marți, 15 februarie 2022

Dan LUCA – editorial în Făclia: “România și ancorele internaționale”

Astăzi, 15 februarie 2022, în editorialul meu semnat în Făclia de Cluj încerc să identific metode de racordare internațională pentru România.

 

--- 

Cum racordezi o ţară la structurile europene şi internaţionale? Ai grijă să fie bine reprezentată de cei care vin în "excursii diplomatice", că vorbim de miniştri, secretari de stat, şefi de agenţii etc, respectiv te asiguri că ai experţi excelenţi în grupurile de lucru şi între funcţionarii instituţiei cu pricina. România a stat din 1989 încoace slăbuţ comparativ cu potenţialul său din această perspectivă, cu excepţii însă, observându-se totuşi în ultimii ani un reviniment, în special la capitolul Bruxelles, pe axa instituţiilor europene. Desigur, capitolul NATO este o poveste de succes, poate cea mai de succes…

 

Ce se poate face cu "shuttle diplomacy"? Se pot face multe, în contextul în care factorul politic - căci el vine în general în delegaţii - înţelege ideea de consiliere şi se lasă consiliat în definirea unei viziuni coerente de ţară. Restul e abilitate de networking şi negociere, în combinarea apărării interesului naţional cu necesarul compromis pentru obţinerea unei majorităţi într-o adunare cu geometrie complexă a intereselor. Aici este necesar un progres mult mai mare, iar progresul nu poate veni decât din presiunea publică pentru o prestaţie calitativă mai bună la nivelul aleşilor.

 

Ce se poate face la nivelul grupurilor de experţi, veniţi în vizită la nivelul grupurilor de lucru? În primul rând, antrenarea lor în "de-ale instituţiei", de către românii care sunt deja la faţa locului, şi le pot oferi informaţii preţioase cu privire la cutumele instituţionale, dar şi limitele în care se poate negocia: de multe ori vezi, în funcţie de naţiune, delegaţii fie prea curajoase, fie prea pasive, şi mai tot timpul extremele nu sunt apreciate în aparatele birocratice internaţionale.

 

Din ce în ce mai mult în cadrul instituţiilor internaţionale ajung români pe baza efortului personal, pe baza unor proceduri dure de selecţie. Sunt mândri pe bună dreptate de munca lor, mulţi nu ajung acolo pe baza unor referinţe naţionale. E important ca în cazul acestora instituţiile româneşti, prin reprezentanţele de la faţa locului, să întindă primele mâna, pentru a stimula crearea unei veritabile reţele româneşti în organizaţia internaţională cu pricina, cu un flux inteligent al informaţiei. Nimeni nu are de pierdut din această deschidere, toţi au de câştigat: dacă ne uităm la alte naţiuni, care fac tot posibilul de a-şi promova oamenii în instituţiile internaţionale (iar pentru poziţii mai înalte, mai mereu e nevoie de recomandare naţională, indiferent cât de bun ai fi ca tehnocrat), înţelegem de ce este un joc win-win. 

 

Pentru România şi români, haideți să lucrăm împreună!

 

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu