Despre desemnarea
reprezentanţilor sectorului privat care vor reprezenta la Bruxelles România,
scriam în materialul publicat luni, 15 septembrie de Ziarul
Financiar.
Redau mai jos
articolul integral:
………
Pe bună
dreptate 2014 este anul alegerii noilor lideri europeni. Avem
preşedintele Consiliului – Donald Tusk, avem preşedintele Comisiei Europene –
Jean-Claude Juncker, avem preşedintele Parlamentului European – Martin Schulz.
În câteva săptămâni vom avea instalată şi noua Comisie Europeană.
Dacă analizăm din
punct de vedere european, România şi-a desemnat echipa instituţională de la
Bruxelles: 32 de eurodeputaţi europeni, aleşi pentru un mandat de 5 ani în urma
alegerilor din 25 mai 2014, şi comisarul european desemnat. Este un proces
repetitiv, ciclic, pe care l-am savurat mediatic şi la intrarea României în UE
(2007), dar şi cu ocazia precedentelor alegeri europene (2009).
Ceea ce nu a reuşit
România să consolideze la nivelul Bruxelles-ului european este reprezentarea
sectorului privat. Trebuie să privim larg integrarea europeană a ţării noastre,
nu doar ca pe o formă de inter-institutionalizare. Proceduri similare trebuie
să se desfăşoare şi la nivel de federaţii europene sectoriale. De exempu, dacă
este să luăm un sector foarte drag nouă, agricultura, ne întrebăm ce facem pe
palierul producătorilor agricoli sau al fermierilor? Am salutat rebranşarea din 2013 a asociaţiei româneşti Pro Agro la
federaţia europeană COPA-COGECA, dar mai sunt acum elementele necesare
integării reale:
-
participarea la grupurile de lucru sectoriale, în care opinia
producătorilor români trebuie prezentată în mod sustenabil;
-
implicarea “în viteza de Bruxelles″ a producătorilor agricoli din
România în dinamica legislativă europeană (vezi povestea cu micul românesc sau
cea a sacrificării porcului de Crăciun);
-
depunerea candidaturii membrilor din România pentru funcţii de conducere
în organizaţia europeană (aşa cum la nivelul Parlamentului European, vicepreşedintele
Comisiei de Agricultură este un român);
-
deschiderea unui birou de reprezentare permanent la Bruxelles, aşa cum
au şi alte ţări care consideră cu adevărat agricultura strategică pentru
dezvoltarea ţării.
Iar agricultura
este un caz fericit, în care avem o structură românească activă pe axul
România-Bruxelles. Din cele aproximativ 3.000 de federaţii industriale
europene, prezente cu secretariat permanent la Bruxelels, dacă avem “însurubare
românească” în vreo 300 de cazuri, iar în maxim 30 de cazuri avem alocată
resursă necesară (financiară şi umană) pentru a activa la nivelul unui stat ce
se vrea a fi a 7-a putere europeană.
Privind însă
spre viitor, sper ca anul 2015 să fie anul în care sectorul privat din România
îşi alege (în premieră) feţele pentru a-l reprezenta la Bruxelles!
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu