Sunt multe discuţii despre cine decide în actuala Uniune Europeană, cine are de fapt puterea de decizie cu adevărat? Cred că e bine de precizat că deşi Bruxelles-ul este capitala comunitară, avem nenumărate poluri de putere în UE. Există desigur puterea politică din capitale europene precum Berlin, Paris sau Londra, dar mai există şi polurile de putere din HQ-urile multinaţionalelor. Da, pare surprinzător dar Leverkusen este un pol de putere deoarece găzduieşte sediul central al companiei Bayer, organizaţie foarte influentă la nivelul “politicii din Germania” şi nu numai.
Mulţi spun că de fapt Bruxelles-ul este doar locul dezbaterilor tehnice, al “micilor bătălii”. Peste 75% din legislaţia aplicată în ţările membre îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă, apărarea („marile bătălii”). Are a face mai degrabă cu consumatorul şi cu pieţele, cu calitatea aerului, cu apa, cu mâncarea. Uniunea Europeană nu înseamnă aşadar doar „temele mari” ale politicii externe. Bruxelles este locul de desfăşurare a unei laborioase activităţi tehnice, prin care aleşi şi funcţionari naţionali sau europeni încearcă fără „glorie mediatică” să contribuie prin legislaţie şi politici la ameliorarea vieţii noastre şi a familiilor noastre.
Aşa-numitele „standarde europene” nu au apărut din senin. Ele sunt rodul unor negocieri care durează uneori ani de zile doar la nivelul experţilor tehnici, până la adoptarea lor de către nivelul politic. Uneori ele iau forma „celui mai mic numitor comun” european, alteori ele duc înainte proiectul european prin mai multă „integrare” în variile domenii sectoriale. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de stat.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu