Cu câteva zile înaintea Summit-ului NATO, am petrecut 72 de ore într-o capitală a României marcată de acest eveniment. Este incredibil cum un oraş de peste două milioane de locuitori este conectat la acest eveniment. Nu greşesc când afirm că pentru bucureşteni sunt pregătiri ca şi cum Jocurile Olimpice s-ar derula pe Dâmboviţa.
Nu zice nimeni că nu este important să pregătim acest eveniment la standarde internaţionale, dar prea se dă impresia de “pompieristic” şi, ceea ce este mai rău, de slugărnicie. Eu credeam că poporul român este cel mai important lucru pentru policienii români, dar felul în care sunt trataţi cetăţenii unei ţări membre a Uniunii Europene lasă mult de dorit. “Trece coloana oficială şi nimeni să nu mişte!” sau repetiţii despre cum să blocăm străzile şi voi, cetăţenii de rând, staţi ore în şir în ambuteiaje, că oricum cui îi pasă de planificările voastre cotidiene.
Mi-au venit în minte două situaţii asemănătoare din Egipt şi Bruxelles. Vi le prezint pentru a vedea cam în ce direcţie se îndreaptă România.
Am fost şi eu acum vreo doi ani o săptămână în Egipt: plajă la Marea Roşie şi o excursie de o zi să vizităm Luxor-ul. Ne-au “împachetat” agenţiile de turim locale în vreo 20-30 de autocare şi cu poliţie, girofar şi protocol, am traversat vreo 150 de kilometri. Tot la 5 kilometri erau baraje de poliţie, care opreau maşinile localnicilor, pentru a trece “coloana oficială de turişti”. Senzaţia era interesantă, îţi dădea putere, dar era clar, egiptenii erau “ridiculizaţi” la ei în ţară. E drept, turiştii aduc bani într-o ţară săracă, dar nu eram chiar faraoni.
Trăiesc de ani buni într-un oraş, care găzduieşte sediul NATO şi Summit-uri de toate felurile, europene sau internaţionale. O medie de 10-20 de miniştri vin în oraş în fiecare zi. Iar de două ori pe an, în decembrie şi iunie, timp de două zile, se desfăşoară Summit-ul European, cu zeci de preşedinţi şi personalităţi. Că cei din Bruxelles pregătesc cu migală aceste evenimente, e evident, dar nu am auzit până acum de blocaje exagerate – fiindcă trece coloana oficială -, iar practic oraşul nu simte aceste întâlniri superpolitizate. Reamintesc, Bruxelles are doar jumătate din populaţia Bucureştiului.
Repet, e foarte bine că organizăm astfel de evenimente la Bucureşti, precum Summit-ul NATO. Mulţi prieteni, ziarişti de la Bruxelles, de abia aşteaptă să viziteze România şi Casa Poporului. Dar de ce trebuie, ca la aproape 20 de ani de la Revoluţie, să ne comportăm ca la “vizitele de lucru ale lui Ceauşescu”: vopsim gardul, ascundem murdăria sub preş şi “dă Doamne să iasă bine!”.
Turismul, fie el făcut de politicieni, este o afacere grozavă în multe ţări, nu o povară. Blocăm oraşul că vin “câteva mii de străini”, când Bucureşti-ul trebuie să aibă zilnic cifre aproximative de turişti veniţi din toate colţurile lumii. Numai din Bruxelles, sute de oameni vor să petreacă 2-3 zile în capitala noului stat membru al Uniunii Europene, dar aşteaptă ca România să vină cu oferte turistice adaptate secolului în care trăim.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 31 martie 2008
duminică, 23 martie 2008
Sistemul educaţional românesc: percepţie sau realitate?
Care sunt ţările europene cu cel mai bun sistem educaţional? Citeam recent într-un articol din Foreign Policy că marile “puteri educaţionale” nu sunt şi mari puteri politice, dar performanţele în educaţie ale cetăţenilor se reflectă şi în calitatea economiilor respective. Vorbim despre puteri ca Finlanda, Olanda, Irlanda, dar şi Polonia, Estonia ori Slovenia. România se află mult sub medie, la toţi indicatorii.
Să fiu sincer acest studiu îmi confirmă percepţia despre sistemul educaţional din România. Nu toţi românii îşi permit să urmeze licee private sau să facă facultatea în străinătate. E nevoie de lucruri simple, dar de o implementare sănătoasă, fără “chichiţe” populist-politice, ce nu aduc nici o schimbare reală în bine.
Trebuie să avem şi în România o abordare mai realistă, iar discuţia despre “locurile de muncă ale viitorului” nu este încă prezentă nici măcar în media. Trăim într-o lume foarte dinamică, în care globalizarea şi tehnologia îşi pun amprenta pe tot. Aceste schimbări aduc oportunităţi noi, iar sistemele educaţionale trebuie să realizeze cadrul în care tinerii trebuie să fie ajutaţi în a se orienta şi la propriu şi la figurat.
Mulţi români mă întreabă cum am reuşit să “intru” şi să lucrez în Bruxelles încă din 1997? Să fiu sincer nici facultatea din România, şi nici masterul de la Bruxelles nu au fost determinante. E drept ele au ajutat, mi-au dat cunoştinţele şi “modul de gândire academic”, necesar pentru a lucra în sisteme performante. Educaţia non-formală a fost decisivă şi de aceea o recomand cu toată inima tinerilor din România. Am scris acum câteva luni câte ceva pe tema resurselor umane în Bruxelles-ul european şi cele prezentate atunci se pot “translata” pe orice sistem competitiv din Europa sau din lume.
Poate am o fixaţie, dar pe lângă educaţia formală, la care specialiştii noştri din politicile educaţionale “umblă” din când în când, e timpul să se conceapă, până nu este târziu, “un cadru de educaţie non-formală”. Nu este doar o chestiune culturală ca în fiecare centru universitar olandez sunt aproximativ 300 de organizaţii non-guvernamentale de tineret. Şi nu întâmplător Olanda “iese bine” în topul educaţional sau managerii olandezi sunt apreciaţi mondial.
În centrele universitare renumite din România, şi mă refer aici la oraşele care aveau acest statut şi înainte de ’89, mai există câte o asociaţie gen AEGEE, BEST, AIESEC sau ELSA, care oferă studenţilor români posibilitatea de implicare şi formare în structuri europene şi internaţionale. În schimb prin cele noi, oferta e aproape nulă.
Dan LUCA / Bruxelles
Să fiu sincer acest studiu îmi confirmă percepţia despre sistemul educaţional din România. Nu toţi românii îşi permit să urmeze licee private sau să facă facultatea în străinătate. E nevoie de lucruri simple, dar de o implementare sănătoasă, fără “chichiţe” populist-politice, ce nu aduc nici o schimbare reală în bine.
Trebuie să avem şi în România o abordare mai realistă, iar discuţia despre “locurile de muncă ale viitorului” nu este încă prezentă nici măcar în media. Trăim într-o lume foarte dinamică, în care globalizarea şi tehnologia îşi pun amprenta pe tot. Aceste schimbări aduc oportunităţi noi, iar sistemele educaţionale trebuie să realizeze cadrul în care tinerii trebuie să fie ajutaţi în a se orienta şi la propriu şi la figurat.
Mulţi români mă întreabă cum am reuşit să “intru” şi să lucrez în Bruxelles încă din 1997? Să fiu sincer nici facultatea din România, şi nici masterul de la Bruxelles nu au fost determinante. E drept ele au ajutat, mi-au dat cunoştinţele şi “modul de gândire academic”, necesar pentru a lucra în sisteme performante. Educaţia non-formală a fost decisivă şi de aceea o recomand cu toată inima tinerilor din România. Am scris acum câteva luni câte ceva pe tema resurselor umane în Bruxelles-ul european şi cele prezentate atunci se pot “translata” pe orice sistem competitiv din Europa sau din lume.
Poate am o fixaţie, dar pe lângă educaţia formală, la care specialiştii noştri din politicile educaţionale “umblă” din când în când, e timpul să se conceapă, până nu este târziu, “un cadru de educaţie non-formală”. Nu este doar o chestiune culturală ca în fiecare centru universitar olandez sunt aproximativ 300 de organizaţii non-guvernamentale de tineret. Şi nu întâmplător Olanda “iese bine” în topul educaţional sau managerii olandezi sunt apreciaţi mondial.
În centrele universitare renumite din România, şi mă refer aici la oraşele care aveau acest statut şi înainte de ’89, mai există câte o asociaţie gen AEGEE, BEST, AIESEC sau ELSA, care oferă studenţilor români posibilitatea de implicare şi formare în structuri europene şi internaţionale. În schimb prin cele noi, oferta e aproape nulă.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 19 martie 2008
Sursele instituţionale şi non-instituţionale de informare în UE
“Informaţia înseamană puterea”. Citatul nu îmi aparţine, dar cred că la ceva de genul “informaţia este un pas important către putere” subscriu cu siguranţă. Dacă vorbim de informaţii despre Uniunea Europeană şi despre funcţionarea sistemului comunitar, inevitabil, numele Bruxelles-ului e primul care ne vine în minte. În timp, odată cu apariţia internetului, sursele online devin predominante. Asta nu însemană că doar stând în faţa calculatorului cunoaştem totul despre UE.
Dacă ne referim la sursele de informare instituţionale, Portalul Europa este “umbrela informaţională”. Comunicatele de presă ale Comisiei Europene se pot vizualiza în fiecare zi la orele 13 (ora României) pe “Press Room”. Se pot accesa de asemenea şi ştiri online despre Parlamentul European. Ştim cu toţii complexitatea mecanismului european, iar o data la 6 luni, web-urile Preşedenţiei UE devin şi acestea surse de informare. În primul semestru al anului 2008, Preşedenţia UE, deţinută de Slovenia, are o pagină de web dedicată.
În ultimii 30 de ani, Eurobarometrul a devenit un punct de referinţă pentru opinia publică în întreaga Uniune Europeană, o bună sursă de informare pentru cercetări despre UE.
Desigur nu doar sursele instituţionale sunt importante, iar presa “acoperă” subiectul UE, chair dacă nu atât de mult cât ar dori cei de la Direcţia Generală Comunicare a Comisiei Europene.
Recente sondaje de opinie, arată că cele „mai respectate” media în afacerile europene sunt:
EuroNews (TV)
BBC (TV & online)
CNN (TV)
Financial Times (print & online)
European Voice (print)
The Economist (print)
EurActiv (online)
EU Observer (online)
Nu trebuie uitate însă, ca şi surse de informare despre afacerile europene, meta-media de monitorizare, dintre care, le amintesc pe cele mai cunoscute: Google şi Yahoo! News
Dan LUCA / Bruxelles
Dacă ne referim la sursele de informare instituţionale, Portalul Europa este “umbrela informaţională”. Comunicatele de presă ale Comisiei Europene se pot vizualiza în fiecare zi la orele 13 (ora României) pe “Press Room”. Se pot accesa de asemenea şi ştiri online despre Parlamentul European. Ştim cu toţii complexitatea mecanismului european, iar o data la 6 luni, web-urile Preşedenţiei UE devin şi acestea surse de informare. În primul semestru al anului 2008, Preşedenţia UE, deţinută de Slovenia, are o pagină de web dedicată.
În ultimii 30 de ani, Eurobarometrul a devenit un punct de referinţă pentru opinia publică în întreaga Uniune Europeană, o bună sursă de informare pentru cercetări despre UE.
Desigur nu doar sursele instituţionale sunt importante, iar presa “acoperă” subiectul UE, chair dacă nu atât de mult cât ar dori cei de la Direcţia Generală Comunicare a Comisiei Europene.
Recente sondaje de opinie, arată că cele „mai respectate” media în afacerile europene sunt:
EuroNews (TV)
BBC (TV & online)
CNN (TV)
Financial Times (print & online)
European Voice (print)
The Economist (print)
EurActiv (online)
EU Observer (online)
Nu trebuie uitate însă, ca şi surse de informare despre afacerile europene, meta-media de monitorizare, dintre care, le amintesc pe cele mai cunoscute: Google şi Yahoo! News
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 17 martie 2008
Etici şi reguli pentru social media
Deşi prefer ca week end-ul să mi-l petrec cu familia, sâmbăta trecută, pe 15 martie, am dat curs invitaţiei celor de la IHECS de a participa ca panelist la o dezbatere pe tema “Eticii noilor media”.
Câteva fraze interesante, rostite de colegii de discuţie, chiar dacă unele par contradictorii:
- Social media prezintă PR-ul într-un mod mai etic;
- Se poate vorbi deja despre o credibilitate a comuntăţii blogărilor. Nu e nevoie de a avea legislaţie pe social media;
- E păcat că blogosfera este plină de anonimi. Anonimitatea ia într-un fel credibilitatea mesajului sau cel puţin autenticitatea;
- Vorbim tot mai mult despre relaţionarea cu social media;
- Social media este precum o “bursă de opinii”. Nu uitaţi însă că bursele se pot manipula şi de aceea, în prezent avem nevoie de legislaţie în acest domeniu;
- Social media, din punct de vedere etic, este un mare risc.
Având experienţa anilor de lucru în media din Bruxelles, am încercat să aduc o abordare europeană pentru “social media”. În prezent politica media urmăreşte să menţină etica jurnalistică, standardele publicităţii şi în general (de obicei) auto-reglementarea relaţiei cu publicul său. Politica media este gândită să constituie parte a politicii pentru cetăţeni, în special, când aceasta are un impact asupra libertăţii civile şi a drepturilor omului.
Dezbaterea amintită a făcut parte din a 3-a ediţie a EuroBlog-ului, o conferinţă organizată de EUPRERA (The European Public Relations Education and Research Association), IHECS Bruxelles şi compania de consultanţă Edelman. Un articol despre acest eveniment este publicat azi în EurActiv România: Blogurile “invadează” Bruxelles-ul.
Dan LUCA / Bruxelles
Câteva fraze interesante, rostite de colegii de discuţie, chiar dacă unele par contradictorii:
- Social media prezintă PR-ul într-un mod mai etic;
- Se poate vorbi deja despre o credibilitate a comuntăţii blogărilor. Nu e nevoie de a avea legislaţie pe social media;
- E păcat că blogosfera este plină de anonimi. Anonimitatea ia într-un fel credibilitatea mesajului sau cel puţin autenticitatea;
- Vorbim tot mai mult despre relaţionarea cu social media;
- Social media este precum o “bursă de opinii”. Nu uitaţi însă că bursele se pot manipula şi de aceea, în prezent avem nevoie de legislaţie în acest domeniu;
- Social media, din punct de vedere etic, este un mare risc.
Având experienţa anilor de lucru în media din Bruxelles, am încercat să aduc o abordare europeană pentru “social media”. În prezent politica media urmăreşte să menţină etica jurnalistică, standardele publicităţii şi în general (de obicei) auto-reglementarea relaţiei cu publicul său. Politica media este gândită să constituie parte a politicii pentru cetăţeni, în special, când aceasta are un impact asupra libertăţii civile şi a drepturilor omului.
Dezbaterea amintită a făcut parte din a 3-a ediţie a EuroBlog-ului, o conferinţă organizată de EUPRERA (The European Public Relations Education and Research Association), IHECS Bruxelles şi compania de consultanţă Edelman. Un articol despre acest eveniment este publicat azi în EurActiv România: Blogurile “invadează” Bruxelles-ul.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 12 martie 2008
Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: MEDIUL ÎNCONJURATOR (2)
Recent prezentam federaţiile mari ale Bruxelles-ului în politica de mediu înconjurător şi făceam referiri asupra membrilor din România. Voi încerca un exerciţiu similar, de identificare a grupurilor de lobby din Bruxelles-ul european, de această dată referindu-mă la federaţii mici sau de nişă din această politică europeană. În paranteze adaug membrul din România, dacă acesta există.
CELMA- Federation of National Manufacturers Associations of Luminaires and Electrotechnical Components for Luminaires in the European Union
(fără membru în România)
CEOC International
(Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat– ISCIR)
CEPE - Paint, Printing Ink, and Artists' Colours Industry
(AIVR – Asociaţia Industriei Vopselelor din România)
CEPF - Confederation of European Forest Owners
CEPIFINE - European association of fine paper manufacturers
(fără membru în România)
CEPIPRINT - Association of European Publication Paper Producers
(fără membru în România)
COCERAL- Comitetul Comerciantilor de Cereale
(ARCPA - ASOCIAŢIA ROMÂNǍ A COMERCIANŢILOR DE PRODUSE AGRICOLE)
European Lamp Companies Federation
(PHILIPS)
EFFA - European Flavour & Fragrance Association
(fără membru în România)
EMPAC-European Metal Packaging
(fără membru în România)
ESA - European Seed Association
(fără membru în România)
EuroGypsum - Association of European Gypsum Industries
(fără membru în România)
Europen - The European Organization for Packaging and the Environment
(Asociaţia Română pentru Ambalaje şi Mediu - ARAM)
FACE- Federation of Associations for Hunting and Conservation of the EU
(Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România)
FEAD-Waste Management and Environmental
(Asociaţia Română de Salubritate)
FECC - The European Association of Chemical Distributors
(Solvay România)
FEFCO - European Federation of Corrugated Board Manufacturers
(Asociaţia Română a Fabricanţilor de Carton Ondulat- ARFCO)
FEVE
(fără membru în România)
Dacă este să comparăm cu numărul de federaţii mici sau de nişă din “politica energetică europeană” observăm că România stă mai bine în acest sector. În politica energetică făceam menţiunea: “majoritatea federaţiilor mici sau de nişă nu au nici o conexiune cu România, sau poate mai bine zis, România nu are astfel de preocupări”. Acum, în cadrul politicii de mediu înconjurător, avem multe “formele asociative europeane” prezente şi în România.
Dan LUCA / Bruxelles
CELMA- Federation of National Manufacturers Associations of Luminaires and Electrotechnical Components for Luminaires in the European Union
(fără membru în România)
CEOC International
(Inspecţia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat– ISCIR)
CEPE - Paint, Printing Ink, and Artists' Colours Industry
(AIVR – Asociaţia Industriei Vopselelor din România)
CEPF - Confederation of European Forest Owners
CEPIFINE - European association of fine paper manufacturers
(fără membru în România)
CEPIPRINT - Association of European Publication Paper Producers
(fără membru în România)
COCERAL- Comitetul Comerciantilor de Cereale
(ARCPA - ASOCIAŢIA ROMÂNǍ A COMERCIANŢILOR DE PRODUSE AGRICOLE)
European Lamp Companies Federation
(PHILIPS)
EFFA - European Flavour & Fragrance Association
(fără membru în România)
EMPAC-European Metal Packaging
(fără membru în România)
ESA - European Seed Association
(fără membru în România)
EuroGypsum - Association of European Gypsum Industries
(fără membru în România)
Europen - The European Organization for Packaging and the Environment
(Asociaţia Română pentru Ambalaje şi Mediu - ARAM)
FACE- Federation of Associations for Hunting and Conservation of the EU
(Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România)
FEAD-Waste Management and Environmental
(Asociaţia Română de Salubritate)
FECC - The European Association of Chemical Distributors
(Solvay România)
FEFCO - European Federation of Corrugated Board Manufacturers
(Asociaţia Română a Fabricanţilor de Carton Ondulat- ARFCO)
FEVE
(fără membru în România)
Dacă este să comparăm cu numărul de federaţii mici sau de nişă din “politica energetică europeană” observăm că România stă mai bine în acest sector. În politica energetică făceam menţiunea: “majoritatea federaţiilor mici sau de nişă nu au nici o conexiune cu România, sau poate mai bine zis, România nu are astfel de preocupări”. Acum, în cadrul politicii de mediu înconjurător, avem multe “formele asociative europeane” prezente şi în România.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 7 martie 2008
Blog-ul “Casei Europei” Cluj la 6 luni!
Acum 6 luni lansam blog-ul Casei Europei ca pe o provocare. Ne interesa sa ne aducem si noi contributia la dezbaterea europeana, iar axul Romania – Bruxelles a fost prioritar in cele prezentate. Am pus accent pe “actorii europeni” din capitala Europei, pe politicile sectoriale europene. Am scris despre comunicarea europeana si despre cum noile media influenteaza dezvoltarile comunitare.
Cateva din cele mai accesate mesaje:
Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: MEDIUL INCONJURATOR (1)
Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: ENERGIE (2)
Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: ENERGIE (1)
“Harta” Bruxelles-ului european
2008 din punct de vedere european si romanesc
Comunicare sau diplomatie publica?
Dilemele sferei publice europene
Identitatea si valorile europene
Spatiul Public European in Romania
Insertiile video si blogurile in comunicarea europeana
Resursele umane in Bruxelles-ul european
A “misca repede” si “sectorial” in UE
Un blog nu poate exista fara cititori si de aceea vrem sa multumim tuturor acelora care au interactionat cu noi in ultimele 6 luni si ii invitam sa ne “urmareasca” si pe viitor. Vom continua pe aceleasi coordonate, indentificand cine sunt grupurile de interese din transport, sanatate sau cercetare. Vom prezenta sondaje de opinie si pareri despre sursele de informare europene, angajarea civica sau “new media”.
Pentru informatii suplimentare sau sugestii nu ezitati sa ne contactati la info@casaeuropei.com (Dan LUCA)
----
Pagina de web a „Casei Europei” Cluj a fost si va ramane in continuare un element puternic pentru comunicarea externa a rezultatelor obtinute. Aici se pot accesa informatii utile despre proiectele derulate in ultimii ani.
Dan LUCA / Bruxelles
Cateva din cele mai accesate mesaje:
Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: MEDIUL INCONJURATOR (1)
Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: ENERGIE (2)
Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: ENERGIE (1)
“Harta” Bruxelles-ului european
2008 din punct de vedere european si romanesc
Comunicare sau diplomatie publica?
Dilemele sferei publice europene
Identitatea si valorile europene
Spatiul Public European in Romania
Insertiile video si blogurile in comunicarea europeana
Resursele umane in Bruxelles-ul european
A “misca repede” si “sectorial” in UE
Un blog nu poate exista fara cititori si de aceea vrem sa multumim tuturor acelora care au interactionat cu noi in ultimele 6 luni si ii invitam sa ne “urmareasca” si pe viitor. Vom continua pe aceleasi coordonate, indentificand cine sunt grupurile de interese din transport, sanatate sau cercetare. Vom prezenta sondaje de opinie si pareri despre sursele de informare europene, angajarea civica sau “new media”.
Pentru informatii suplimentare sau sugestii nu ezitati sa ne contactati la info@casaeuropei.com (Dan LUCA)
----
Pagina de web a „Casei Europei” Cluj a fost si va ramane in continuare un element puternic pentru comunicarea externa a rezultatelor obtinute. Aici se pot accesa informatii utile despre proiectele derulate in ultimii ani.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 6 martie 2008
Comunicare sau diplomaţie publică ?
Să încercăm să vizualizăm “faimoasa” comunicare a Uniunii Europene cu proprii cetăţeni dintr-o perspectivă “diplomatică”. Este clar că strategiile de comunicare ale UE utilizează o diversitate de politici ale diplomaţiei publice pentru a-şi atinge ţelurile. Se urmăreşte înţelegerea reciprocă şi cooperarea în abordarea procesului de comunicare şi informare, iar pentru aceasta, strategiile de comunicare ale UE pot fi imaginate ca iniţiative bine-dezvoltate ale diplomaţiei publice.
Diplomaţia Standard e ceva foarte vizibil şi poate fi descrisă ca fiind căile prin care liderii guvernamentali comunică între ei la cele mai înalte nivele. Diplomaţia Publică, prin contrast, se axează pe căile prin care o ţară (sau o organizaţie multi-laterală) comunică cu cetăţenii. Democraţia publică efectivă începe de la premisa că dialogul, mai mult decât o prezentare cu scopul de a vinde ceva, este adesea elementul central pentru realizarea ţelurilor politicilor externe.
Strategiile de comunicare ale UE trebuie astfel gândite, încât sa amelioreze lipsa de interes a cetăţenilor, dar şi evidenta lipsă de informare. Aşa cum am precizat într-un mesaj anterior, cetăţeanul european vrea să înţeleagă sistemul comunitar şi felul în care acesta îi influentează viaţa, dar nu trebuie plictisit cu detalii tehnice, care pentru el par irelevante.
Cetăţenii trebuie să fie informaţi corect si complet, trebuie să îşi cunoască drepturile şi trebuie să şi le exercite, cunoscând situaţia reală existentă la nivel european, pe plan politic, social, economic, etc. Comunicarea cu cetăţenii UE şi cu cei din ţările care aspiră la statutul de membru UE, reflectă majoritatea eforturilor diplomaţiei publice a Comisiei.
Dan LUCA / Bruxelles
Diplomaţia Standard e ceva foarte vizibil şi poate fi descrisă ca fiind căile prin care liderii guvernamentali comunică între ei la cele mai înalte nivele. Diplomaţia Publică, prin contrast, se axează pe căile prin care o ţară (sau o organizaţie multi-laterală) comunică cu cetăţenii. Democraţia publică efectivă începe de la premisa că dialogul, mai mult decât o prezentare cu scopul de a vinde ceva, este adesea elementul central pentru realizarea ţelurilor politicilor externe.
Strategiile de comunicare ale UE trebuie astfel gândite, încât sa amelioreze lipsa de interes a cetăţenilor, dar şi evidenta lipsă de informare. Aşa cum am precizat într-un mesaj anterior, cetăţeanul european vrea să înţeleagă sistemul comunitar şi felul în care acesta îi influentează viaţa, dar nu trebuie plictisit cu detalii tehnice, care pentru el par irelevante.
Cetăţenii trebuie să fie informaţi corect si complet, trebuie să îşi cunoască drepturile şi trebuie să şi le exercite, cunoscând situaţia reală existentă la nivel european, pe plan politic, social, economic, etc. Comunicarea cu cetăţenii UE şi cu cei din ţările care aspiră la statutul de membru UE, reflectă majoritatea eforturilor diplomaţiei publice a Comisiei.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 3 martie 2008
Eficienţa în lobby-ul european
Săptămâna trecută am luat parte la o nouă ediţie a EuroConference. Ce este acest eveniment? Particip din 2001 în fiecare an la această manifestare şi cred că este conferinţa anului pentru grupurile de interese din Bruxelles-ul european.
Cu acest prilej am prezentat oficial rezultatele unui nou sondaj de opinie despre federaţiile europene, “new media”, strategii optime de comunicare, surse de informare, structura de organizare a asociaţiilor. Un reportaj despre eveniment se poate vizualiza pe EurActiv Romania sau, în varianta originală, pe EurActiv Bruxelles.
Alte câteva idei, prezentate în plenul conferinţei:
- Îţi trebuie un an să înveţi acronimele din Bruxelles şi poate apoi să începi să faci lobby;
- Bruxelels-ul devine pe zi ce trece mai complex;
- Dacă vrei să ai eficienţă în lobby-ul asupra legislaţiei naţionale trebuie să te ocupi si de lobby-yul european. Nu mai poţi salva o pădure din Germania doar cu acţiuni locale;
- Lucrez la ceva care va avea impact doar în 5 ani pentru afacerile companiei pe care o reprezint. Asta este munca celor din Bruxelles;
- Ţările membre desfăşoară cele mai bune acţiuni de lobby din Bruxelles. Poate e şi normal, ţinând seama că ele stau la “masa negocierilor”;
- Transparenţa legislativă are o mare problemă la nivelul naţional când e vorba de afaceri europene. Vorbim mult de acest subiect, dar nu atacăm frontal problema la nivelul ţărilor. E ca şi cum atacăm peştii mici, dar crocodilii naţionali înoată nestigheriţi;
- Trebuie să existe mecanisme de evaluare a eficienţei lobby-ului la nivel comunitar. La începutul fiecărui an avem un document intern intitulat “Risk Opportunity Mapping”. Iar la sfârşitul anului vedem în ce proporţie am reuşit. Iar succesul nu se limitează doar la articolele din presă.
Dan LUCA / Bruxelles
Cu acest prilej am prezentat oficial rezultatele unui nou sondaj de opinie despre federaţiile europene, “new media”, strategii optime de comunicare, surse de informare, structura de organizare a asociaţiilor. Un reportaj despre eveniment se poate vizualiza pe EurActiv Romania sau, în varianta originală, pe EurActiv Bruxelles.
Alte câteva idei, prezentate în plenul conferinţei:
- Îţi trebuie un an să înveţi acronimele din Bruxelles şi poate apoi să începi să faci lobby;
- Bruxelels-ul devine pe zi ce trece mai complex;
- Dacă vrei să ai eficienţă în lobby-ul asupra legislaţiei naţionale trebuie să te ocupi si de lobby-yul european. Nu mai poţi salva o pădure din Germania doar cu acţiuni locale;
- Lucrez la ceva care va avea impact doar în 5 ani pentru afacerile companiei pe care o reprezint. Asta este munca celor din Bruxelles;
- Ţările membre desfăşoară cele mai bune acţiuni de lobby din Bruxelles. Poate e şi normal, ţinând seama că ele stau la “masa negocierilor”;
- Transparenţa legislativă are o mare problemă la nivelul naţional când e vorba de afaceri europene. Vorbim mult de acest subiect, dar nu atacăm frontal problema la nivelul ţărilor. E ca şi cum atacăm peştii mici, dar crocodilii naţionali înoată nestigheriţi;
- Trebuie să existe mecanisme de evaluare a eficienţei lobby-ului la nivel comunitar. La începutul fiecărui an avem un document intern intitulat “Risk Opportunity Mapping”. Iar la sfârşitul anului vedem în ce proporţie am reuşit. Iar succesul nu se limitează doar la articolele din presă.
Dan LUCA / Bruxelles