UE în criză, iar în România e şi mai rău…

Acum un an, prin iunie 2010, organizasem o întâlnire a lui Victor Ponta cu comunitatea românilor din instituţiile europene. Şi am zis atunci că posibilul prim ministru al României trebuie să interacţioneze şi cu compatrioţii care lucrează în sectorul privat al afacerilor europene. Aşa a luat naştere ideea unei dezbateri, la care am invitat şi echipa PSD Belgia, dar şi presa de la Bruxelles, şi europarlamentari, dar şi lobby-işti, la o dezbatere aflată sub semnul (şi aici îl citez pe Victor) “Uniunea Europeană este într-o criză uriaşă, iar în România e şi mai rău”.

Aşa cum am precizat Bruxelles-ul a devenit capitala de facto a Uniunii Europene şi este normal ca PSD să trateze cu multă atenţie ideile românilor de aici. Cadrul legislativ în domeniul afacerilor europene în România trebuie adaptat la realităţile contemporane, iar cooptarea românilor din Bruxelles în acest mecanism este de o importanţă vitală. Românii care trăiesc în afara graniţelor României au nevoie de un proiect politic în care să creadă, să îşi regăsească idealurile, să le dea forţa de conectare cu ţara.

Codruţa, colega mea de la Organizaţia de Femei, a povestit în stilul său maramureşan scenariul dezbaterii, şi mă bucur că s-a discutat foarte deschis despre dreptul la muncă al românilor în UE, corectitudinea procesului de votare în Diaspora, evidenţa românilor din străinătate, Ministerul Afacerilor Europene, puntea de legatură Bruxelles–România, fondurile europene de solidaritate aflate şi la dispoziţia României şi la care se aşteaptă solicitările Guvernului Român.

“Nu există dezbateri de substanţă despre România în UE, suntem o ţară la periferia comunităţii, în care părerea României nu contează”, preciza liderul PSD. Şi asta e mare păcat. Absorbţia fondurilor europene în România e o problemă spinoasă, iar Victor se întreba dacă ideea unor agenţii private de implementare nu este soluţia?

Aşteptăm idei pe probleme sectoriale care pot să ducă România unde trebuie să fie, cel puţin pe poziţia a 7-a a Uniunii. O mare problemă este resursa umană, iar dilema integrării expertizei românilor din Bruxelles într-o posibilă Guvernare USL este prezentă. Desigur este greu de crezut că cei care au salarii de funcţionari europeni vor renunţa pentru a intra pe salarii de cel puţin 4 ori mai mici în administraţia naţională. Prin anul 2002, dacă nu mă înşel, s-a implementat acel proiect al euroconsilierilor şi se pare că a prins. Poate gândim împreună un mecanism realist, adaptat realităţilor contemporane, iar dacă aveţi idei pe această temă vă rog să mi le trimiteţi pe adresa dan.luca@psdbruxelles.eu. De exemplu, ca provocare, ce ziceţi de ideea “anilor sabatici pentru România”?

Dan LUCA / Bruxelles