce americanii numesc advertising-ul show. Panouri de zeci de metri, plătite de firmele de marcă cu 250.000 dolari pe lună, te fascinează, te face să te simţi atât de mic în lumea globalizată.
Broadway-ul cu cele câteva zeci de teatre şi show-uri face ca Londra sau alte capitale culturale să se simtă minuscule. Iar când pe scenă apar în carne şi oase actorii de la Hollywood, cei pe care îi vedem în filmele şi serialele americane, parcă ne dăm seama de ce milioane de turişti se înghesuie să viziteze zilnic NY.
Wall Street - kilomentrul zero al finanţelor mondiale - pare decupat din revistă. Puţin mediatizat încă, se conturează deja cea mai mare clădire a NY - Freedom Tower, pe locul unde până în 2001 erau turnurile gemene ale Word Trade Center.
New York este un oraş dinamic, profilul oraşului se schimbă la fiecare colţ de stradă. La tot pasul întâlneşti însă ceva interesant. « Aici îşi are apartamentul Madonna », « aici a fost împuşcat John Lennon », « aici s-a filmat serialul Friends », « aici a fost faimosul discurs al preşedintelui american ».
Puţini turişti la sediul Naţiunilor Unite în New York, unde 4-5.000 de funcţionari internaţionali îşi desfăşoară activitatea. O organizaţie asimetrică, în care Consiliul de Securitate are o putere uriaşă, dar a cărei Adunări Generale ONU pare încă lipsită de vlagă. Potenţialul este mare, dar e nevoie de multă voinţă politică pentru a face ceva mult mai operaţional.
Washington e ceva ce aduce mult a Bruxelles ca înfăţişare. Ca mărime - a 10-a parte doar din populaţia New York-ului. Capitol Hill este un loc turistic. Dacă însă clădirea Naţiunilor Unite de la NY era vizitată în special de europeni, Washington-ul este locul de pelerinaj al americanilor. Vin să vadă unde sunt congresmanii care îi reprezintă, unde este White House şi preşedintele lor ales.
Cineva zicea că dacă vrei să cunoşti o naţie este bine să o vizitezi la ea acasă. Subscriu 100% acestui mesaj în cazul american. Ceea ce au clădit în ţara lor este impresionant. Lumea crede în puterea pe care o au împreună şi sunt mândri să împărtăşească celor interesaţi valorile care le ghidează viaţa. O experienţă fantastică, pe care o recomand cu inima deschisă.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu