Au trecut 10 ani de când am participat la prima Recepţie organizată de România cu prilejul Zilei Naţionale. Atunci, în 1997, România era o prezenţă exotică în Bruxelles-ul european, cu o “mână de diplomaţi” şi câteva zeci de români care îşi desfăşurau munca pe structura comunitară. Altfel vedeam şi eu lucrurile ca student, proaspat ales în Biroul European al Asociaţiei Studenţilor Europeni (AEGEE), descoperind capitala Europei cu tot ce era bun şi rău.
Joi, 29 noiembrie, a fost Recepţia organizată de Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, iar vineri a fost rândul celor de la Ambasada României din Belgia să îşi găzduiască invitaţii.
Nu stiu cum e atmosfera în ţară, dar la Bruxelles se simte că România este o ţară membră a Uniunii Europene. Întâlneşti la tot pasul parlamentarii europeni ai României şi asistenţii lor, sute de români care lucrează deja în administraţia europeană, în secretariatele federaţiilor europene sau pentru puternice firme de consultanţă, români care reprezintă la Bruxelles regiuni şi oraşe sau care ghidează universităţiile în cercetarea europeană. Alţii fac parte din ceea ce numim presa acreditată sau lucrează pentru organizaţii non-guvernamentale, sindicate sau patronate.
Să sperăm că următoarele 12 luni să confirme consolidarea mărcii ROMÂNIA în Bruxelles-ul european.
La Mulţi Ani, România!
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 30 noiembrie 2007
miercuri, 28 noiembrie 2007
Patronatele şi sindicatele în Bruxelles-ul european
Poza Bruxelles-ului european nu este completă dacă nu facem câteva referiri la patronate şi sindicate.
Două entităţi mari se remarcă pe structura comunitară: BusinessEurope (fostul UNICE) – “patronatul european mare”, aşa cum este cunoscut în capitala Europei şi UEAPME – patronatul întreprinderilor mici şi mijlocii. Ambele dispun de secretariate permanente în Bruxelles, care grupează zeci de persoane.
Proiecţia românească a BusinessEurope este Alianţa Confederaţiilor Patronale dinRomânia - ACPR, iar delegatul permanent la Bruxelles este Mihai Păun. În cadrul UEAMPE ne reprezintă Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România.
La sindicate e şi mai uşor. ETUC este meta-structura europeană, sub această umbrelă grupându-se 12 sindicate sectoriale şi câteva zeci de confederaţii sindicale naţionale. Cele româneşti sunt BNS, CARTEL ALFA, CNSLR-Fratia şi CSDR.
E bine de amintit că la Bruxelles Comitetul Economic şi Social are în componenţă şi 15 români, din care 5 reprezintă patronatele şi alţi 5 sindicatele (restul sunt reprezentanţi ai societăţii civile).
Dan LUCA / Bruxelles
Două entităţi mari se remarcă pe structura comunitară: BusinessEurope (fostul UNICE) – “patronatul european mare”, aşa cum este cunoscut în capitala Europei şi UEAPME – patronatul întreprinderilor mici şi mijlocii. Ambele dispun de secretariate permanente în Bruxelles, care grupează zeci de persoane.
Proiecţia românească a BusinessEurope este Alianţa Confederaţiilor Patronale dinRomânia - ACPR, iar delegatul permanent la Bruxelles este Mihai Păun. În cadrul UEAMPE ne reprezintă Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România.
La sindicate e şi mai uşor. ETUC este meta-structura europeană, sub această umbrelă grupându-se 12 sindicate sectoriale şi câteva zeci de confederaţii sindicale naţionale. Cele româneşti sunt BNS, CARTEL ALFA, CNSLR-Fratia şi CSDR.
E bine de amintit că la Bruxelles Comitetul Economic şi Social are în componenţă şi 15 români, din care 5 reprezintă patronatele şi alţi 5 sindicatele (restul sunt reprezentanţi ai societăţii civile).
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 26 noiembrie 2007
Cetăţeanul român şi Bruxelles-ul european
Mi-a făcut mare plăcere să fac parte duminică din comisia de alegeri pentru referendum. De la 6 dimineaţa până în jur de 1 noaptea, împreună cu câţiva români care locuim în Belgia, am coordonat procesul electoral derulat în incinta Ambasadei României din Belgia.
Din cei aproximativ 700 de votanţi pot sa zic că aproximativ 50% sunt în Bruxelles datorită implicării lor în “mecanismul comunitar”, iar restul de 50% fac partea din diaspora româna, fără nici o legătură cu mecanismul instituţional european (cu acelaşi profil ca şi alţi români care trăiesc şi muncesc în Spania, Germania sau Italia).
Cred că maxim 20% din românii din Bruxelles s-au prezentat la vot. Zic asta fiindcă Ministerul Afacerilor Externe a trimis spre circumscripţia Bruxelles aproximativ 10.000 de buletine de vot.
Rezultatele pe scurt: Câştigătorul clar este PD-ul cu 37%. La rezultatele din capitala Europei, foarte interesantă este apropierea între PNL (17%) şi PLD (15%). PSD-ul s-a clasat doar pe locul 4 la Bruxelles cu doar 13% din voturi.
Iar la referendum, chiar dacă nevalidat ca “acţiune”: 82% au raspuns DA şi 18% au votat NU.
Dan LUCA / Bruxelles
Din cei aproximativ 700 de votanţi pot sa zic că aproximativ 50% sunt în Bruxelles datorită implicării lor în “mecanismul comunitar”, iar restul de 50% fac partea din diaspora româna, fără nici o legătură cu mecanismul instituţional european (cu acelaşi profil ca şi alţi români care trăiesc şi muncesc în Spania, Germania sau Italia).
Cred că maxim 20% din românii din Bruxelles s-au prezentat la vot. Zic asta fiindcă Ministerul Afacerilor Externe a trimis spre circumscripţia Bruxelles aproximativ 10.000 de buletine de vot.
Rezultatele pe scurt: Câştigătorul clar este PD-ul cu 37%. La rezultatele din capitala Europei, foarte interesantă este apropierea între PNL (17%) şi PLD (15%). PSD-ul s-a clasat doar pe locul 4 la Bruxelles cu doar 13% din voturi.
Iar la referendum, chiar dacă nevalidat ca “acţiune”: 82% au raspuns DA şi 18% au votat NU.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 23 noiembrie 2007
Inserţiile video şi blogurile în comunicarea europeană
Se vorbeşte mult de noile canale de comunicare. Cuvinte precum youtube, platforme de bloguri, second life, facebook devin o rutină a limbajului cotidian, aşa cum acum câţiva ani google intra în dicţionarele explicative. Experţii de marketing şi comunicare trăiesc într-o lume foarte dinamică, în care trebuie să absoarbă noua tehnologie şi să vizualizeze cum aceasta le afectează eventual munca pe care o desfăşoară.
Nu am experienţa necesară în a explica impactul noii tehnologii în “lumea mare a marketing-ului”, mă voi aventura însă în a prezenta câteva idei care derivă din munca de comunicare pe structura afacerilor europene.
Recent, am făcut parte dintr-o echipă de cercetare care a analizat gradul de utilizare al video-ului şi blogurilor în Bruxelles-ul european. Să luăm datele brute: 3.054 de persoane chestionate în perioada 7 mai – 13 iulie 2007.
La întrebarea – cât de mult folosiţi blogurile? 38% - nu citesc bloguri deloc, 58% - citesc bloguri, iar 4% au chiar un blog personal. Nu cred că blogurile, şi tot ce ţine de Web2.0 sunt o nouă revoluţie, aşa cum a fost internetul la momentul apariţiei sale. Cred că blogurile vor deveni influente, dar e nevoie de câţiva ani pentru a se sedimenta piaţa. E dificil de indentificat ce bloguri sunt bune şi ce bloguri nu merită atenţia. Multe grupuri de interese din capitala Europei aşteaptă să vadă cum noua tehnologie le va afecta activitatea. În câţiva ani nu se va pune problema în a avea un blog sau nu, ci cum îl utilizăm ca şi canal de comunicare. E poate o nouă dimensiune a dilemei de acum 10 ani, când multe federaţii sectoriale se întrebau dacă e nevoie să aibă o pagină web de prezentare.
Mare atenţie la modul de reflectare a mesajelor. Blogul nu este destinat copierii actualelor documente şi a le refolosi direct. Uitaţi de ideea de a publica comunicatele de presă reci şi impersonale pe blog.
Un alt punct al cercetării: La întrebarea vizualizaţi online video-uri, surprinzător 78% dintre cei care au răspuns au menţionat că utilizează acest canal de informare. Personal, cred foarte mult într-o abordare online combinată, cu articol “de maxim două ecrane”, pe aceeaşi pagină un scurt reportaj video (maxim 5 minute) pe tema respectivă, şi link-uri către 2-3 bloguri care exprimă opinia despre acest subiect.
Pe EurActiv Bruxelles începe să apară această combinaţie. Un reportaj apare pe presa online, iar dacă se intră pe Video se încarcă direct reportajul publicat în prealabil pe youtube. În aceeaşi pagină apar link-uri către un blog dedicat aceluiaşi conţinut.
Dan LUCA / Bruxelles
Nu am experienţa necesară în a explica impactul noii tehnologii în “lumea mare a marketing-ului”, mă voi aventura însă în a prezenta câteva idei care derivă din munca de comunicare pe structura afacerilor europene.
Recent, am făcut parte dintr-o echipă de cercetare care a analizat gradul de utilizare al video-ului şi blogurilor în Bruxelles-ul european. Să luăm datele brute: 3.054 de persoane chestionate în perioada 7 mai – 13 iulie 2007.
La întrebarea – cât de mult folosiţi blogurile? 38% - nu citesc bloguri deloc, 58% - citesc bloguri, iar 4% au chiar un blog personal. Nu cred că blogurile, şi tot ce ţine de Web2.0 sunt o nouă revoluţie, aşa cum a fost internetul la momentul apariţiei sale. Cred că blogurile vor deveni influente, dar e nevoie de câţiva ani pentru a se sedimenta piaţa. E dificil de indentificat ce bloguri sunt bune şi ce bloguri nu merită atenţia. Multe grupuri de interese din capitala Europei aşteaptă să vadă cum noua tehnologie le va afecta activitatea. În câţiva ani nu se va pune problema în a avea un blog sau nu, ci cum îl utilizăm ca şi canal de comunicare. E poate o nouă dimensiune a dilemei de acum 10 ani, când multe federaţii sectoriale se întrebau dacă e nevoie să aibă o pagină web de prezentare.
Mare atenţie la modul de reflectare a mesajelor. Blogul nu este destinat copierii actualelor documente şi a le refolosi direct. Uitaţi de ideea de a publica comunicatele de presă reci şi impersonale pe blog.
Un alt punct al cercetării: La întrebarea vizualizaţi online video-uri, surprinzător 78% dintre cei care au răspuns au menţionat că utilizează acest canal de informare. Personal, cred foarte mult într-o abordare online combinată, cu articol “de maxim două ecrane”, pe aceeaşi pagină un scurt reportaj video (maxim 5 minute) pe tema respectivă, şi link-uri către 2-3 bloguri care exprimă opinia despre acest subiect.
Pe EurActiv Bruxelles începe să apară această combinaţie. Un reportaj apare pe presa online, iar dacă se intră pe Video se încarcă direct reportajul publicat în prealabil pe youtube. În aceeaşi pagină apar link-uri către un blog dedicat aceluiaşi conţinut.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 20 noiembrie 2007
Universităţile şi Bruxelles-ul european
Suntem prea obişnuiţi să vedem în universităţi doar centre de învăţământ superior. Îmi amintesc cu mare plăcere o cercetare pe care am desfăşurat-o cu o echipă europeană în anul 2000 pentru Institutul European din România şi în care analizam activitatea universităţilor din România pe 4 paliere: educaţie, training, cercetare şi consultanţă. Unele universităţi din România s-au adaptat treptat la astfel de activităţi, iar situaţia lor financiară este de invidiat, arătând că şi la noi “se poate“. Îmi amintesc ce spunea recent, referitor la acest subiect, Radu Munteanu, Rectorul Universităţii Tehnice din Cluj: “Universităţile sunt cel mai mare angajator din judeţul Cluj”.
Să încercăm să schiţăm ce găzduieşte Bruxelles-ul european din punct de vedere universitar. Unele universităţi europene au înţeles de mulţi ani cum funcţionează sistemul şi şi-au implantat “reprezentanţe“ în capitala Europei. Acum câţiva ani Directorul Departamentului Relaţii Internaţionale de la Universitatea din Madrid îmi explica de ce această instituţie are 10 persoane în permanenţă în Bruxelles: “UE finanţează anual programe de cercetare de milioane de euro pentru universitatea noastră. E normal să avem oameni care sa gestioneze această relaţie.”
Având în vedere puţinele competenţe pe care le are UE în politicile educaţionale, majoritatea universităţilor îşi axează activitatea din Bruxelles pe programele de cercetare şi pe lobby, pentru a avea venituri comunitare. Această prioritate este confirmată şi de Asociaţia Universităţilor Europene, care reprezintă în Bruxelles interesele a aproximativ 800 de universităţi, printre care şi 24 entităţi româneşti.
Mai putem aminti aici încă două organizaţii ale universităţilor, cu secretariate permanente în Bruxelles: Reţeaua Universităţilor din Capitalele Europene, unde Universitatea din Bucureşti este membră şi European Universities Network - Santander Group, din care Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj face parte.
Universitatea din Madrid, cea mai mare dintre universităţile din UE, ca număr de studenţi, nu este singura cu o prezenţă fízică în Bruxelles: Universitatea din Helsinki are ca suport Reprezentanţa Helsinki la UE, Universitatea din Lubliana se bazează pe Slovenian Business and Research Association, iar Universitatea din Parma pe Reprezentanţa Regiunii Emilia-Romagna la Bruxelles.
Nu există nicio universitate din România care să aibă o reprezentanţă permanentă la Bruxelles. Totuşi Biroul Românesc pentru Ştiinţă şi Tehnologie, bine implementat în Bruxelles, este de mare ajutor pentru universităţile româneşti, în ghidarea cercetării din punct de vedere european.
La Bruxelles universităţile cooperează bine cu reprezentanţele instituţiilor locale sau regionale din capitala Europei, dar nu reuşesc însă o apropiere de structurile “camerelor de comerţ şi industrie locale”.
Dacă este să rezumăm, deviza universităţilor în Bruxelles-ul european este: “seriozitate academică“ şi “pragmatism financiar”.
Dan LUCA / Bruxelles
Să încercăm să schiţăm ce găzduieşte Bruxelles-ul european din punct de vedere universitar. Unele universităţi europene au înţeles de mulţi ani cum funcţionează sistemul şi şi-au implantat “reprezentanţe“ în capitala Europei. Acum câţiva ani Directorul Departamentului Relaţii Internaţionale de la Universitatea din Madrid îmi explica de ce această instituţie are 10 persoane în permanenţă în Bruxelles: “UE finanţează anual programe de cercetare de milioane de euro pentru universitatea noastră. E normal să avem oameni care sa gestioneze această relaţie.”
Având în vedere puţinele competenţe pe care le are UE în politicile educaţionale, majoritatea universităţilor îşi axează activitatea din Bruxelles pe programele de cercetare şi pe lobby, pentru a avea venituri comunitare. Această prioritate este confirmată şi de Asociaţia Universităţilor Europene, care reprezintă în Bruxelles interesele a aproximativ 800 de universităţi, printre care şi 24 entităţi româneşti.
Mai putem aminti aici încă două organizaţii ale universităţilor, cu secretariate permanente în Bruxelles: Reţeaua Universităţilor din Capitalele Europene, unde Universitatea din Bucureşti este membră şi European Universities Network - Santander Group, din care Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj face parte.
Universitatea din Madrid, cea mai mare dintre universităţile din UE, ca număr de studenţi, nu este singura cu o prezenţă fízică în Bruxelles: Universitatea din Helsinki are ca suport Reprezentanţa Helsinki la UE, Universitatea din Lubliana se bazează pe Slovenian Business and Research Association, iar Universitatea din Parma pe Reprezentanţa Regiunii Emilia-Romagna la Bruxelles.
Nu există nicio universitate din România care să aibă o reprezentanţă permanentă la Bruxelles. Totuşi Biroul Românesc pentru Ştiinţă şi Tehnologie, bine implementat în Bruxelles, este de mare ajutor pentru universităţile româneşti, în ghidarea cercetării din punct de vedere european.
La Bruxelles universităţile cooperează bine cu reprezentanţele instituţiilor locale sau regionale din capitala Europei, dar nu reuşesc însă o apropiere de structurile “camerelor de comerţ şi industrie locale”.
Dacă este să rezumăm, deviza universităţilor în Bruxelles-ul european este: “seriozitate academică“ şi “pragmatism financiar”.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 16 noiembrie 2007
Mobilităţile europene pe perioada verii?
Am început să fiu interesat de politicile educaţionale comunitare pe la sfârşitul anilor ’90. Oportunitatea de a lucra, în perioada 1997-1999, ca responsabil de comunicare pentru Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE), m-a ajutat să înteleg cum funcţionează mecanismul de la centru.
În anul 2000 am decis să realizez o cercetare în domeniul programelor educaţionale comunitare. Împreună cu studenţii europeni am identificat nişa “universităţilor de vară” ca un potenţial încă neexploatat de către factorii de decizie europeni.
În vara aceasta a fost prezentată oficial ideea comisarului european Orban, în cadrul unei întâlniri avută la Bruxelles cu reprezentanţii studenţilor europeni. După discuţiile cu reprezentanţii organizaţiilor studenţeşti şi de tineret, dar şi cu cei ai “industriei europene” a fost trimisă oficial Comisiei Europene propunerea de a lansa un nou program comunitar “Multicultural citizen“.
“Balonul” e acum în “gradina” instituţiilor europene. Cred în succesul acestei propuneri, iar în câţiva ani se poate să avem sute de mii de tineri care beneficiază efectiv de noul program de “mobilităţi de vară” al Comisiei Europene.
Dan Luca / Bruxelles
În anul 2000 am decis să realizez o cercetare în domeniul programelor educaţionale comunitare. Împreună cu studenţii europeni am identificat nişa “universităţilor de vară” ca un potenţial încă neexploatat de către factorii de decizie europeni.
În vara aceasta a fost prezentată oficial ideea comisarului european Orban, în cadrul unei întâlniri avută la Bruxelles cu reprezentanţii studenţilor europeni. După discuţiile cu reprezentanţii organizaţiilor studenţeşti şi de tineret, dar şi cu cei ai “industriei europene” a fost trimisă oficial Comisiei Europene propunerea de a lansa un nou program comunitar “Multicultural citizen“.
“Balonul” e acum în “gradina” instituţiilor europene. Cred în succesul acestei propuneri, iar în câţiva ani se poate să avem sute de mii de tineri care beneficiază efectiv de noul program de “mobilităţi de vară” al Comisiei Europene.
Dan Luca / Bruxelles
miercuri, 14 noiembrie 2007
Biserica Ortodoxa Romana si structura comunitara
De ce sa nu recunosc – m-a surprins placut ca exista o Reprezentanta Permanenta a Bisericii Ortodoxe Romane pe langa institutiile europene. Discutand recent cu parintele Patriciu Vlaicu, acesta mi-a explicat ca BOR doreste sa ajute activ si la implementarea Fondurilor Structurale si de Coeziune pentru Romania.
Pentru cei interesati le recomand pagina de web: http://www.orthodoxero.eu/
Dan LUCA / Bruxelles
Pentru cei interesati le recomand pagina de web: http://www.orthodoxero.eu/
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 8 noiembrie 2007
Fotbalul in “Bruxelles-ul” european
De cativa ani urmaresc o dezbatere interesanta in Bruxelles-ul european, cea dintre UEFA si G14. G14 incearca o spargere a “monopolului” UEFA in a organiza competitii sportive in UE si in Europa in sensul larg. Ambele asociatii utilizeaza staff-uri permanente in capitala Europei si incearca sa aduca argumente concludente cauzei pe care o apara. Comisia Europeana are o tendinta in a “sparge” monopolurile europene, dar e interesant de vazut daca sportul rege este posibil de “atins”.
Recent am publicat in EurActiv Romania un articol - Corespondenta de la Bruxelles: Fotbalul si legislatia europeana despre dinamica legislativa comunitara in domeniul sportului.
Dan LUCA / Bruxelles
Recent am publicat in EurActiv Romania un articol - Corespondenta de la Bruxelles: Fotbalul si legislatia europeana despre dinamica legislativa comunitara in domeniul sportului.
Dan LUCA / Bruxelles