De
fiecare dată când s-a avansat în integrarea europeană a fost o ţintă clară, un
perimetru precis, mult mai uşor de vizualizat. Acum este ceva general, de genul
“ajutor pentru integrare”. Din această cauză factorul politic are un avantaj
mult mai mare comparativ cu alte proiecte anterioare (ex. piaţa unică, euro).
Este foarte important să discutăm despre fragilitatea
actualului sistem instituţional european. Trebuie să existe
schimbări instituţionale pentru ca statele membre să respecte
obiectivele lor morale faţă de UE, să accepte “suveranitatea partajată”.
La nivelul UE avem mai multă nevoie de dezbatere, de
confruntare între “marile idei europene”. Experţii spun că este de aşteptat ca
partidele politice europene să fie catalizatorul următoarei faze a construcţiei
europene. Sunt de acord cu aceste afirmaţii, dar cu o oarecare rezervă. Cred că
oamenii politici au cea mai mare greutate în a decide viitorul construcţiei
europene, fără a neglija însă contribuţia sectorului de afaceri, societate
civilă organizată în acest proces. Avem însă o problemă, reieşită din actualul
context de forţe politice: majoritatea politicienilor care “vin la Bruxelles”
(în afara Summit-urilor europene şi alte mici excepţii) nu sunt acei lideri
naţionali “ascultaţi” de cetăţenii ţării respective.
Poate este un bun prilej în a evalua cum se desfăşoară
mecanismul deciziei, pe coordonate naţional-europene la nivelul partidelor
politice. Este însă greu să se decidă acea delegare a “suveranităţii” către
structura europeană de partid, chiar dacă vorbim (paradoxal) de alegeri
europene. E bine că există alegeri primare la nivel european (chiar dacă ele
puteau să fie mult mai deschise), dar se pot face paşi mari în direcţia
coordonării transfrontaliere. Dacă Primarele organizate în 27 (28 cu Croaţia)
de ţări europene propun democratic un candidat al (să zicem) Stângii pentru
preşedinte al Comisiei Europene, atunci acesta să fie cel care va conduce
echipa Stângii europene în alegerile europene. Şi mai propun ca acestui lider ales de activişti să i se dea mandatul de a
nominaliza capii de listă pe fiecare din listele naţionale sau regionale cu
care partidele socialiste şi social-democrate se vor prezenta în faţa
electoratului la euroalegerile din mai 2014.
Partidele naţionale nu vor dispărea, ci rolul lor se va schimba şi adapta
în viitor. Este acelaşi concept care arăta că statele naţionale nu dispar în
UE, cum preconizau
post-moderniştii, însă îşi vor schimba atribuţiile. Iar acum partidele europene
dispun şi de sprijinul doctrinar al fundaţiilor politice europene.
Articole relevante:
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu