La 5 ani
de existenţă, blogul “Casei Europei” grupează peste 1.000 de mesaje postate.
Pentru a marca această dublă aniversare şi pentru a da mai multă informaţie
celor peste 60.000 de cititori, doresc să dau vizibilitate unor idei formulate
de experţii în domeniul afacerilor europene din Bruxelles. Concret,
am invitat o serie de prieteni în a scrie scurte articole pe tema “UE. România. Evoluţie”.
Menţionez că materialele se publică sub semnătura autorilor.
---
Suntem în
Uniunea Europeană de 5 ani deja. Şi ce? Este un fel de ştii, şi la ce te ajută
că ştii. Motivul pentru care am ezitat să-i trimit mai repede un articol lui
Dan este că nu văd nicio evoluţie despre care aş putea să vorbesc. Singurul lucru
care îmi vine în minte când mă gândesc la avantajele câştigate o dată cu
intrarea în UE este libertatea de mişcare a cetăţenilor români – şi asta o spun
cu cele mai mari rezerve, având în vedere obstacolele de care mă lovesc de
fiecare dată când îmi reînnoiesc permisul de muncă. Da, sunt mult mai mulţi cei
care au reuşit să plece să lucreze sau să studieze în străinătate; din 2007 încoace
pleci mai uşor din România. E asta o evoluţie? Involuţie parcă
sună mai bine. Suntem ţara care nu reuşeşte să absoarbă decât o infimă parte
din fondurile care le-ar avea la dispoziţie, suntem ţara care e luată la mişto
mereu de politicienii europeni, suntem ţara care are rareori puncte de vedere puternice
în Consiliu (se vede asta pentru că de fiecare dată când avem unul, este considerat
un eveniment internaţional) şi suntem ţara care mai mult acceptă lucrurile care
vin spre ea decât să le făurească sau să le schimbe, suntem ţara cu Adrian
Severin. Poate sunt mulţi care nu sunt de acord cu mine, dar o spun răspicat –
suntem prost reprezentaţi la Bruxelles. Şi nu e vina conducătorilor noştri
exclusiv. E vina noastră a tuturor: e vina companiilor române care nu sunt
prezente la Bruxelles făcând eforturi să influenţeze onest şi eficient
politicile care le privesc, e vina regiunilor din România care nu au
reprezentanţe aici şi nu încearcă să se implice în proiecte şi parteneriate
care ar reprezenta o şansă reală pentru dezvoltarea lor, e vina mea şi a
tuturor celor care lucrează în mediul privat în Bruxelles pentru companii şi
asociaţii care nu reprezintă interesele României. Nu sunt naţionalistă feroce,
nu spun că toţi cei din Bruxelles ar trebui să lucrăm exclusiv pentru
interesele “ţării mamă”, dar dacă te uiţi câţi experţi şi câţi profesionişti
avem în Bruxelles, şi apoi cauţi reprezentanţe ale companiilor, asociaţiilor
sau regiunilor din România şi găşeşti un aproape-zero barat, parcă îţi vine un
pic a lehamite. Suntem sute de români care lucrează în Bruxelles-ul European
(exceptând cei ce lucrează în instituţii) pentru diferite asociaţii, companii
şi organizaţii europene. Multe din asociaţiile acestea nici măcar nu au membrii
din România... Noi ne-am lovit mereu de paradoxul acesta: cel mai mare potenţial
= eficienţă şi realitate zero (ca exemplu menţionez toţi profesorii, studenţii şi
cercetăţorii români de primă mână şi “toate” universităţile noastre din top 500
– care nu există.)
Ştiu, ştiu, prin faptul că
suntem aici şi ne facem treaba cum trebuie, promovăm România şi îmbunătăţim
imaginea ei… şi totuşi... Hai să încercăm să facem mai mult. Dar dacă vrem,
putem? Nu putem să o facem pro-bono, chiriile în Bruxelles nu sunt chiar
ieftine. Cineva trebuie să investească în asta, cineva care are de câştigat.
Cine are de câştigat aici?
Regiunile din România, dacă ar
avea o reprezentanţă aici, ar putea afla live despre parteneriate posibile,
despre fonduri disponibile, despre procedurile legislative cu efecte cruciale.
Companiile din România au
nevoie să afle legile care le vor afecta producţia şi mecanismele înainte de a
fi transpuse în România, nu doar pentru că au o şansa de a participa activ la
crearea legii ci şi pentru că ar avea mai mult timp să îşi planifice totul în
concordanţă cu noua legislaţie.
Polonia are zeci de
reprezentanţe regionale în Bruxelles noi avem una. Toate companiile mari din ţări
precum Polonia şi Cehia sunt prezente la Bruxelles într-un fel sau altul. Unde
suntem noi? Noi suntem aici, dar reprezentăm interesele companiilor din
Germania, UK, Franţa etc. Aşa cum avem cei mai buni tâmplari şi cele mai bune
coafeze dar sunt toţi în afara României.
Evoluţie ar fi dacă ne-am
întoarce şi am fi cei mai buni în România, evoluţie ar fi dacă ne-am întoarce şi
am aplica pentru proiecte europene în România, evoluţie ar fi dacă am
reprezenta interese româneşti la Bruxelles; dacă România ar reuşi să absoarbă mai
multe fonduri europene, dacă România ar fi mai prezentă la masa negocierilor – la
toate nivelele, şi-ar apăra interesele mai bine, şi-ar expune punctul de vedere
cu o voce mai pătrunzătoare.
Am dovedit că dacă suntem mulţi
şi răi atragem atenţia, facem valuri în Franţa, Italia etc. Poate dacă suntem
mulţi şi buni nu ne mai pot ignora la Bruxelles. Haideţi să fim mai prezenţi la
Bruxelles, haideţi să construim viitorul european şi să încetăm să fim pasivi, să
încetăm să ne lăsăm conduşi de alţii, să încetăm să fim resemnaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu