Ar putea HR-ul să devină “strateg”?

Foarte bine sesizează Les Hayman o mare greşeală care se comite atunci când se intenţionează schimbarea atutudinii angajaţilor, a culturii organizationale, pentru a asigura un succes mai mare al companiei – “sunt foarte rare situaţiile în care HR-ul este invitat să se implice în demersul care stabileşte dacă strategia este viabilă din punct de vedere uman”.

Problema este că departamentul HR nu primeşte un “statut strategic” în acest proces, deşi ei se află la baza succesului, după cum precizează autorul materialului publicat de Cariere.

Există totuşi şi un motiv întemeiat pentru aceasta, spune Les Hayman, şi anume faptul că “foarte puţini dintre oamenii de resurse umane pe care i-am cunoscut în ultimii 40 de ani cunosc şi înţeleg în profunzime caracteristicile business-ului în care este implicată compania lor, şi chiar şi mai puţini înţeleg business-ul şi piaţa la modul general. Chiar şi atunci când se fac demersuri pentru a-i educa pe oamenii de HR în înţelegerea caracteristicilor unui business, de multe ori acestea se fac doar la un nivel superficial”.

În plus, “foarte puţine strategii de recrutare duc la selectarea unui viitor talent pentru organizaţie, acestea bazându-se fie pe selectarea celor mai buni dintre cei pe care reţeaua de recrutare i-a identificat la un moment dat, fie pe ispitirea profesioniştilor din organizaţiile concurente care ocupă un rol similar celui pe care trebuie să îl acopere HR-ul în propria organizaţie”, şi toate acestea conduc la constituirea unui efectiv de angajaţi de “calitate inferioară”.

Dan LUCA / Bruxelles