În editorialul de astăzi, subliniez că lupta cu dezinformarea nu poate fi doar defensivă: adevărul trebuie spus proactiv, clar și constant.
---
Îmi amintesc un meci de rugby urmărit cu ani în urmă: Anglia contra Noii
Zeelande. Kiwi conduceau, dar un moment de tensiune a schimbat dinamica — un
jucător neozeelandez este eliminat pentru zece minute. Era de așteptat ca
englezii să profite și ca Noua Zeelandă să se apere disperată. Dar s-a
întâmplat exact invers: în inferioritate numerică, neozeelandezii au construit
un atac furibund, au dominat terenul și au marcat un eseu. Au învins.
A fost o lecție despre asumare, despre curajul de a nu aștepta pasiv ca furtuna
să treacă, ci de a o înfrunta direct.
Această imagine mi-a revenit în minte de multe ori când mă gândesc la felul în
care ne raportăm, ca societate, la fenomenul dezinformării. De prea multe ori
jucăm defensiv: reacționăm la manipulări, demontăm știri false, încercăm să
„curățăm terenul”. Dar, între timp, cei care cultivă confuzia câștigă terenul
cel mai important — mintea și încrederea oamenilor.
Lupta cu dezinformarea nu poate fi doar o reacție. Trebuie să fie
o strategie de atac. Nu propagandă, nu manipulare, ci informare
proactivă — clară, constantă și credibilă. Adevărul trebuie spus înainte
ca minciuna să se instaleze.
Este nevoie ca instituțiile statului să-și asume acest rol de lider în spațiul
public. Nu prin controlul mesajelor, ci prin transparență, promptitudine
și educație. Într-o lume saturată de zgomot informațional, tăcerea devine
complicitate. Iar când oamenii nu primesc răspunsuri oficiale clare, se
refugiază în narațiunile simple, dar false.
La fel de important, mediul de afaceri are și el o responsabilitate. Companiile
nu pot fi doar spectatori ai haosului mediatic. Ele trebuie să explice cu voce
limpede cum funcționează economia reală, ce înseamnă sustenabilitatea, cum se
construiește prosperitatea. O societate informată nu e doar mai sigură, e și
mai performantă.
Știu, știrile pozitive nu se vând. E o frază pe care o aud de 25 de ani, de
când lucrez în acest domeniu. Dar adevărul e că nu trebuie să vindem
optimismul, ci să-l cultivăm. O societate care trăiește permanent în frică și
suspiciune devine vulnerabilă. Una care are încredere și curaj devine imună la
manipulare.
Nu putem să stăm doar defensivi, plângându-ne că „nu avem ce face”. Ba avem.
Putem juca în atac. Putem ocupa spațiul public cu fapte, nu cu scuze. Putem
vorbi clar, empatic și constant.
Dacă e să pierdem, măcar să pierdem demni — în atac, nu în retragere. Pentru
că, la fel ca neozeelandezii din acel meci, victoria nu e garantată celor mai
numeroși, ci celor care cred în jocul lor până la capăt.
Iar, în lupta pentru adevăr, credința asta face toată diferența.
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu