La 5 ani de existenţă, blogul “Casei Europei” grupează peste 1.000 de
mesaje postate. Pentru a marca această dublă aniversare şi pentru a da mai
multă informaţie celor peste 60.000 de cititori, doresc să dau vizibilitate
unor idei formulate de experţii în domeniul afacerilor europene din Bruxelles.
Concret, am invitat o serie de prieteni în a scrie scurte articole pe tema “UE.
România. Evoluţie”. Menţionez că materialele se publică sub semnătura
autorilor.
-----
Politica Energetică este o politică destul de nouă pentru Uniunea
Europeană. Mai mult decât atât, unii decidenţi europeni afirmă că ea nici n-ar
exista într-o formă pură, ci doar în relaţie cu alte politici. Jan Frederik
Braun, în ultima sa cercetare – „EU Energy Policy under the Treaty of Lisbon
Rules: Between a new policy and business as usual” – afirma că energia
reprezintă o chestiune orizontală, componentă a altor politici precum Politica
Externă, de Mediu, Competiţie etc.
Politica Energetică a Uniunii Europene a fost gândită şi creată sub
presiunea factorilor economici şi naturali: schimbările climatice, reducerea
surselor tradiţionale de energie, creşterea dependenţei de importurile de
energie din afara Uniunii Europene şi fluctuaţiile de preţ pentru consumatorii
finali etc. Tratatul de la Lisabona stabileşte pentru prima dată o bază
juridică solidă pentru această politică, ce rămâne în continuare o competenţă
comună împărţită între instituţiile europene şi Statele Membre. În acest sens,
răspunsurile Barometrului organizat de către Parlamentul European pe teme
energetice în 2011 arătau că: stabilitatea preţurilor la energie reprezintă
prioritatea de bază a cetăţenilor europeni (29%), urmată de energiile regenerabile
(27%), securitatea aprovizionării cu energie (20%) şi eficienţa energetică
(16%). Dată fiind criza cauzată de către Rusia în iarna 2008-2009, când aprovizionarea
cu gaz a Ucrainei şi României a fost oprită, 60% dintre cetăţenii europeni s-au
declarat în favoarea acţiunilor coordonate între ţările UE pentru o mai bună
protecţie.
În ceea ce priveşte comunicarea, energia nu este deloc o chestiune
care poate fi prezentată cu uşurinţă cetăţenilor, consumatorilor. Fiind un
concept „invizibil”, de cele mai multe ori este transformat în bani/economii,
kilowaţi, emisii de carbon sau joburi noi. Mai există şi argumentul filozofic,
sensibil, şi anume lupta împotriva schimbărilor climatice, care este mai puţin
convingător, greu de măsurat şi mult mai elitist.
În cazul României, ţara noastră ar putea deveni un partener mult mai
vizibil şi activ la masa negocierilor purtate între instituţiile europene, dar
şi între statele membre in cadrul Consiliului European. Un instrument foarte
interesant pentru implementarea legislaţiei comunitare în materie de energie o
reprezinta fondurile europene, de coeziune şi structurale. Create pentru a
sprijini regiunile defavorizate din UE, în cadrul etapei 2014-2020, circa 33%
din sumele disponibile vor fi orientate către activităţi de coeziune, dintre
care 70% vor ajunge în statele mai puţin dezvoltate din UE, ne informa
consilierul pe probleme de energie din cadrul Comisiei Europene – Tudor
Constantinescu – cu prilejul unui eveniment organizat în martie 2012 de către
Buildings Performance Institute Europe la Bucureşti. Având în vedere că România
accesase în 2011 doar 100 de milioane de euro din totalul disponibil de 240 de
milioane, utilizarea fondurilor structurale şi de coeziune reprezintă o
oportunitate extraordinară pentru implementarea viitoarei Directive pentru
Eficienţa Energetică. Propusă în 2011 de către Comisia Europeană, norma
comunitară se află momentan în faza de „trialog”, în care Comisia, Consiliul şi
Parlamentul European negociază să ajungă la un numitor comun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu