Aproximativ 100.000 de oameni îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european şi dintre aceştia doar 50% lucrează în instituţiile europene.
În ultimele săptămâni am încercat să descriu prin intermediul blogului care sunt organizaţiile din Bruxelles-ul european, realizând o clasificare a “jucătorilor” în politicile sectoriale comunitare.
Grupurile de interes industriale dispun în Bruxelles de aproximativ 3.000 de entităţi juridice, la mare concurenţă, din punct de vedere al activităţii, cu cele câteva sute de de organizaţii non-guvernamentale prezente în capitala Europei.
Regiunile şi marile oraşe europeane se regăsesc şi la Bruxelles - o “aglomeraţie” de peste 400 de entităţi juridice, în care lucrează permanent cel puţin 2.000 de persoane.
Poza Bruxelles-ului european nu este completă dacă nu facem câteva referiri la patronate şi sindicate.
Universităţile europene au înţeles de mulţi ani cum funcţionează sistemul şi şi-au implantat adevărate “reprezentanţe“ în capitala Europei.
Nu surprinde pe nimeni prezenţa partidelor politice europene în Bruxelles. Nici PD-ul, nici PSD-ul şi nici chiar PNL-ul nu au birouri în Bruxelles-ul european. Ele sunt vizibile însă în capitala Europei prin partidele “umbrelă europeană” la care au aderat.
Centrele de gândire (“think tank-urile“) au şi ele un rol deosebit în lumea afacerilor europene. O statistică recentă ne arată că avem un număr de 46 de centre de gândire inserate în capitala Europei.
Într-o lume atât de dinamică e normal ca şi presa să îşi trimită reprezentanţii. Bruxelles-ul este, în opinia experţilor, cel mai mare pol de presă din lume, dacă luăm în considerare numărul de ziarişti care îşi desfăşoară activitatea în acest oraş. În jur de 1.500 sunt acreditaţi la Comisia Europeană, plus încă pe atâţia care scriu corespondenţe de presă de la Bruxelles.
Iar ca “poza“ sa fie completă, aproximativ câteva sute de companii de consultanţă îşi prezintă serviciile celor interesaţi.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 15 decembrie 2007
miercuri, 12 decembrie 2007
În dialog cu 5 « comunicatori » din capitala Europei
Cred că discuţia cea mai la modă în Bruxelles este legată de «comunicarea UE către cetăţenii săi». În România s-au organizat recent primele alegeri pentru Parlamentul European, reuşind şi noi să adunăm 30% din electorat la vot. E mult?... E puţin?
În ultimele săptămâni am stat de vorbă cu 5 experţi în comunicare din Bruxelles-ul european. Ei lucrează pentru Cabinetul Comisarului European Orban, pentru Parlamentul European sau pentru Grupurile Politice din Parlamentul European.
Dacă sunteţi interesaţi de teme de actualitate precum vizibilitatea României în dezbaterea europeană sau alegerile din 25 noiembrie 2007, vă invit să citiţi răspunsurile la întrebările următoare:
Ce este cel mai dificil în relaţia cu presa românească?
Ce lipseşte României pentru a se face mai vizibilă în dezbaterea europeană?
Ce credeţi despre prezenţa scăzută la alegerile pentru Parlamentul European din 25 noiembrie 2007?
Dan LUCA / Bruxelles
În ultimele săptămâni am stat de vorbă cu 5 experţi în comunicare din Bruxelles-ul european. Ei lucrează pentru Cabinetul Comisarului European Orban, pentru Parlamentul European sau pentru Grupurile Politice din Parlamentul European.
Dacă sunteţi interesaţi de teme de actualitate precum vizibilitatea României în dezbaterea europeană sau alegerile din 25 noiembrie 2007, vă invit să citiţi răspunsurile la întrebările următoare:
Ce este cel mai dificil în relaţia cu presa românească?
Ce lipseşte României pentru a se face mai vizibilă în dezbaterea europeană?
Ce credeţi despre prezenţa scăzută la alegerile pentru Parlamentul European din 25 noiembrie 2007?
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 11 decembrie 2007
Fondurile europene: Accentul - pe cetăţeni!
Am fost rugat recent de către colegii de la EurActiv România să realizez un scurt articol pentru publicaţia euROpeanul, despre cum se văd fondurilor europene de la Bruxelles.
Dacă ne referim la fondurile europene avem în vedere 3 paliere. Primul este cel politic. România este membră a Uniunii Europene şi avem acum acces la mult- visatele fonduri comunitare.
Al doilea palier este cel al tehnocraţilor. În paralel cu preaderarea, România a format şi un număr de tehnocraţi, foarte utili în negocierile de aderare şi acum în punerea pe picioare a mecanismelor de absorbţie a fondurilor europene. România este în plin proces de a avea proprii tehnocraţi europeni, fie ei în Bruxelles sau în oraşele ţării. În actuala perioadă de dezvoltare, România are foarte mare nevoie de ei.
Mare atenţie însă încă de pe acum la al treilea palier - CETAŢEANUL. Referindu-ne la structura europeană se observă o tendinţă care va intra în curând şi pe piaţa românească. Populaţia dă semne de nemulţumire tot mai puternice faţă de alianţa tradiţională dintre tehnocraţi si liderii politici, care o pun în faţa unor hotărâri deja luate. Se manifestă un climat de profundă neîncredere reciprocă între clasa politică şi populaţie. E nevoie să învăţăm să luăm în considerare ceea ce este important, iar mediul politic şi cel administrativ să includă capitalul uman în ecuaţie.
Dan LUCA / Bruxelles
Dacă ne referim la fondurile europene avem în vedere 3 paliere. Primul este cel politic. România este membră a Uniunii Europene şi avem acum acces la mult- visatele fonduri comunitare.
Al doilea palier este cel al tehnocraţilor. În paralel cu preaderarea, România a format şi un număr de tehnocraţi, foarte utili în negocierile de aderare şi acum în punerea pe picioare a mecanismelor de absorbţie a fondurilor europene. România este în plin proces de a avea proprii tehnocraţi europeni, fie ei în Bruxelles sau în oraşele ţării. În actuala perioadă de dezvoltare, România are foarte mare nevoie de ei.
Mare atenţie însă încă de pe acum la al treilea palier - CETAŢEANUL. Referindu-ne la structura europeană se observă o tendinţă care va intra în curând şi pe piaţa românească. Populaţia dă semne de nemulţumire tot mai puternice faţă de alianţa tradiţională dintre tehnocraţi si liderii politici, care o pun în faţa unor hotărâri deja luate. Se manifestă un climat de profundă neîncredere reciprocă între clasa politică şi populaţie. E nevoie să învăţăm să luăm în considerare ceea ce este important, iar mediul politic şi cel administrativ să includă capitalul uman în ecuaţie.
Dan LUCA / Bruxelles
duminică, 9 decembrie 2007
Consultanţii din Bruxelles-ul european
Consultanţii sunt şi ei masiv reprezentaţi în Bruxelles. Câteva sute de companii îşi prezintă serviciile celor interesaţi, oferta fiind diferită ca preţ sau calitate de la o marcă la alta.
E greu de clasificat firmele de consultanţă. În opinia mea acestea se grupează în 4 categorii mari: specializate pe relaţiile cu presa (PR), pe lobby-ul legislativ (PA), pe managementul proiectelor europene şi pe managementul asociativ. Unele firme din Bruxelles se pot încadra în fiecare din cele 4 categorii, altele doar în una sau două.
Să încep cu firmele de «Public Relations». Sunt 3 mari jucători pe piaţă: Burson-Marsteller, Hill & Knowlton şi Ogilvy (aparent firme aflate în competiţie, dar aparţinând aceluiaşi grup - WPP). Dintre acestea doar Ogilvy are o filială în România. Edelman, Fleishman Hillard, Pleon, Chelgate (cu filiala şi în România), GPlus Europe, Interel, Weber Shandwick sau Mostra sunt alte nume care impun respectul în Bruxelles când vorbim de expertiză pe comunicare.
Deşi e greu de trasat o frontieră între PR şi PA, voi încerca să prezint câteva dintre brand-urile care fac diferenţa când e vorba de un lobby eficient: Kreab, EPPA şi FIPRA.
Cele mai cunoscute companii care au ca principală activitate «EU project management» sunt: ASCII, ECOTEC, Qwentes şi Gopa Cartemill. Când vedeţi de exemplu o pagină de web a unui DG sau un reportaj video despre, să zicem, eficienţa energetică la nivel comunitar, să fiţi sigur că aceşti consultanţi şi-au adus o mare contribuţie la realizarea «produsului finit».
A patra categorie este cea a consultanţilor de «association management», cu nume faimoase precum Kellen Europe, MCI sau AGS.
E bine de amintit şi organizaţiile sectoriale, care grupează diferiţi consultanţi în Bruxelles, precum The European Public Affairs Consultancies' Association (EPACA) sau The Society of European Affairs Practitioners (SEAP). Iar dacă observăm dinamica impusă de comisarul Kallas în domeniul transparenţei e clar că astfel de asociaţii sunt binevenite în peisajul comunitar.
Dan LUCA / Bruxelles
E greu de clasificat firmele de consultanţă. În opinia mea acestea se grupează în 4 categorii mari: specializate pe relaţiile cu presa (PR), pe lobby-ul legislativ (PA), pe managementul proiectelor europene şi pe managementul asociativ. Unele firme din Bruxelles se pot încadra în fiecare din cele 4 categorii, altele doar în una sau două.
Să încep cu firmele de «Public Relations». Sunt 3 mari jucători pe piaţă: Burson-Marsteller, Hill & Knowlton şi Ogilvy (aparent firme aflate în competiţie, dar aparţinând aceluiaşi grup - WPP). Dintre acestea doar Ogilvy are o filială în România. Edelman, Fleishman Hillard, Pleon, Chelgate (cu filiala şi în România), GPlus Europe, Interel, Weber Shandwick sau Mostra sunt alte nume care impun respectul în Bruxelles când vorbim de expertiză pe comunicare.
Deşi e greu de trasat o frontieră între PR şi PA, voi încerca să prezint câteva dintre brand-urile care fac diferenţa când e vorba de un lobby eficient: Kreab, EPPA şi FIPRA.
Cele mai cunoscute companii care au ca principală activitate «EU project management» sunt: ASCII, ECOTEC, Qwentes şi Gopa Cartemill. Când vedeţi de exemplu o pagină de web a unui DG sau un reportaj video despre, să zicem, eficienţa energetică la nivel comunitar, să fiţi sigur că aceşti consultanţi şi-au adus o mare contribuţie la realizarea «produsului finit».
A patra categorie este cea a consultanţilor de «association management», cu nume faimoase precum Kellen Europe, MCI sau AGS.
E bine de amintit şi organizaţiile sectoriale, care grupează diferiţi consultanţi în Bruxelles, precum The European Public Affairs Consultancies' Association (EPACA) sau The Society of European Affairs Practitioners (SEAP). Iar dacă observăm dinamica impusă de comisarul Kallas în domeniul transparenţei e clar că astfel de asociaţii sunt binevenite în peisajul comunitar.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 4 decembrie 2007
“Centrele de gândire“ şi Bruxelles-ul european
Cu toţii am auzit de faimoasele think tank-uri (sau “centre de gândire“ în traducerea în limba română) şi normal Bruxelles-ul european nu duce lipsă de astfel de organizaţii. O statistică de anul trecut arată că avem un număr de 46 de centre de gândire inserate în capitala Europei.
Trei “mărci” fac diferenţa în Bruxelles: CEPS (având ca partener român Institutul European din România), EPC şi Friends of Europe. Recent, în 2004, a apărut pe piaţă şi Bruegel, dar abordarea macro-economică a acestora ia timp până la a atinge consacrarea.
Fundaţiile politice germane sunt prezente în Bruxelles cu secretariate impresionante, arătând importanţa pe care partidele politice din Germania o acordă Uniunii Europene. Creştin-democraţii sunt reprezentaţi prin fundaţia Kondrad Adenauer, social-democraţii prin Friederich Ebert, liberalii prin Friederich Naumann, iar verzii prin Heinrich Böll.
E foarte interesant ce se va întâmpla în 2008 din punct de vedere al centrelor de gândire europene. Recent s-a aprobat înfiinţarea fundaţiilor politice, instituţii care vor primi anul următor şapte milioane de euro din fondurile europene. Acestea vor fi afiliate unui partid şi vor avea misiunea de a educa populaţia în privinţa instituţiilor europene.
În prezent există câteva încercări de coagulare la nivel comunitar a “cercetărilor de partid”, precum cele ale creştin-democraţilor europeni (EPP) sau cele ale socialiştilor europeni (PES). Având în vedere că alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009 sunt privite cu mare atenţie de partidele politice, cu siguranţă vom asista în următoarele 12 luni la o mai mare vizibilitate a “marilor doctrine europene” prin “vocea” fundaţiilor politice.
În România, doar PSD dispune de o astfel de construcţie de tip think tank Fundaţia Institutul “Ovidiu Şincai“. Este de aşteptat ca şi “curentul popular” din România şi liberalii români să aibă în vedere astfel de entităţi, deosebit de utile în munca ideologică.
La Bruxelles principalele idei politice nu se lansează noaptea, prin intermediul televiziunilor comerciale, ci există o abordare structurată: un centru de gândire efectuează o cercetare pe politica respectivă, se organizează un eveniment public la care se invită principalii “actori UE“, presa “acoperă” evenimentul, iar clasa politică începe discuţia pe subiectul indicat.
Dan LUCA / Bruxelles
Trei “mărci” fac diferenţa în Bruxelles: CEPS (având ca partener român Institutul European din România), EPC şi Friends of Europe. Recent, în 2004, a apărut pe piaţă şi Bruegel, dar abordarea macro-economică a acestora ia timp până la a atinge consacrarea.
Fundaţiile politice germane sunt prezente în Bruxelles cu secretariate impresionante, arătând importanţa pe care partidele politice din Germania o acordă Uniunii Europene. Creştin-democraţii sunt reprezentaţi prin fundaţia Kondrad Adenauer, social-democraţii prin Friederich Ebert, liberalii prin Friederich Naumann, iar verzii prin Heinrich Böll.
E foarte interesant ce se va întâmpla în 2008 din punct de vedere al centrelor de gândire europene. Recent s-a aprobat înfiinţarea fundaţiilor politice, instituţii care vor primi anul următor şapte milioane de euro din fondurile europene. Acestea vor fi afiliate unui partid şi vor avea misiunea de a educa populaţia în privinţa instituţiilor europene.
În prezent există câteva încercări de coagulare la nivel comunitar a “cercetărilor de partid”, precum cele ale creştin-democraţilor europeni (EPP) sau cele ale socialiştilor europeni (PES). Având în vedere că alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009 sunt privite cu mare atenţie de partidele politice, cu siguranţă vom asista în următoarele 12 luni la o mai mare vizibilitate a “marilor doctrine europene” prin “vocea” fundaţiilor politice.
În România, doar PSD dispune de o astfel de construcţie de tip think tank Fundaţia Institutul “Ovidiu Şincai“. Este de aşteptat ca şi “curentul popular” din România şi liberalii români să aibă în vedere astfel de entităţi, deosebit de utile în munca ideologică.
La Bruxelles principalele idei politice nu se lansează noaptea, prin intermediul televiziunilor comerciale, ci există o abordare structurată: un centru de gândire efectuează o cercetare pe politica respectivă, se organizează un eveniment public la care se invită principalii “actori UE“, presa “acoperă” evenimentul, iar clasa politică începe discuţia pe subiectul indicat.
Dan LUCA / Bruxelles