Spre alegeri regionale în România?

Guvernul a readus în discuţie tema alegerilor regionale şi descentralizarea în România, în special pentru o mai bună absorbţie a fondurilor europene, dar nu numai. Să ne amintim că şi acum câţiva ani, când se discuta despre posibilităţi asupra modului de alegere a parlamentarilor europeni în România, Vasile Puşcaş propunea chiar alegeri pe circumscripţii regionale.

Părerile politicienilor şi specialiştilor sunt împărţite în privinţa descentralizării. Subiectul nu este deloc simplu, această nouă abordare atrăgând după sine o serie de schimbări ce ar necesita timp pentru o implementare corectă şi completă.

Consider importantă în primul rând înţelegerea teoretică a termenilor. “Conform dicţionarului regionalizarea înseamnă “împărţirea în regiuni sau districte administrative: a aranja regional”. Regionalizarea este adesea confundată cu regionalismul şi este considerată de unii ca fiind o ameninţare la adresa statutului naţional. Regionalizarea nu este o ameninţare la unitatea teritorială a României. Adepţii procesului de descentralizare nu doresc să dezintegreze ţara ca stat ci urmăresc să-i îmbunătăţească performanţele economice printr-o guvernare de tipul multi-nivel”, explică specialistul Graţian Mihăilescu într-un articol publicat recent, delimitând în acelaşi timp şi semnificaţia noţiunii de “descentralizare” de cel de “federalizare” – “Descentralizarea nu este altceva decât o garanţie a stabilităţii unei democraţii funcţionale. România este membră a UE, iar în Europa principiul subsidiarităţii este un termen de bază. Europa este una a colectivităţilor locale descentralizate, care permit o colaborare şi dezvoltare mai rapidă a regiunilor şi a comunităţilor locale”.

"Este apropierea administraţiei de cetăţean, pe de o parte, şi, pe de altă parte, apare un instrument de planificare şi de coordonare strategică, la nivel regional, necesar mai ales promovării marilor proiecte de investiţii, finanţate în special cu bani europeni", a subliniat recent Corina Creţu.

Dacă se intenţionează aplicarea reîmpărţirii administrative este nevoie de organizarea unui referendum, unde este imperativ ca pentru validarea acestuia să se obţină 50% plus 1 din voturile cetăţenilor.

“Regionalizarea nu va fi făcută pe criterii etnice, ci pe criterii de dezvoltare, economice, obiectivul principal al organizării administrative, respectiv a înfiinţării regiunilor administrative fiind micşorarea decalajelor de dezvoltare”, afirma acum câteva zile vicepremierul Liviu Dragnea, Ministrul Dezvoltării Regionale şi a Administraţiei Publice.

Cine va conduce regiunea, deci pe cine vor trebui să aleagă cetăţenii ? “Regiunea va fi condusă de un preşedinte ales prin vot direct de cetăţeni. Acest lucru nu se va întâmpla însă din 2013 sau 2014, după ce proiectul va deveni lege. Într-o primă fază, intermediară, preşedintele Consiliului Regional va fi ales de consilierii judeţeni şi locali. Din 2016, când sunt programate viitoarele alegeri locale, preşedintele Regiunii, va fi ales însă prin vot direct de cetăţeni. Până la alegerea directă a preşedintelui Regiunii, actualii şefi de Consilii Judeţene vor îndeplini funcţia de vicepreşedinţi ai Regiunilor.

„Preşedintele Regiunii nu va fi şeful preşedinţilor de Consilii Judeţene, nu vor fi raporturi de subordonare, pentru că regiunea are nişte atribuţii, iar judeţele alte atribuţii”, afirma Marian Oprişan. „Nu voi fi subordonat preşedintelui Regiunii, pentru că nu Regiunea va putea da ordine. Dacă judeţele nu se înţeleg pe un proiect european, regiunea hotărăşte care este soluţia”, explică şi Nicuşor Constantinescu, preşedintele Consiliului Judetean Constanţa. “Regiunile vor co-exista împreună cu judeţele”.

Un alt for de conducere regional, va fi Consiliul, un mini-Parlament local. Conform proiectului USL, fiecare regiune va avea un preşedinte, dar şi un parlament local, din care vor face parte primarii reşedinţelor de judeţ, dar şi preşedinţii consiliilor judeţene. Şi consilierii regionali urmează să fie aleşi prin vot de cetăţeni începând cu 2016. Judeţele vor da un număr diferit de consilieri regionali, în funcţie de populaţia deţinută.

“Preşedintele Regional şi Consiliul Regional urmează să conducă de facto regiunea. Bugetele regiunilor vor fi alcătuite din bugetele locale, fondurile europene şi de coeziune”, explică Gândul.

Tot acelaşi material abordează şi noul statut al Prefectului, într-o formă nouă după o reîmpărţire, dar şi modalitatea de alegere a “capitalei” regiunii.

Există şi o a doua variantă posibilă de alegeri – “alegeri indirecte, adică preşedintele Consiliului Regional şi Consiliul Regional va fi ales de toţi primarii şi consilierii judeţeni din regiunea respectivă”.

Premierul Ponta insistă pe regionalizarea ţării în 2013, însă se dezbate încă dacă data posibilelor alegeri regionale să coincidă cu cea pentru Parlamentul European, din 2014; dacă acest lucru se poate realiza atât de curând, sau rămâne la stadiul de proiect până în 2016.

România ar urma să aibă 8 regiuni de dezvoltare, care ar elimina denumirile istorice. Vom vorbi probabil de 4 sau 5 judeţe grupate într-o regiune, de genul: sud, sud- vest, centru, nord-vest, etc.

Sunt şi păreri contradictorii inclusiv în privinţa numărului de regiuni - ,,Cele opt regiuni cum sunt ele acum trasate din punctul meu de vedere sunt prea mari multe dintre ele. Vă dau exemplu Moldova, nord-estul: patru milioane de oameni. Clar că ar trebui împărţită în două. Trebuie să ţi cont de anumite activităţi culturale, istorice între judeţele respective. Dar cel mai important lucru este care sunt competenţele", a precizat democrat-liberalul Vasile Blaga.

Dezbaterile privind proiectul regionalizării şi cel al alegerilor regionale se poartă în interiorul partidelor politice din România de multă vreme. Clujeanul Horea Uioreanu consideră că este prematură discuţia privind alegerile regionale, atâta timp cât nu există o trasare a noilor regiuni.

În privinţa oraşului, acesta afirma la sfârşitul anului trecut: “E clar că Clujul va fi centru regional, nu se poate pune problema să fie altfel. Eu apreciez dorinţa celor de la Bihor, dar nu ne putem întoarce 100 de ani înapoi în timp. Nu se poate compara Clujul cu Bihorul, şi ca potenţial economic, şi universitar. Se poate găsi o altă variantă, să preia Bihorul conducerea unei regiuni, cu Satu Mare, Sălaj, etc”.

Alegerile regionale se organizează şi în alte state ale Uniunii Europene precum Germania, Italia, Spania, Polonia, Portugalia.

“Înainte de orice schimbare administrativă este nevoie de o diagnoză a filozofiei statului – cultura şi tradiţia politică a fiecărui stat este foarte importantă. Este important să se analizeze în acelaşi timp condiţiile externe, precum oportunităţiile financiare comunitare”, preciza acum câţiva ani Jan OLBRYCHT, în cadrul unui eveniment organizat la Bruxelles.

În prezent, la Bruxelles, reprezentanţele regiunilor din statele membre (toate provinciile italiene, landurile germane, regiunile slovace) desfăşoară o intensă activitate de lobby, se ocupă de managementul proiectelor europene sau de comunicarea externă. Una dintre cele mai de succes reprezentanţe regionale deschise la Bruxelles este “Comunitatea Valenciana”. Reprezentând o zonă populată a Spaniei (aproximativ 5 milioane de locuitori, 10% din populaţia Spaniei, Valencia fiind cel de-al treilea mare oraş al Spaniei) această zonă a cunoscut una dintre cele mai rapide creşteri economice din Uniunea Europeană. Una dintre cauze a constituit-o probabil şi deschiderea unei reprezentanţe la Bruxelles care să reprezinte interesele zonei respective în capitala Europei.

Reprezentanţa Regiunii Centru din România este vizibilă în capitala Europei, judeţele din România sunt reprezentate la Bruxelles prin Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România. Regionalizarea şi alegerile regionale ar schimba implicit şi schiţa de reprezentare regională în Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles