Ratingul cetăţeanului european

Uniunea Europeană trăieşte momente dificile şi cred că la nivelul cetăţeanului simplu semnalele erau transmise de mult timp. Un exemplu concret. Povesteam recent cum în jurul anului 1985 lua fiinţă Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE). Totul se întâmpla la Paris, dar în colaboarare cu centre universitare din Germania, Franţa, Belgia, Olanda, Spania, Italia, adică reprezentanţi ai marilor ţări (unele chiar fondatoare ale UE). România şi tot Estul Europei erau total izolate de această mişcare.

A venit anul 1989 cu toate schimbările pe care le cunoaştem, iar AEGEE-ul s-a mişcat repede spre Europa Centrală şi de Est. La Cluj aceştia au ajuns rapid, încă din primăvara lui 1990. Când am preluat organizaţia AEGEE-Cluj, cam prin 1995, Uniunea Europeană era ceva îndepărtat şi de neatins, doar rectorul Marga mai insera în discurs ceva care ţinea de dimensiunea comunitară.

Iar în 1997 am fost ales în Comitetul Director European al AEGEE, cu sediul în Bruxelles. Şi am simţit atunci ceea ce acum îmi explic cu mult mai mare uşurinţă. Fenomenul UE nu prindea în rândul tinerilor din Franţa, în Italia sau Spania se reducea la ceva culturalo-turistic, iar în Germania şi Olanda totul era privit ca o experinţă bună de trecut în CV.

S-au perindat apoi pe la Bruxelles, ca decidenţi ai organizaţiei europene, polonezi, unguri, sloveni şi mulţi români. UE era pe val în rândul ţărilor candidate, dar pierdea teren clar la nivelul UE15.

După 2005, paradoxal sau nu, dar interesul studenţilor din Est de a activa în astfel de mişcări europene, repet nu pro-europene, ci doar angajate în a discuta problematica comunitară în rândul tineretului, a scăzut mult. Profitând de inserţia AEGEE în peste 40 de ţări europene, au început să fie aleşi în Biroul Executiv de la Bruxelles, sârbi, croaţi, georgieni, ucraineni şi ruşi, o indicaţie clară că în aceste ţări UE îşi are fanii săi.

Nu vreau să trag concluzii pripite, dar se simte o oboseală cronică a proiectului european, iar tinerii o exprimă direct prin non-combatul lor. Pe lângă toate întâlnirile liderilor de a salva euro şi finanţele ţărilor membre, e bine să nu uităm de ce există Uniunea Europeană. Iar cetăţenii nu pot să fie uitaţi în această ecuaţie, chiar dacă puţini înţeleg ce înseamnă termeni precum euro-obligaţiuni sau rating de ţară.

Dan LUCA / Bruxelles