Democraţie si comunicare

Acum câteva zile am participat la o dezbatere pe tema comunicării europene. Am subliniat din nou că nu cetăţenii sunt problema când vorbim de alegerile europene. 43% acum, vreo 45% în 2004 şi tot aşa. Şi ne mai întrebăm care e legitimitatea instituţiilor europene în actuala formulă de alegeri? Iar dacă vom continua în aceeaşi formulă eu pot să vă garantez că în 2014 nici măcar 40% nu se vor prezenta la vot.

Specialiştii au început să admită faptul că succesul integrării europene impune mai mult decât implementarea unor instituţii eficiente şi armonizarea politicilor la nivel naţional cu cel european. E nevoie în egală măsură de respectarea principiilor democraţiei la nivel comunitar.

Uniunea Europeană speră să îmbunătăţească participarea cetăţenilor pentru crearea unei democraţii supranaţionale, participarea activă a populaţiei fiind un factor cheie în acest mecanism. Dar cum?

Numeroase studii au subliniat rolul oficialilor nealeşi în procesul de luare a deciziilor la nivel comunitar. Consecinţe directe se reflectă în prezenţa la vot, reputaţia UE şi satisfacţia publică asupra politicilor UE, precum şi “atitudinea” la referendumurile pentru ratificarea tratatelor constituţionale.

Factorii de decizie naţionali au tendinţa să acuze UE când este nevoie să fie introduse măsuri nepopulare şi să îşi adjudece meritele pentru deciziile populare. În perioade de incertitudine economică şi nivel de declin a încrederii în autorităţile politice există adesea o puternică tentaţie de a acuza deciziile “supra-plătiţilor birocraţi din Bruxelles”.

Dacă legitimitatea este dobândită prin vot, iar Preşedintele Comisiei nu îşi face campanie pentru a câştiga titlul, atunci schimbarea metodei este încă o chestiune ce ar trebuie avută în vedere. Au însă curajul factorii de decizie să înceapă măcar o discuţie pe această temă?

Să nu uităm de asemenea că membrii Parlamentului European sunt aleşi mai degrabă din listele preliminare naţionale şi regionale decât din mandate directe.

Democraţia va fi cu adevărat instaurată numai atunci când se vor oferi reforme democratice autentice, care vor face în final comunicarea despre Europa un exerciţiu mai uşor.

Ştim că afacerile europene sunt prin definiţie plictisitoare şi neinteresante pentru privitori şi ascultători. Forma în care acestea sunt prezentate nu reuşeşte să le transmită ideea influenţei pe care o au deciziile luate la Bruxelles şi modul în care acestea le afectează viaţa. Alegerile pentru Parlamentul European sunt văzute ca fiind o opţiune secundară în rândul alegătorilor. De ce oare această percepţie, când Parlamentul European creşte ca putere şi influenţă?

De unde începem? E imperativ ca grupările politice europene să-şi numească proprii lideri pentru a-şi conduce campaniile chiar dacă nu avem practic un electorat pan-european. Acest lucru va pune la un loc feţe şi nume, prin programe politice. Nu există partide politice la nivel de UE şi din acest motiv orice referendumuri sau alegeri având dimensiune europeană, vor fi văzute printr-un filtru naţional.

Dan LUCA / Bruxelles