Un Parlament, 3 ţări şi un popor

Puţini pot să îşi explice din punct de vedere practic permutarea unei instituţii precum Parlamentul European pentru o săptămână de la Bruxelles la Strasbourg. Am făcut şi eu un astfel de “voiaj instituţional” în 1996, când efectuam un stagiu la Parlamentul European, şi mă mir că încă mai rezistă acest mecanism.

Unul dintre cele mai controversate probleme ale Parlamentului este că are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles şi Luxembourg. Sediul central este la Strasbourg, acolo unde deputaţii europeni se întâlnesc de 12 ori pe an, pentru sedinţele plenare lunare (fiecare sesiune plenară durează 4 zile). Practic, activitatea politică a Parlamentului European se împarte între Strasbourg şi sediul din Bruxelles, acolo unde îşi desfăşoară activitatea comisiile parlamentare, grupurile politice şi unde sunt găzduite sesiunile parlamentare suplimentare. Activitatea administrativă şi serviciile birocratice rămân la Luxembourg, acolo unde se află Secretariatului General. Aici lucrează în jur de 3.500 de angajaţi, adică peste jumătate din personal, mulţi dintre aceştia fiind traducători şi funcţionari în serviciile administrative. Această repartizare a fost aprobată de către Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 şi consolidată prin Tratatul de la Amsterdam (1999).

Controverse asupra celor trei sedii apar încă, din cauza consecinţelor bugetare şi practice ale acestei dispersări geografice, însă o schimbare se poate face doar cu acordul unanim al statelor membre. Un raport prezentat în 2007 de către Grupul Verzilor arată că deplasarea parlamentarilor între Bruxelles şi Strasbourg nu are numai efecte bugetare, ci şi efecte ecologice îngrijorătoare. Lunar, 1.200 de oficiali europeni se deplasează din Belgia în Franţa, plus 252 de funcţionari din Luxemburg. Raportul Grupului Ecologist din Legislativul european arată că deplasarea eurodeputaţilor de la sediul din Bruxelles la cel din Strasbourg la fiecare şedinţă în plen generează cel puţin 20.000 de tone suplimentare de emisii de dioxid de carbon, cantitate echivalentă cu cea produsă de 13.000 de zboruri dus-întors între Londra şi New York.

Însă un eventual consens asupra transferului activităţii din Strasbourg la Bruxelles va întâmpina cu siguranţă opoziţia Franţei.

Hai să ne gândim cum s-ar transpune la scară naţională, românească, această situaţie bizară, imposibil de explicat cu argumente fundamentate cetăţenilor din UE. Să ne imaginăm că Parlamentul României are 3 sedii, la Cluj, Braşov şi Bucureşti. Sesiunile plenare se ţin la Cluj de 12 ori pe an – câte o săptămână - activitatea comisiilor parlamentare se desfăşoară la Bucureşti, iar activitatea administrativă şi serviciile birocratice la Braşov. Pe lângă unele avantaje, precum cel că prim-ministrul actual al României ar locui acasă pe timpul plenarelor, şi dezvoltarea unor hoteluri şi restaurante care s-ar orienta spre această nişă de prosperitate, parcă e puţin forţat totul.

Uniunea Europeană are încă multe probleme de rezolvat, iar aceasta a sediului legislativului este crucială pentru imaginea şi eficienţa pe care o afişează cetăţenilor europeni.

Dan LUCA / Bruxelles