România
Liberă publica recent un material în care am încercat să trag un semnal de
alarmă, descriind pe scurt cam pe unde se află România la peste 6 ani de la
aderarea la UE şi care sunt problemele cu care se confruntă în procesul de
racordare la construcţia europeană.
În continuare redau materialul
integral:
........
Ne pasă de ţara noastră, chiar
mai mult decât credem. Ne interesează ce imagine are România, oriunde ne-am
afla. Nu suntem indiferenţi la criticile adresate nouă, românilor, şi urmărim
cu mare interes performanţele liderilor aleşi pentru a conduce destinele
plaiurilor mioritice.
De peste 20 de ani România s-a
înscris pe un drum european, fără nici o îndoială. În declaraţia semnată în 21
iunie 1995 la Snagov, reprezentanţii tuturor partidelor politice de la acea
vreme din România, îşi exprimau fără echivoc intenţia de a sprijini integrarea
europeană. A fost un pas uriaş pe drumul aderării la UE. 10 ani după acel
moment, am încheiat negocierile de aderare la UE şi ce bine că le-am încheiat
înainte de criza actuală.
La peste 6 ani de la intrarea
în UE, într-o Europă măcinată de crize financiare şi politice consecutive,
România nu găseşte suficiente resurse pentru a înţelege complet ce înseamnă
statutul de membru UE. Cetăţeanul român este şi el derutat de actuala
Europă, prea departe de realitatea sa cotidianã. Scopul acestui manifest este
de a creiona acţiuni concrete pentru evoluţia europeană a României.
Racordarea unei ţări de peste
20 milioane de locuitori la Uniunea Europeană reprezintă un lucru foarte
complex, greu de realizat. Nu trebuie blamată o persoană anume, un partid politic
şi nici măcar instituţiile statului pentru nerealizarea perfectă a acestui
obiectiv. Deşi este paradoxal, “procedura macro” de relaţionare
naţional-european este în mare majoritate un algoritm tehnic, necesitând
expertize multiple în anumite sectoare specifice (legislaţie, social, sector de
afaceri, etc). Repet, voinţa politică este importantă, dar trebuie sprijinită
de o componentă tehnică puternică.
Fără îndoială există la nivelul României o problemă de
resursă umană alocată, de finanţare a acestui sistem de „calibrare fină a
României la Uniunea Europeană”. Este clar că inerţia sistemică nu duce la o
rezolvare a problemelor actuale pe care le are România cu Uniunea Europeană.
Trebuie intervenit rapid, organic, pentru ca actualele tendinţe să fie corectate.
Ţesutul românesc actual nu poate produce rezultate performante în actuala stare
de fapt. Soluţia propusă este lansarea cât mai rapidă a unui program
guvernamental de consolidare pe două paliere (naţional şi local) a expertizei
europene.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu