Despre efectele pe care le are folosirea termenului «reformă» asupra cetățenilor în editorialul meu de astăzi din Făclia.
----
Reforma
a ajuns să sune ca o alarmă. De fiecare dată când apare în discursuri,
tensiunea crește. Oamenii se încruntă, opoziția se pregătește să atace. Parcă
urmează o tăiere, o pierdere, un haos inevitabil. Dar oare chiar asta înseamnă
reforma? Sau e doar modul în care am ajuns să o percepem, influențați de frică,
de inerție și de spectacolul politic?
Poate
ar fi mai bine să vorbim mai simplu, mai direct – despre o guvernare mai bună,
legi adaptate, sisteme actualizate. Dar aceste expresii nu sună la fel de
spectaculos. Reforma are ecou, atrage atenția, creează dramatism. Promite
totul, dar de multe ori schimbă doar forma, nu și fondul. E ambalajul, nu
conținutul.
În
realitate, reforma ar trebui să fie un act de curaj, dar și de echilibru.
Populiștii profită de teamă și transformă orice inițiativă într-o amenințare
pentru oamenii simpli. Între timp, guvernarea rămâne ineficientă. Autoritățile,
temătoare, amână deciziile, iar promisiunile se tot rostogolesc dintr-un mandat
în altul. Oamenii își pierd încrederea.
Problema
nu e reforma, ci felul în care o gestionăm. Se fac anunțuri grăbite, promisiuni
vagi, fără explicații clare. Se schimbă hârtii, dar nu realitatea de pe teren.
Ritmul european – consecvent, colectiv, solid – contrastează puternic cu
obiceiul nostru de a improviza și de a prefera soluții spectaculoase, dar
temporare.
Reforma
ar trebui să fie ceva normal. O guvernare care repară, adaptează, actualizează.
Pași mici, clari, fără dramatizare. Mai puține declarații, mai multă muncă. Mai
multă responsabilitate. Puterea adevărată nu înseamnă să te afișezi, ci să faci
ce trebuie, chiar și atunci când nimeni nu aplaudă. Să-ți asumi deciziile, să
construiești, să repari, să adaptezi.
Poate
e timpul să schimbăm și limbajul. Cuvintele mari sperie. Oamenii nu se tem de
schimbare, ci de incertitudine, de haos, de promisiuni neclare. Spusă calm și
explicată clar, reforma poate redeveni ceea ce ar trebui să fie: grijă reală
pentru viitor, responsabilitate concretă, acțiune vizibilă în rezultate, nu
doar în vorbe. O putere care nu se afișează, ci construiește.
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu