“Învăţarea
pe toată durata vieţii”, unul dintre obiectivele Strategiei Lisabona, se
pare că nu este o prioritate pentru români. Experţii spun că angajatorii
trebuie să fie mai interesaţi în dezvoltarea profesională a personalului lor, ceea
ce ar fi în beneficiul lor, iar angajaţii trebuie să aibă flexibilitatea de a
se reorienta sau de a-şi perfecţiona abilităţile, investind mai mult în
formarea profesională proprie, scria recent Adevărul.
Dacă în
Germania sau Franţa cultura formării profesionale este veche de secole, în
România, ar trebui “să ne orientăm după experienţa lor fiindcă ei înţeleg că
forţa de muncă este cea care dă valoare“, sugera profesorul Ion Hohan,
consilier la Societate Americană pentru Calitate.
Alexandra
Croitoru, vicepreşedinte la Autoritatea Naţională pentru Calificări, explica
faptul că “trebuie modificată mentalitatea oamenilor, să înţelegem că nu
trebuie să te plefonezi într-o meserie care nu îţi place, care nu îţi mai aduce
beneficii materiale sau de altă natură şi că ai posibilitatea şi este bine să
faci lucrul acesta, că trebuie să te adaptezi transformărilor şi evoluţiei
sociale, culturale. Românii sunt printre cei mai nefericiţi la locul de muncă
şi printre cei care refuză în procent de peste 90%, să facă o schimbare de
calificare, să facă un program de formare“.
Dan LUCA /
Bruxelles
De acord. Tine de cultura, dar si-n Occident sunt mii de exceptii. Si nu vorbesc de cazuri izolate: ori aceste formari lipsesc cu desavarsire, ori acolo unde exista nu corespund profilului/nivelului candidatului. Deci pe langa cultura nationala mai este nevoie si de un "good management". Iar acei manageri suficient de intelepti sa-ti recunoasca potentialul (pe care toti il avem) sunt foarte foarte rari...
RăspundețiȘtergereSingura diferenta e ca angajatii din strainatate isi schimba mai des locul de munca atunci cand acesta nu-i mai aduce satisfactii (la nivel profesional, material, etc.) pe cand romanii sunt obisnuiti sa prinda radacini.