Cineva din România m-a întrebat ce ne lipseşte nouă, ca români, pentru a ne afirma mai bine pe plan european? Suntem în Uniunea Europeană şi parcă simţim că nu este suficient, se pare că ne scapă ceva şi “poza” nu iese perfect.
Subliniam încă de anul trecut, referindu-mă la resursele europene în Bruxelles-ul european, că suntem competitivi, dar e nevoie de o abordare pragmatică, atât la nivelul de individ, cât şi în ceea ce priveşte structura învăţământului românesc.
Oameni cu pregătire teoretica avem, poate chiar punem acccentul prea mult pe amănunte şi “chichiţe” teoretice. Cu siguranţă ne lipseşte însă latura practică. Încă o dată vreau să subliniez, în acest context, importanţa educaţiei non-formale în procesul cunoaşterii. Educaţia formală nu este suficientă pentru competitivitate europeană.
Nu cred nici că limbile străine sunt handicapul cel mai mare pentru români. E drept, “inerţia” învăţământului comunist se mai răsfrânge încă asupra multor compatrioţi, dar sute de mii de români sunt integraţi deja în structurile europene sau internaţionale în care limba de lucru este de cele mai multe ori engleza.
“Reţeaua personală” (pe cine ştim şi, în special, cine ne cunoaşte) este ceva ce trebuie să avem în vedere, dar desigur aceasta se clădeşte în timp.
Ce ne lipseşte mult este, să o numesc “arta” de a înţelege global structura europeană. Trebuie să observam cum ne afectează acest proces la nivel de individ şi apoi cum să acţionăm sectorial. Elaborarea strategiilor sectoriale este cheia. Nu cred în studii de think tank de sute de pagini în care avem un amestec de opinii despre toate politicile, de la toată lumea. Este necesară descrierea în două–trei pagini a, să zicem, politica energetică – unde este dinamica legislativă la nivel european, ce implicaţii are pentru noi, care sunt “jucătorii” de pe piaţă. E normal să avem la fiecare politică sectorială o astfel de “radiografie”.
Mai rămâne ceva ce trebuie menţionat. Ne mişcăm greu ca sistem românesc, dar sistemul este creat de noi, de români. E uşor să acuzăm un sistem din care facem parte, fără a analiza cum ne putem aduce noi contribuţia la schimbare. Nu există încă o adevărată delegare a responsabilităţii, dar nici o asumare a acesteia, din partea celor care trebuie să implementeze hotărârile luate. Prea învârtim pe toate părţile un scenariu şi nu luăm decizii la timp, iar apoi, sub presiunea termenelor limită, aprobăm strategii la repezeală. Mă doare să văd zeci de funcţionari din România care iţi explică situaţia având la ochi cearcane demne de Cartea Recordurilor: “Lucrăm ca nebunii de dimineaţa şi până la orele 22, în fiecare zi şi poate şi sâmbăta. De multe ori avem impresia că ne învârtim în cerc şi nu vedem progresul.”
Cred că e timpul să privim mai realist dimensiunea europeană, nu trebuie să ne sperie acest lucru, şi e nevoie “să ne mişcăm repede”. Nimeni nu are răbdare la “filozofia chibritului, tipic românească” şi puţini ne vor transmite direct acest mesaj. Mi-a plăcut expresia unui pilot de curse, Mario Andretti, care poate să fie o sugestie: “Dacă ai totul sub control, înseamnă că nu te mişti destul de rapid.”
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 30 ianuarie 2008
luni, 28 ianuarie 2008
Identitatea şi valorile europene
Având în vedere că la nivelul UE anul 2008 este un an preelectoral, identitatea europeană şi dezbaterile despre valorile europene se vor face vizibile pe agenda politicienilor.
Până acum, identitatea Uniunii Europene a fost predominant definită politic. În ultimii ani s-a accentuat tot mai mult ideea că o comunitate politică are nevoie de un set comun de valori şi referinţe pentru a-i ghida acţiunile şi a-i conferi legitimitate.
Condiţiile preliminarii pentru apariţia identităţii europene se pot structura pe 3 paliere:
1. Politice:
Până acum, identitatea Uniunii Europene a fost predominant definită politic. În ultimii ani s-a accentuat tot mai mult ideea că o comunitate politică are nevoie de un set comun de valori şi referinţe pentru a-i ghida acţiunile şi a-i conferi legitimitate.
Condiţiile preliminarii pentru apariţia identităţii europene se pot structura pe 3 paliere:
1. Politice:
- participare democratică la toate nivelele
- mai multă democraţie la nivelul UE
- concentrarea pe dimensiunile europene în anumite domenii (în special istorie)
- mai mult interes pentru învăţarea limbilor străine, mai multe mobilităţi europene etc.
3. Coeziune socială şi economică:
- eliminarea diferenţelor sociale şi economice
Politic vorbind, cu o participare la votul pentru Parlamentul European de aproximativ 30%, este clar că factorii de decizie au nevoie de strategii puternice de comunicare pentru ca cetăţenii să legitime construcţia comunitară.
Politica educaţională, dar şi cea culturală, este considerată la Bruxelles precum o Cenuşăreasă a sistemului – “e importantă, dar nu alocăm fonduri şi atenţie. Să sperăm însă că ne va surprinde plăcut prin rezultate.” Expresii precum “e de competenţa statelor membre” sau “noi facem deja destule cu bugetul pe care îl avem” sunt pe buzele oficialilor europeni când vorbim de educaţia europeană.
Mobilităţile europene sunt mai mult “tolerate” decât “sprijinite” de către instituţiile europene, iar programele de educaţie comunitare contemporane sunt parcă rupte din anii ’80, nici o schimbare de aproape 20 de ani. Nu se întrevede nimic nou pentru tineretul european şi e păcat că echipa doamnei Wallström nu “simte” că succesul comunicării către tinerii Europei contemporane nu este doar ambalajul, ci conţinutul oferit.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 24 ianuarie 2008
Grupurile de interese europene şi Web 2.0
În luna noiembrie a anului trecut prezentam rolul inserţiilor video şi a blogurilor în comunicarea europeană. De câteva zile am concluzionat un nou sondaj de opinie, de data aceasta ţinta fiind grupurile de interese prezente în capitala Europei.
294 răspunsuri primite şi câteva concluzii interesante:
- Deşi 60% dintre federaţiile europene sunt familiarizate cu blog-urile, doar 32% văd în blog un canal de comunicare extern.
- 80% dintre cei care au răspuns la chestionar urmăresc video-uri online, iar 45% întrevăd o valuare adăugată în utilizarea video online ca şi procedeu de comunicare.
- Dacă ne referim la “content syndication”, 36% dintre federaţii consideră că este importantă o astfel de “aplicaţie web” pentru activitatea pe care o desfăşoară.
Mai multe informaţii despre acest sondaj de opinie – incluzând surse de informare, strategii optinime de comunicare, structura de organizare, toate raportate la federaţiile europene din Bruxelles-ul european - se vor prezenta cu prilejul EuroConference2008 de la Bruxelles din 28 februarie 2008.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 21 ianuarie 2008
Cluj-ul, Nokia şi UE
Cluj-ul este de câteva zile un subiect european din cauza aşa numitului “caz Nokia”. Nu vreau sa fac un rezumat al celor derulare recent, ci doar să întăresc ce sublinia şi MP Vasile Puşcas: Compania finlandeză a decis să facă această investiţie în judetul Cluj, datorită faptului că aici există forţă de muncă înalt calificată, apreciată inclusiv în Germania, dar şi în alte state membre ale UE. Există un potenţial de piaţă autohton şi învecinat de mare anvergură, care poate contribui la creşterea competitivităţii economice a Uniunii Europene.
Îmi amintesc discuţia avută în 2005 cu prilejul primei întâlniri a Comitetului European al Clujului. Rectorul Universităţii Tehnice din Cluj, Radu Munteanu, menţiona: Clujul este un oraş atipic. Cei 70.000 de studenţi din Cluj fac din universităţi „cel mai mare angajator din judeţul Cluj”. Sublinia de asemenea că investiţiile de calitate din România se fac „trecând prin mediu academic”. „Marile companii se înghesuie să recruteze studenţii clujeani, în special în domeniul tehnic”.
Normal că este frustrant să se închidă o fabrică, mă gândesc la familiile celor disponibilizaţi şi problemele create, dar nu este nici prima, şi nici ultima consecinţă a mondializării. Pentru clujeni este bine ca fabrica deschisă la Cluj să funcţioneze, şi cu siguranţă alte „mărci” ne vor căuta.
Ca şi o anecdotă, v-aţi întrebat de ce Nokia nu a deschis fabrica direct în China, zonă cunoscută pentru costurile de producţie mici, datorate forţei de muncă iefine? Mi s-a spus că este uşor să deschizi producţia în China, dar în câteva luni te vei trezi că alături de fabrica „Nokia-original” se vor construi alte 5 fabrici „Nokia-China” care absoarb direct tehnologia proaspăt venită.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 19 ianuarie 2008
România – o Austrie a Balcanilor de Vest?
Acum vreo 10-15 ani Budapesta era oraşul în care multe multinaţionale îşi implementau sediul pentru Europa Centrala şi de Est. Era oraşul care tenta prin deschidere şi proximitate geografică.
În ultimii 5 ani Viena a lua locul capitalei ungare. Îmi amintesc chiar studiul “Footprint România” pe care l-am coordonat în 2006 prin intermediul Clubului “România-UE” Bruxelles şi răspunsurile la întrebarea “Care sunt principalele ţări partenere ale României?”. 6% dintre europeni considerau că Austria, chiar dacă nu exista nici o bază economică, culturală sau politică. Menţionam atunci că poziţionarea Austriei drept “ghid pentru ţările central europene” era motivul principal pentru care a fost considerată ţara parteneră a României de către participanţii la sondaj.
Anii au trecut, România este acum membră a Uniunii Europene, şi poate este timpul să ne facem şi noi strategii realiste de lideri regionali. Mi-a plăcut abordarea României în politica cercetării europene şi a Balcanilor de Vest. Am reflectat-o recent în articolul de pe EurActiv: România sprijină Preşedenţia slovenă a UE în domeniul cercetării şi a Balcanilor de Vest.
Ideea nu e rea şi cred că poate să prindă contur dacă există o viziune şi o abordare plină de sens. Conflictul iugoslav a făcut din Balcanii de Vest ceva cu greu de imaginat acum vreo 20 de ani. E nevoie de ajutor în zonă şi România poate să se implice. E complex însă procesul de reconstrucţie: infrastructură, bănci stabile, economie de calitate - sunt doar câţiva din factorii care trebuie avuţi în vedere.
Dan LUCA / Bruxelles
În ultimii 5 ani Viena a lua locul capitalei ungare. Îmi amintesc chiar studiul “Footprint România” pe care l-am coordonat în 2006 prin intermediul Clubului “România-UE” Bruxelles şi răspunsurile la întrebarea “Care sunt principalele ţări partenere ale României?”. 6% dintre europeni considerau că Austria, chiar dacă nu exista nici o bază economică, culturală sau politică. Menţionam atunci că poziţionarea Austriei drept “ghid pentru ţările central europene” era motivul principal pentru care a fost considerată ţara parteneră a României de către participanţii la sondaj.
Anii au trecut, România este acum membră a Uniunii Europene, şi poate este timpul să ne facem şi noi strategii realiste de lideri regionali. Mi-a plăcut abordarea României în politica cercetării europene şi a Balcanilor de Vest. Am reflectat-o recent în articolul de pe EurActiv: România sprijină Preşedenţia slovenă a UE în domeniul cercetării şi a Balcanilor de Vest.
Ideea nu e rea şi cred că poate să prindă contur dacă există o viziune şi o abordare plină de sens. Conflictul iugoslav a făcut din Balcanii de Vest ceva cu greu de imaginat acum vreo 20 de ani. E nevoie de ajutor în zonă şi România poate să se implice. E complex însă procesul de reconstrucţie: infrastructură, bănci stabile, economie de calitate - sunt doar câţiva din factorii care trebuie avuţi în vedere.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 17 ianuarie 2008
Spaţiul Public European în România
Aşa cum menţionam încă de anul trecut instituţiile europene vor pune un mare accent pe comunicarea cu cetăţenii pentru a pregăti alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2009.
Uniunea Europeana dispune de o capacitate uluitoare de a lansa “mărci” pe care încearcă apoi să le explice. European Public Sphere a intrat de câţiva ani în vocabularul comunitar, iar recent au apărut două noi idei: dezvoltarea unei reţele de European Public Spaces - Spaţii Publice Europene - şi Pilot Information Networks (PINs) – Reţelele pilot de informare pentru a îmbunătăţi comunicarea dintre politicienii europeni şi naţionali precum şi comunicarea cu ceilalţi formatori de opinie.
Dacă ne referim la spaţiile publice europene, Comisia Europeană ne explică: “proiectul debutează la Casele Europei din Tallinn, Dublin şi Madrid. Faza pilot a acestor spaţii publice europene va atrage un public nou şi va genera o nouă imagine vizuală – una care este, de asemenea, mai orientată către generaţia tânără”.
Mă ocup de implementarea conceptului de Casă a Europei în România încă din 1995. Casa Europei la Cluj funcţionează ca entitate juridică încă din anul 1996. M-am inspirat în acest exerciţiu de localizarea europeanului pe structura locală din experienţa colegilor din Montpellier (Franţa). Desigur nu avem la Cluj aceeaşi activitate ca în Franţa, dar potenţial există. La mai bine de 10 ani de la înfiinţare, „Casa Europei“ reprezintă la Cluj un adevărat izvor de idei care se pot pune în aplicare.
Dacă analizăm însă termenul de „Casă a Europei“, în Franţa descoperim că acestea sunt asociaţii locale, care activează cu sprijinul Comisiei Europene şi acordul autorităţilor publice (beneficiind de subvenţii). Chiar dacă insituţiile locale clujene adoră conceptul de „Casă a Europei“, nu există încă pârghiile de finanţare consistentă pentru o deschiderea activităţilor către publicul larg.
Comisia Europeană doreşte să pună în valoare Casele Europei în capitalele statelor membre, dar eu nu cred ca este suficient. Trebuie să se pună în aplicare un mecanism ca astfel de entitati sa existe şi în alte oraşe europene, chiar dacă nu sunt capitale. E nevoie de astfel de entităţi mai mult în provincie decât în capitală.
Dan LUCA / Bruxelles
Uniunea Europeana dispune de o capacitate uluitoare de a lansa “mărci” pe care încearcă apoi să le explice. European Public Sphere a intrat de câţiva ani în vocabularul comunitar, iar recent au apărut două noi idei: dezvoltarea unei reţele de European Public Spaces - Spaţii Publice Europene - şi Pilot Information Networks (PINs) – Reţelele pilot de informare pentru a îmbunătăţi comunicarea dintre politicienii europeni şi naţionali precum şi comunicarea cu ceilalţi formatori de opinie.
Dacă ne referim la spaţiile publice europene, Comisia Europeană ne explică: “proiectul debutează la Casele Europei din Tallinn, Dublin şi Madrid. Faza pilot a acestor spaţii publice europene va atrage un public nou şi va genera o nouă imagine vizuală – una care este, de asemenea, mai orientată către generaţia tânără”.
Mă ocup de implementarea conceptului de Casă a Europei în România încă din 1995. Casa Europei la Cluj funcţionează ca entitate juridică încă din anul 1996. M-am inspirat în acest exerciţiu de localizarea europeanului pe structura locală din experienţa colegilor din Montpellier (Franţa). Desigur nu avem la Cluj aceeaşi activitate ca în Franţa, dar potenţial există. La mai bine de 10 ani de la înfiinţare, „Casa Europei“ reprezintă la Cluj un adevărat izvor de idei care se pot pune în aplicare.
Dacă analizăm însă termenul de „Casă a Europei“, în Franţa descoperim că acestea sunt asociaţii locale, care activează cu sprijinul Comisiei Europene şi acordul autorităţilor publice (beneficiind de subvenţii). Chiar dacă insituţiile locale clujene adoră conceptul de „Casă a Europei“, nu există încă pârghiile de finanţare consistentă pentru o deschiderea activităţilor către publicul larg.
Comisia Europeană doreşte să pună în valoare Casele Europei în capitalele statelor membre, dar eu nu cred ca este suficient. Trebuie să se pună în aplicare un mecanism ca astfel de entitati sa existe şi în alte oraşe europene, chiar dacă nu sunt capitale. E nevoie de astfel de entităţi mai mult în provincie decât în capitală.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 14 ianuarie 2008
Alegeri la nivelul regiunilor de dezvoltare?
Recent am publicat un articol pe EurActiv cu titlul Organizatiile non-guvernamentale - suport pentru absorbtia fondurilor europene. Vreau sa comentez ultimul paragraf referitor la tema: “E nevoie sa exista si alegeri legislative la nivelul regiunilor de dezvoltare?”
Pentru absorbtia fondurilor de aderare, dar nu numai, Romania a fost “decupata” in 8 regiuni de dezvoltare. Imi amintesc in 1999 cand lucram ca si consultant pentru IBF si faceam parte dintr-o echipa care avea ca obiectiv mediatizarea acestui “proiect european”. A explica in Romania aceste “regiuni” si cine le “conduce” e inca greu de inteles de publicul larg la aproape 10 ani de la implementare.
Cunoastem ca avem alesi la nivel judetean si national, dar nu exista “alegeri regionale”. In cadrul unor partide politice din Romania se observa o anumita abordare care se refera la cele 8 regiuni, daca nu ma insel la PSD si PNL. Acum cativa ani, cand se discuta despre posibilitati asupra modului de alegere a parlamentarilor europeni in Romania, deputatul Vasile Puscas propunea chiar alegeri pe circumscriptii regionale.
Cred ca in acest moment e dificil ca politicienii “sa lupte” pentru regiunile lor, atata timp cand sunt alesi pe liste judetene sau nationale. De asemenea cum se prezinta un presedinte de Consiliu Judetean din Romania intr-o intalnire europeana? “Ma numesc X si sunt presedintele Consiliului Judetean Y, care face parte insa din regiunea de dezvoltare Z”. Hai sa fim seriosi!
Desigur Romania nu duce lipsa de politicieni si nu cred ca alta structura de “alesi regionali” este solutia. Poate o dezbatere insa pe aceasta tema este binevenita.
Dan LUCA / Bruxelles
Pentru absorbtia fondurilor de aderare, dar nu numai, Romania a fost “decupata” in 8 regiuni de dezvoltare. Imi amintesc in 1999 cand lucram ca si consultant pentru IBF si faceam parte dintr-o echipa care avea ca obiectiv mediatizarea acestui “proiect european”. A explica in Romania aceste “regiuni” si cine le “conduce” e inca greu de inteles de publicul larg la aproape 10 ani de la implementare.
Cunoastem ca avem alesi la nivel judetean si national, dar nu exista “alegeri regionale”. In cadrul unor partide politice din Romania se observa o anumita abordare care se refera la cele 8 regiuni, daca nu ma insel la PSD si PNL. Acum cativa ani, cand se discuta despre posibilitati asupra modului de alegere a parlamentarilor europeni in Romania, deputatul Vasile Puscas propunea chiar alegeri pe circumscriptii regionale.
Cred ca in acest moment e dificil ca politicienii “sa lupte” pentru regiunile lor, atata timp cand sunt alesi pe liste judetene sau nationale. De asemenea cum se prezinta un presedinte de Consiliu Judetean din Romania intr-o intalnire europeana? “Ma numesc X si sunt presedintele Consiliului Judetean Y, care face parte insa din regiunea de dezvoltare Z”. Hai sa fim seriosi!
Desigur Romania nu duce lipsa de politicieni si nu cred ca alta structura de “alesi regionali” este solutia. Poate o dezbatere insa pe aceasta tema este binevenita.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 9 ianuarie 2008
3 lideri europeni şi 3 teme europene
Pe plan european 2008 pregăteşte marea confruntare electorală din iunie 2009. Încă din primele zile ale anului a avut loc la Bruxelles o dezbatere în care liderii principalelor grupuri politice din Parlamentul European şi-au exprimat aşteptările de la anul recent început.
Ratificarea Tratatului de la Lisabona este un eveniment major. Se pare că doar Irlanda va organiza referendum, urmând ca celelalte 26 de ţări membre să «îl treacă doar prin Parlamentele naţionale». Vom vorbi mult anul acesta despre Irlanda. «Irlanda are în mâini destinul Europei» - zicea Graham Watson (liderul liberalilor din Parlamentul European). Îmi amintesc de NU-ul irlandez din 2002 la ratificarea (din nou prin referendum) a Tratatului de la Nisa. Speram să nu ajungem din nou la astfel de situaţii. Şi în Marea Britanie şi Cehia pot apărea însă probleme cu procesul de ratificare.
Liderul socialiştilor din Parlamentul European, Martin Schulz, subliniază că «dosarul Kosovo» este decisiv pentru politica externă a UE: «În două-trei luni Uniunea Europeană are posibilitatea să demonstreze dacă poate sau nu acţiona împreună».
Joseph Daul (preşedintele grupului EPP-ED) menţiona importanţa comunicării între parlamentarii europeni şi cei din parlamentele naţionale, însă recomanda ca «Parlamentarii din Parlamentele naţionale au obligaţia să îi ia la întrebări pe miniştii din ţara lor înainte ca aceştia să decidă la Bruxelles în problemele europene majore».
Sper ca şi în Romania să existe mai multe discuţii pe teme europene precum: ce aduce nou Tratatul de la Lisabona, «dosarul Kosovo» şi comunicarea senatorilor cu Guvernul Tăriceanu în marile dosare ale Europei contemporane.
Dan LUCA / Bruxelles
Ratificarea Tratatului de la Lisabona este un eveniment major. Se pare că doar Irlanda va organiza referendum, urmând ca celelalte 26 de ţări membre să «îl treacă doar prin Parlamentele naţionale». Vom vorbi mult anul acesta despre Irlanda. «Irlanda are în mâini destinul Europei» - zicea Graham Watson (liderul liberalilor din Parlamentul European). Îmi amintesc de NU-ul irlandez din 2002 la ratificarea (din nou prin referendum) a Tratatului de la Nisa. Speram să nu ajungem din nou la astfel de situaţii. Şi în Marea Britanie şi Cehia pot apărea însă probleme cu procesul de ratificare.
Liderul socialiştilor din Parlamentul European, Martin Schulz, subliniază că «dosarul Kosovo» este decisiv pentru politica externă a UE: «În două-trei luni Uniunea Europeană are posibilitatea să demonstreze dacă poate sau nu acţiona împreună».
Joseph Daul (preşedintele grupului EPP-ED) menţiona importanţa comunicării între parlamentarii europeni şi cei din parlamentele naţionale, însă recomanda ca «Parlamentarii din Parlamentele naţionale au obligaţia să îi ia la întrebări pe miniştii din ţara lor înainte ca aceştia să decidă la Bruxelles în problemele europene majore».
Sper ca şi în Romania să existe mai multe discuţii pe teme europene precum: ce aduce nou Tratatul de la Lisabona, «dosarul Kosovo» şi comunicarea senatorilor cu Guvernul Tăriceanu în marile dosare ale Europei contemporane.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 2 ianuarie 2008
2008 din punct de vedere...
...european
De la anul 2008 se aşteaptă multe pe plan comunitar. Parlamentul European devine tot mai puternic în ”poza” instituţiilor europene şi de aceea ne raportăm în multe situaţii la alegerile din iunie 2009. Deci, la nivel comunitar, putem să ne considerăm într-un an preelectoral, care aduce implicaţiile corespunzătoare.
În partidele politice europene au loc consultări şi apoi se vor organiza congrese europene cu un mandat special, acela de validare a ”manifestelor” pentru campania europeană. Având în vedere noile dezvoltări legislative, în primăvara lui 2009 vom asista la prima campanie cu adevărat europeană, cu substanţiale fonduri europene alocate, o nouă ERĂ pentru politica europeană.
Vom vorbi mult în 2008 şi despre ratificarea proaspătului semnat Tratat de la Lisabona. În unele ţări, precum România, aceasta este o formalitate, dar în alte ţări europene, e drept, nu multe la număr, discuţiile despre consultările populare lasă loc speculaţiilor.
Început în 2004, mandatul ”echipei Barroso” se apropie de sfârşit, iar anul 2008 este perfect pentru bilanţuri. Se va insista foarte mult pe comunicarea cu cetăţenii Uniunii Europene şi explicaţii pe linia generală ”UE face foarte mult pentru tine, chiar dacă nu este tot timpul evident”. Astfel, materiale precum ”Top zece al realizărilor Uniunii în 2007” sau “Retrospectiva: Ce a făcut Parlamentul European în 2007” vor invada mass media europeană şi în acest an.
De câteva zile au început cele 6 luni ale Preşedenţiei slovene a UE. E o adevărată piatră de încercare pentru o ţară cu sub două milioane de locuitori, dar şi un simbol pentru ţările din “noua Europă”, cele care au aderat începând cu 2004. Preşedenţia slovenă a UE se va concentra asupra Balcanilor occidentali, cu dosare foarte complexe precum cel al provinciei Kosovo. Aşa cum preciza retoric preşedintele Barroso: "Americanii au o poziţie, ruşii au o poziţie. Are şi UE o poziţie în privinţa Kosovo?"
A doua parte a anului va pune în lumină ambiţiile Preşedenţiei franceze a UE. Este un interesant test pentru Nicolas Sarkozy în a da un nou suflu european Franţei. Franţa va avea ca subiecte preferate schimbările climaterice şi politica energetică.
…românesc
România intră în anul doi ca membru al Uniunii şi sperăm ca experinţa primul an să ajute. În 2007 am semnat bine “contractele cu UE” pentru finanţări europene, iar în 2008 este cazul să absorbim din fondurile alocate. Abia de acum vom putea vorbi de procente de reuşită şi avantajele financiare pe care le-am dobândit făcând parte din Uniune.
Încă din ianuarie ne aşteaptă raportul pe justiţie şi mulţi anticipează ca acesta să fie foarte dur pentru România. Nu se pune în acest moment problema activării clauzei, dar este un serios barometru pentru ce se aşteaptă din partea Comisiei Europene în iulie 2008.
Ştim că avem alegeri locale şi naţionale în România, iar pasiunile se vor dezlănţui din nou. Sper ca temperamentul românesc, uneori prea balcanic, să nu afecteze imaginea externă a României.
Este interesant de văzut în anul 2008 ce vor face românii din Parlamentul European. Au promis multe în campania electorală recent încheiată, iar acum se lansează cu toţii într-o luptă contra cronometru pentru a demonstra că şi în 18 luni se poate face ceva în legislativul european.
Puţin mediatizată până acum în presa românească este numirea în premieră în fruntea Reprezentanţei Comisiei Europene a unui român, în persoana lui Nicolae Idu. Alături de comisarul european Leonard Orban, este poate cel mai clar simbol că atunci când vorbim de structura comunitară nu mai există ”noi şi ei” ci doar un mare ”NOI”.
Dan LUCA / Bruxelles
De la anul 2008 se aşteaptă multe pe plan comunitar. Parlamentul European devine tot mai puternic în ”poza” instituţiilor europene şi de aceea ne raportăm în multe situaţii la alegerile din iunie 2009. Deci, la nivel comunitar, putem să ne considerăm într-un an preelectoral, care aduce implicaţiile corespunzătoare.
În partidele politice europene au loc consultări şi apoi se vor organiza congrese europene cu un mandat special, acela de validare a ”manifestelor” pentru campania europeană. Având în vedere noile dezvoltări legislative, în primăvara lui 2009 vom asista la prima campanie cu adevărat europeană, cu substanţiale fonduri europene alocate, o nouă ERĂ pentru politica europeană.
Vom vorbi mult în 2008 şi despre ratificarea proaspătului semnat Tratat de la Lisabona. În unele ţări, precum România, aceasta este o formalitate, dar în alte ţări europene, e drept, nu multe la număr, discuţiile despre consultările populare lasă loc speculaţiilor.
Început în 2004, mandatul ”echipei Barroso” se apropie de sfârşit, iar anul 2008 este perfect pentru bilanţuri. Se va insista foarte mult pe comunicarea cu cetăţenii Uniunii Europene şi explicaţii pe linia generală ”UE face foarte mult pentru tine, chiar dacă nu este tot timpul evident”. Astfel, materiale precum ”Top zece al realizărilor Uniunii în 2007” sau “Retrospectiva: Ce a făcut Parlamentul European în 2007” vor invada mass media europeană şi în acest an.
De câteva zile au început cele 6 luni ale Preşedenţiei slovene a UE. E o adevărată piatră de încercare pentru o ţară cu sub două milioane de locuitori, dar şi un simbol pentru ţările din “noua Europă”, cele care au aderat începând cu 2004. Preşedenţia slovenă a UE se va concentra asupra Balcanilor occidentali, cu dosare foarte complexe precum cel al provinciei Kosovo. Aşa cum preciza retoric preşedintele Barroso: "Americanii au o poziţie, ruşii au o poziţie. Are şi UE o poziţie în privinţa Kosovo?"
A doua parte a anului va pune în lumină ambiţiile Preşedenţiei franceze a UE. Este un interesant test pentru Nicolas Sarkozy în a da un nou suflu european Franţei. Franţa va avea ca subiecte preferate schimbările climaterice şi politica energetică.
…românesc
România intră în anul doi ca membru al Uniunii şi sperăm ca experinţa primul an să ajute. În 2007 am semnat bine “contractele cu UE” pentru finanţări europene, iar în 2008 este cazul să absorbim din fondurile alocate. Abia de acum vom putea vorbi de procente de reuşită şi avantajele financiare pe care le-am dobândit făcând parte din Uniune.
Încă din ianuarie ne aşteaptă raportul pe justiţie şi mulţi anticipează ca acesta să fie foarte dur pentru România. Nu se pune în acest moment problema activării clauzei, dar este un serios barometru pentru ce se aşteaptă din partea Comisiei Europene în iulie 2008.
Ştim că avem alegeri locale şi naţionale în România, iar pasiunile se vor dezlănţui din nou. Sper ca temperamentul românesc, uneori prea balcanic, să nu afecteze imaginea externă a României.
Este interesant de văzut în anul 2008 ce vor face românii din Parlamentul European. Au promis multe în campania electorală recent încheiată, iar acum se lansează cu toţii într-o luptă contra cronometru pentru a demonstra că şi în 18 luni se poate face ceva în legislativul european.
Puţin mediatizată până acum în presa românească este numirea în premieră în fruntea Reprezentanţei Comisiei Europene a unui român, în persoana lui Nicolae Idu. Alături de comisarul european Leonard Orban, este poate cel mai clar simbol că atunci când vorbim de structura comunitară nu mai există ”noi şi ei” ci doar un mare ”NOI”.
Dan LUCA / Bruxelles