Preşedinte în Web 2.0? Să fim serioşi!

Am citit recent un studiu despre alegerile din Statele Unite (Obama – 2008) şi Franţa (Hollande – 2012) şi despre cum candidaţii au utilizat social media. Întrebarea care m-a frapat atunci, reuşesc ei să întreţină în continuare aceste canele de comunicare cu cetăţenii şi după victoria din alegeri?

Hai să nu fim absurzi şi să privim realist problema. Un lider de partid sau candidat e foarte activ pe Facebook, toată lumea îl poate contacta pe adresa de email personală (yahoo, gmail, etc), toţi pot să-l sune (şi îl sună, credeţi-mă!) pe mobil la orice oră din zi şi din noapte, fiecare eveniment e însoţit de “twitter”, iar comentariile sunt directe, scrise de candidat.

Să ne imaginăm că este posibl ca un ales, om de Stat cum se zice, poate să menţină un astfel de ritm? Chiar e realist să credem că un preşedinte de ţară sau un prim ministru răspunde în aceeaşi zi la mesajele primite pe email? Chiar putem să-i cerem să scrie non-stop pe Facebook? E chiar posibil să răspundă la telefonul mobil?

E o mare dilemă şi îmi amintesc ce s-a întâmplat în noaptea alegerii lui Obama ca preşedinte al celui mai puternic Stat. El a început să trimită mesaje pe social media celor care au crezut în el, cei care au luptat zi de zi în campania sa, cei care au strâns fonduri de 750 milioane de dolari. Dar asta până “securitatea” preşedintelui l-a avertizat că nu mai merge aşa. “Sunteţi Preşedinte acum. Trebuie să ne gândim să vă protejăm. Avem nevoie de aparatură controlată, de coduri care să vă permită să fiţi în siguranţă, etc”.

Şi acum mă întreb, cât de Web 2.0 poate să fie cu adevărat un om de Stat? Nu amestecaţi vă rog chestia personală cu expresii de genul “echipa sa se ocupă de asta” sau “are o firmă de consultanţă care face totul”. Eu vreau să ştiu cât de realist este să cerem omului de Stat, nu echipei sale sau sistemului său, să fie pe aceste canale de comunicare.

Dan LUCA / Bruxelles