Daniela Oancea
sublinia într-un articol recent publicat de Cariere,
diferenţa dintre interviurile de presă faţă-în-faţă şi cele de astăzi, care
destul de rar se întâmplă să fie la telefon, cel mai frecvent având ca suport
mediul online. Însă, nu doar în domeniul jurnalistic se întâmplă asta,
indiferent de mediu, comunicarea capătă această tendinţă.
Oancea
evidenţia că în cazul mesajele transmise în mod tradiţional, tonul vocii
transportă aproximativ 38% din întregul mesaj, iar limbajul corpului contribuie
la 55% din impactul comunicării, de unde şi dezavantajul comunicării prin
email, unde este aproape imposibil să descoperi detalii neprecizate de
interlocutor, doar citind printre rânduri, şi poţi înţelege astfel greşit
mesajul.
„Recunoaşterea
vocii” devine un instrument obligatoriu pentru a interacţiona cu tehnologia în
sine. Sigur i-aţi auzit pe unii plângându-se de aplicaţia „Siri” a lui Apple
pentru că interpretează greşit comenzile vocale. 90% din utilizatorii de
telefon mobil au voci foarte slabe şi neinteligibile care nu pot fi înţelese
nici de alţi oameni, darămite de o maşină, spune autoarea.
Concluziile
punctează foarte bine importanţa unor excelente abilităţi de comunicare,
imperative pentru a compensa lipsa dialogului faţă în faţă, unde limbajul
corpului şi tonul vocii lipsesc, ceea ce determină pentru un comunicator
succesul sau eşecul profesional.
Dacă până acum
cursurile şi lucrările de specialitate insistau pe descifrarea limbajului
non-verbal transmis de gesturi şi poziţii ale corpului precum şi de tonalitatea
în momentul vorbirii, acum e necesară o orientare spre dezvoltarea “traducerii”
cuvintelor folosite. În ceea ce îl priveşte pe emiţător, trebuie acordată o
atenţie deosebită formulării mesajului precum şi asupra punctuaţiei,
fructificând astfle avantajele oferite de tehnologie, nu lâsând dezavantajele
să distorsioneze acest proces:
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu