Dan LUCA – editorial în Făclia: “Țara cu de toate”

Aproape fiecare țară are un discurs prin care își încurajează cetățenii să creadă că trăiesc în „cea mai grozavă” patrie. Despre acest fenomen, în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

De-a lungul timpului, națiunile și-au spus povești despre ele însele. Aproape fiecare țară are un discurs prin care își încurajează cetățenii să creadă că trăiesc în „cea mai grozavă” patrie. Unele pun accent pe frumusețile naturale, altele pe resurse, pe oameni remarcabili sau pe istoria glorificată.

În anumite locuri, acest discurs merge și mai departe: statul își învață cetățenii să nu caute altundeva, pentru că „tot ce au nevoie este acasă”. Rusia, China sau chiar Statele Unite au promovat, fiecare în felul ei, ideea autosuficienței naționale. Franța, prin gaullism, a împins chiar mai departe ideea unei Franțe puternice, independente, cu o voce proprie în lume. Această linie de gândire a fost preluată și la nivel european prin conceptul de „autonomie strategică” – încercarea Uniunii Europene de a nu depinde complet de marile puteri globale.

Și totuși, realitatea ultimelor decenii ne arată altceva: globalizarea nu mai este o opțiune, ci o stare de fapt. Tehnologia, turismul, schimburile comerciale și culturale, dar și simpla răspândire a limbii engleze ca limbă comună demonstrează că direcția este ireversibilă. O lume interconectată presupune circulație de idei, resurse și oameni. Poți să te izolezi politic sau economic pentru o vreme, dar nu poți opri dinamica globală fără costuri majore.

Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la resursele și valorile proprii. Din contră: e important să ne cunoaștem atuurile, să știm ce putem oferi și să le integrăm într-un circuit mai mare. Problema apare atunci când mândria se transformă în izolare, iar educația patriotică devine ideologie rigidă. În secolul XXI, o țară nu se mai definește doar prin „ce are în interior”, ci și prin capacitatea de a se conecta inteligent la exterior.

Amintirea trecutului ne dă identitate, dar discuția reală trebuie să fie despre viitor. Cum construim o „țară cu de toate” care să nu se închidă între granițe, ci să fie un actor relevant într-o lume globală? Răspunsul nu stă în comparații orgolioase sau în mituri autosuficiente, ci în abilitatea de a transforma resursele interne în punți către ceilalți. Numai așa, „țara cu de toate” poate fi și „țara conectată cu toți”.

 

Dan Luca / Bruxelles