În ediţia de
joi, 3 iulie, ziarul
Făclia publica un nou material semnat de mine, pe tema revoluţiilor industriale
în Europa. Consider că este un subiect de interes, având în vedere că
inovaţiile tehnologice au impact semnificativ asupra fiecărui domeniu.
Redau mai jos
materialul integral:
……….
Tehnologia a
intrat masiv în toate domeniile, deschizînd calea spre a treia revoluţie
industrială. Economistul Jeremy Rifkin dezvoltă detaliat acest concept. Preţul
energiei şi al alimentelor este în ascensiune, şomajul rămîne ridicat, piaţa
imobiliară este afectată, datoriile consumatorilor şi ale guvernelor sînt în creştere
– indicatori ce susţin aplicarea tehnologiei Internet şi a energiei
regenerabile în industrie.
Prima revoluţie
industrială, ce a avut loc în Marea Britanie la sfîrşitul secolului al
XVIII-lea, odată cu mecanizarea industriei textile, a fost urmată de cea de-a
doua revoluţie industrială de la începutul secolului al XX-lea, cînd Henry Ford
a înfiinţat prima linie de asamblare şi a declanşat producţia în masă.
Următoarea etapă, cea a digitalizării industriei, poate fi considerată a treia
revoluţie industrială. Jeremy Rifkin ne cere să ne imaginăm sute de milioane de
oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri şi fabrici,
însă asta nu e tot. Ceea ce este mai interesant este partajarea acesteia cu
celălalt, precum într-un “internet al energiei”, la fel cum acum “share” acum
on-line informaţiile. Rifkin explică care sînt principalii “stîlpi” pe care îşi
fondează teoria celei de-a treia revoluţii industriale, cea care va crea mii de
întreprinderi şi milioane de locuri de muncă, chiar dacă nu vă vine sa credeţi,
totul, într-o reordonare fundamentală a relaţiilor umane, în primul rînd prin
trecerea la energia regenerabilă, transformarea parcului imobiliar al fiecărui
continent în producători de energie verde, implementarea altor tehnologii de
stocare în fiecare clădire şi în întreaga infrastructură şi multe altele.
Astfel, conform acestei viziuni, oameni, maşini, resurse naturale, linii de producţie,
reţele logistice, obiceiuri de consum, fluxuri de reciclare, şi, practic, orice
alt aspect al vieţii economice şi sociale vor fi conectate prin senzori şi
software pentru platforma celei de-a treia revoluţii industriale.
Unele dintre
cele mai importante companii de IT din lume sînt deja preocupate de a crea
infrastructura pentru o treia revoluţie industrială, care să poată conecta
cartiere, oraşe, regiuni, continente şi economia globală, în ceea ce
observatorii din industrie numesc “reţele neuronale”, la nivel global.
Folosind tot
mai puţin din resursele pămîntului, mai eficient şi productiv şi tendinţa de
trecere de la combustibili pe bază de carbon la energiilor regenerabile, este o
trăsătură definitorie a epocii, la care se adaugă inventarea imprimantei 3D,
cea care face posibilă chiar producţia personală, prin proiectarea
tridimensională asistată de calculator. Software-ul
direcţionează imprimanta 3D pentru a construi straturi succesive ale produsului
folosind praf, plastic topit sau metale, avînd capacitatea de a produce mai
multe copii la fel ca un copiator. Şi poate ceea ce ni se pare imposibil, se
întîmplă cu adevărat, mai aproape de noi decît credem. De exemplu, citeam
recent că în Germania şi în alte cinci state europene produc mîncare realizată
cu imprimanta 3D. Că NASA are deja un plan în acest sens pentru astronauţii
săi, poate nu este atît de incredibil, însă germanii s-au gîndit să utilizeze
noile tehnologii pentru a-i ajuta pe cei mai în vîrstă locuitori, cei care au
probleme cînd vine vorba de alimentaţie. Mîncarea este creată din alimente
proaspete, carne şi legume, în oraşul Nijmegen din Olanda şi livrată în
Germania. Compania se laudă şi cu o reţetă secretă pentru „prepararea“
felurilor de mîncare. „Imprimanta pentru mîncare se poate compara cu una
clasică inkjet, doar că în loc de tuş foloseşte mîncare. Materialul e apoi
imprimat în straturi pe un platou special, creat tot în cadrul acestui proiect.
În timpul creării ne asigurăm că straturile se îmbină fără urme vizibile“,
explica Sandra Forstner, manager al proiectului, susţinut cu fonduri de Comisia
Europeană.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu