Evoluţie sau revoluţie în comunicarea europeană?

Acum câteva luni lansam o carte despre “Dilemele comunicării UE” şi conţinutul a trezit mult interes. Mulţumesc încă o dată echipei de 50 de români cu care am finalizat acest proiect.

Mesajele românilor, atât din Bruxelles, cât şi de la cei din România arată că “ne pasă” de Uniunea Europeană şi vrem să ne aducem contribuţia la o mai bună înţelegere a mecanismelor comunitare. Ne interesează percepţia cetăţeanului simplu, foarte importantă în orice construcţie politică suprastatală.

Ce se va întâmpla cu Uniunea Europeană în următorii 10 ani? Din punct de vedere “real communication” e nevoie de ceva nou, poate nu de o “revoluţie” în gândirea acestui fenomen la scară suprastatală, ci poate de introducerea unei noi abordări la nivel comunitar. Cred şi sper să se realizeze acea “evoluţie” a Uniunii Europene din punct de vedere al comunicării cu proprii cetăţeni. În actuala formulă însã de alegere a liderilor comunitari, puţine lucruri se pot întâmpla. Nu se reuşeşte să se aducă la nivel de dezbatere, subiectele tehnice provenite din dinamica legislativă europeană şi – ceea ce e mai grav – nu s-a reuşit crearea unui impact asupra populaţiei.

Estimez o “ruptură” strategică în jurul anului 2011, iar semnalul va veni din partea partidelor politice europene. Vor exista “mişcări doctrinare”, trecând peste fantomaticele “umbrele europene”. Se vor coagula strategii de alegeri cu adevărat europene, în care partidele politice îşi vor alege liderii europeni, la înaltele funcţii, la nivel comunitar. Toate acestea, prin mecanisme dezvoltate de 2-3 ani, în care vocea activiştilor politici va conta mult. Jocul este de fapt un exerciţiu de comunicare, în care partidele vor încerca să “clădească” lideri cu adevărat europeni, capabili să lupte în alegeri cu adevărat europene.

Europa are nevoie de un proiect politic puternic, cetăţenii o cer, chiar dacă există încă voci care încearcă să perturbe această direcţie.

Comunicarea este uşoară dacă ai produsul pe care trebuie să îl “expui” publicului. Dacă e ceva abstract, de care tu – cel care il defineşti - nu eşti convins că are randamentul necesar pentru a face faţă pieţii, lupta e pierdută înainte de a începe.

Dan LUCA / Bruxelles