Dan LUCA – editorial în Făclia: “54”

Un editorial de suflet în Făclia de astăzi, în anticiparea zilei de 12.

 

----

 

Niciodată n-am scris un editorial despre ziua mea. Poate nu se obișnuiește, poate pare neobișnuit — dar la 54 de ani simt că pot face un pas în afara convențiilor, fără griji. Nu e un exercițiu de vanitate, ci unul de sinceritate. La această vârstă, nu mai e vorba despre petreceri zgomotoase sau dorințe spectaculoase, ci despre bucuria simplă de a trăi cu sens, cu echilibru și cu recunoștință.

 

Îmi revin în minte amintiri senine: colecția de fanioane cu echipe de fotbal, care promiteau lumi îndepărtate, și antrenamentele de handbal unde, mai tehnic fiind, nu m-am regăsit niciodată în expresia „te mușcă mingea de mână”. Detalii care altădată contau, dar care astăzi stârnesc doar un zâmbet cald.

 

Curiozitatea a fost firul roșu al parcursului meu. M-a condus în locuri neașteptate, m-a ajutat să ies cu demnitate din altele și mi-a arătat că a fi curios înseamnă, în fond, a rămâne viu. Curiozitatea e antidotul rutinei — te obligă să întrebi, să greșești, să reiei drumul cu răbdare. Nu e esențial să atingi idealul; important e să mergi spre el cu bucurie și perseverență. Într-o lume grăbită să impresioneze, e reconfortant să te distingi prin normalitate.

 

Am trăit 26 de ani în România și 28 în Belgia. Două lumi, două ritmuri, două feluri de a înțelege viața. România mi-a oferit începuturile — energia, prieteniile, reperele. Belgia mi-a oferit șansa unei noi construcții — familia, echilibrul, dorința de a-i sprijini pe ceilalți să-și găsească direcția. Uneori am fost îndrumător, alteori învățăcel, dar mereu cu aceeași dorință de a învăța și de a da mai departe.

 

Timpul trece, dar amintirile bune rămân surprinzător de vii. Au o rezistență aparte — par făcute din optimism. Da, au existat și eșecuri, însă am învățat să le privesc cu luciditate și cu recunoștință. Fiecare a adus ceva valoros, chiar dacă acel „ceva” a fost doar o lecție de răbdare sau de acceptare.

 

Astăzi nu sărbătoresc doar o vârstă. Sărbătoresc drumul, oamenii care m-au însoțit, idealurile care continuă să mă provoace și curiozitatea care nu s-a stins.

 

La 54 de ani, viața are un ritm mai așezat, dar nu mai puțin intens. Nu e despre fast, ci despre viitor. Despre recunoștință, echilibru și bucuria sinceră de a fi, încă o zi, parte din poveste.

 

Dan LUCA / Bruxelles