Am scris despre spectacolele din marile orașe ale lumii în editorialul de astăzi din Făclia.
---
Nu, nu, nu. Nu mă refer la scandal sau la zgomot ieftin. Când spun show, mă
gândesc la arta spectacolului, la acea experiență care lasă o amintire
memorabilă și care definește un oraș.
Întrebarea este simplă: ce face un turist în Cluj și, mai profund, de ce ar
veni aici? Să trecem peste clișeele binecunoscute, priveliștea de pe Cetățuie,
Grădina Botanică, o cafea bună în centru sau o salată fotogenică. Toate sunt
plăcute, dar nu au forța de a deveni un magnet turistic global. Nici Untold nu
îl mai aduc în discuție, chiar dacă este un proiect spectaculos și o poveste de
succes. Problema este alta: ce spectacol oferim noi, zilnic, ca oraș, ca să ne
punem pe harta lumii?
Când călătorești, ceea ce rămâne cel mai adânc în memorie nu este plimbarea
prin centru sau muzeul vizitat în grabă, ci spectacolul trăit, acel moment în
care orașul îți oferă o experiență artistică unică.
Personal, am vizitat câteva locuri în lume și asta e ceea ce îmi amintesc.
Repet, le-am trăit direct, deci este o opinie personală.
La Berlin, chiar dacă pare astăzi ușor demodat, Friedrichstadt-Palast continuă
să impresioneze prin forța scenei uriașe și prin energia artiștilor.
La Paris, Moulin Rouge este întruchiparea perfectă a spiritului franțuzesc și a
culturii spectacolului în orașul luminilor.
În anii '90, când Rusia era încă în parteneriat cu NATO, am fost la Moscova,
iar spectacolul de balet Romeo și Julieta de la Bolșoi a fost ceva memorabil.
La Londra, un musical precum Fantoma de la Operă, pus în valoare de o acustică
impecabilă, arată profunzimea tradiției teatrale britanice.
Dacă traversăm Oceanul, la New York, Broadway este un magnet cultural
irezistibil, iar la Las Vegas, dincolo de tentația cazinourilor, adevăratul
spectacol îl oferă Cirque du Soleil, cu imaginația și intensitatea sa.
În Brazilia, la Rio, un show de samba, cum a fost cel al trupei Ginga Tropical,
transmite prin cântec și dans o bucurie de viață autentică și inconfundabilă.
La Beijing, Red Theatre ridică acrobația la nivel de artă înaltă, iar la Hanoi
teatrul de păpuși pe apă transformă o tradiție locală într-un fenomen
internațional.
În Australia, la Sydney, Opera nu este doar o clădire emblematică, ci devine o
experiență unică atunci când intri în sala ei de concerte și participi la un
spectacol.
Îmi pare rău că în Namibia sau Botswana nu am identificat un show local, poate
pentru că eram prea prins de miracolul elefanților și al girafelor. Tocmai de
aceea am simțit lipsa unei oferte culturale de acest tip, care ar fi completat
experiența naturală.
Și atunci, ajungem înapoi la Cluj. Ce show punem noi pe scenă pentru a atrage,
pentru a impresiona, pentru a ne diferenția? Care este spectacolul nostru
definitoriu, cel care ar putea să devină simbol internațional? Poate fi o
combinație între forța Transilvaniei și modernitate, între tradiție și
tehnologie, între folclor și creativitate contemporană. Poate există deja și
trebuie doar să-l aducem în lumină.
Editorialul acesta nu caută o concluzie finală, ci vrea să lase întrebarea
deschisă. Poate că soluția nu e încă pe scenă, dar invitația este clară: facem
show?
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu