Despre modernizarea României în editorialul semnat astăzi în Făclia.
----
Într-o lume aflată într-o permanentă redefinire, România nu mai are luxul de
a-și permite stagnarea. Sub presiunea oportunităților europene, dar și a
vulnerabilităților interne, discuția despre modernizare nu mai poate fi amânată.
Cuvântul-cheie al prezentului este proeuropean. Dar ce înseamnă, concret,
o Românie modernă, într-o Europă care își regândește prioritățile strategice?
Privind orașele mari din România, observăm o dezvoltare fragmentară, adesea
haotică. Blocuri de sticlă lângă ruine neterminate, trafic sufocant și lipsa
unei viziuni urbane coerente. Nu trebuie să ne comparăm cu Praga sau Budapesta
pentru a înțelege că avem o problemă de fond, nu de imagine. Orașele mici sunt
și mai afectate: depopulate, lipsite de industrie, în criză identitară. În
mediul rural, situația este chiar mai gravă. Satul românesc, cândva nucleu al
valorilor și tradițiilor, a ajuns simbolul declinului. Fără infrastructură,
fără servicii publice funcționale, cu o populație îmbătrânită și lipsită de
perspective, modernizarea acestuia trebuie să fie o prioritate. Altfel, România
riscă să piardă definitiv conexiunea cu propriile rădăcini.
Modernizarea înseamnă și poziționare. România nu mai poate fi doar un
beneficiar al fondurilor europene. Este timpul să devină un actor implicat, cu
inițiative și capacitate de influență. Dosarul autonomiei strategice europene
este un exemplu concret. Europa are nevoie de coeziune, dar și de state care
își asumă responsabilitatea contribuției.
Aderarea la zona euro, deși tehnic dificilă, rămâne o miză politică esențială.
Nu doar pentru accesul la un club economic exclusivist, ci pentru validarea
apartenenței la nucleul dur al UE. România nu trebuie să rămână în sala de
așteptare. „Ești la masa elitelor – trebuie să îți placă și meniul.”
În contextul tensiunilor de securitate din estul Europei, România are o poziție
geostrategică crucială. Implicarea în apărarea europeană comună nu mai este o
alegere, ci o obligație. Avem nevoie de un plan clar privind contribuția
națională: soldați instruiți, industrie de apărare funcțională, capacitate de
coordonare cu partenerii europeni.
Parteneriatele strategice devin esențiale. Franța, Germania și Polonia sunt
piloni indispensabili pentru securitatea și dezvoltarea regiunii. România
trebuie să investească inteligent în aceste relații, nu doar prin declarații
politice, ci prin acțiuni concrete, coordonate și asumate.
Într-o republică semiprezidențială, președintele are un rol-cheie. Dincolo de
prerogativele constituționale, el este liderul simbolic al națiunii. Iar
românii, în 2025, așteaptă un lider cu viziune, curaj și determinare. Nu este
timp pentru ezitări. Este momentul acțiunii. Modernizarea României depinde de
lideri care înțeleg complexitatea momentului istoric și care nu fug de
responsabilitate. Fie că vorbim despre integrare economică, participare la
securitatea europeană sau revitalizarea comunităților, România are nevoie de
direcție și hotărâre.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu