Roxana MOLDOVAN – “România. UE. Evoluţia către EURO”

La 5 ani de existenţă, blogul “Casei Europei” grupează peste 1.000 de mesaje postate. Pentru a marca această dublă aniversare şi pentru a da mai multă informaţie celor peste 60.000 de cititori, doresc să dau vizibilitate unor idei formulate de experţii în domeniul afacerilor europene din Bruxelles. Concret, am invitat o serie de prieteni în a scrie scurte articole pe tema “UE. România. Evoluţie”. Menţionez că materialele se publică sub semnătura autorilor.

-----

La aderarea la Uniunea Europeană, în ianuarie 2007, România şi-a anunţat intenţia de a trece la zona euro în 2014. În momentul de faţă, acest obiectiv a fost amânat pentru anul 2015. Cu toate acestea, este puţin probabil ca România să adopte euro în anul 2015. Preşedintele Traian Băsescu s-a declarat sceptic în privinţa adoptării monedei unice europene, iar guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu a declarat la prezentarea Raportului trimestrial asupra inflaţiei pe trimestrul patru 2011, că procesul de trecere la moneda euro va fi rediscutat după alegerile presidenţiale din 2012.

Pentru adoptarea monedei unice europene, o ţară candidată trebuie să îndeplinească anumiţi parametrii, mai cunoscuţi sub denumirea de “criteriile de convergenţă nominală de la Maastricht”. Acestea se referă la: 1) un deficit bugetar sub 3% din PIB; 2) o datorie publică sub 60% din PIB; 3) rate ale dobânzilor pe termen lung sub 2 puncte procentuale peste media celor mai performanţi 3 membri UE; 4) şi o rată a inflaţiei de maxim 1,5% peste media celor mai performanţi 3 membri UE; 5) cu minim doi ani înainte de a putea intra în zona euro, o ţară trebuie să participe la Mecanismul Cursului de Schimb II (European Exchange Rate Mecanism II – ERM II); acesta este un aranjament pentru cursul de schimb, în care o monedă are o paritate centrală faţă de euro, iar cursul de schimb nu poate fluctua faţă de această paritate cu mai mult de 15%, în sus sau în jos.

Dacă în 2007, România a reuşit să respecte obiectivele pe care şi le-a propus, îndeplinind criterile de convergenţă nominală, cu excepţia ratei inflaţiei, în prezent, doar două din cele cinci criterii sunt respectate, şi anume cei referitori la datoria publică (30,8% în 2010) şi cei privitori la fluctuaţia cursului valutar (variaţie de 0,623% în 2010). În ceea ce priveşte celelalte criterii, în 2010 deficitul bugetar a fost dublu faţă de limita admisă (6,4% ), inflaţia seminificativ superioara (6,1% faţă de 0,8% maxima admisă), iar dobânda pe terment lung puţin mai mare faţă de maxima admisă (7,7% faţă de 7,17%). Pentru a reuşi respectarea obiectivului propus cu privire la adoptarea monedei unice, aceste decalaje trebuie să devină o preocupare serioasă pe agenda de lucru a clasei politice româneşti.

Pe lângă criteriile de convergenţă nominală, ţara noastră trebuie să îndeplinească şi criteriile de convergenţă reală. Merită menţionat progresul realizat de ţara noastră în structura exporturilor din ultimii ani, şi anume extinderea ponderii deţinute de produsele cu valoare adăugată mare, precum mijloace de transport, maşini, aparate şi echipamente, care în anul 2007 de exemplu a fost de aproximativ două ori mai mare decât ponderea deţinută de exporturile de produse ale industriei de confecţii, textile şi încălţăminte.

Având în vedere că obiectivul României este de a adopta euro în 2015 scopul politicii duse de autorităţile române trebuie orientat spre atingerea obiectivelor propuse de inflaţie şi respectarea atât a criteriilor de convergenţă nominală cât şi cele de convergenţă reală.

Roxana Moldovan