Ce mai înseamnã român plecat în strãinãtate ?

La aproape 25 de ani de la eliberarea de sistemul totalitar, România are încã probleme în a percepe cu adevarat realitãțile anului 2013. Vreau sã abordez în acest material o problemã care revine obsesiv în mass media româneascã. Este vorba de faimoasa plecare în strãinatate și apoi, și mai spectaculoasa, reîntoarcere a românilor în ˝țara mamã˝.

E drept cã înainte de anul 1989 era vorba de ceva de genul ˝fie în țarã, fie plecat˝. Nu exista fluiditatea de a veni și a te întoarce. Aceastã traumã o avem încã în limbajul colectiv al României. Vorbim de românul care pleacã în strãinãtate, de parcã asistãm la ceva total, fãrã scãpare, fãrã întoarcere. Românii au fost obișnuiți sã cãlãtoreascã, iar cei mai în vârstã își aduc aminte de faimoasele plecãri ale țãranilor români de la începutul secolului al XX-lea. Da, plecau la muncã în Statele Unite, lucrau în Chicago sau Detroit, iar dupa 2-3 ani se întorceau, iar cu venitul agonisit își cumparau o pereche de boi pentru a lucra mai eficient pamântul. Dar nimeni nu zicea cã ei au plecat din țarã.

Închistați de dictatura comunistã, românul a pierdut sensul mobilitãții europene sau mondiale. Împinși de oportunitãțile oferite de globalizare, britanicul, olandezul, francezul și alte nații libere au cãutat binele chiar şi departe de țara lor. Nimeni însã nu considerã cã un olandez care lucreazã la un contract pentru o firmã de extracția petrolului în Rusia a plecat din țarã, neamțul care lucreazã în sectorul financiar din New York nu a pãrãsit de fapt Germania. Ei au cãutat sã își punã în valoare calitãțile de care dispun pentru a avea o viațã mai bunã unde s-a ivit oportunitatea.

Avem și noi astfel de exemple, de compatrioți pe care cu greu poți sã-i închistezi într-un pãtrãțel geografic. Nadia Comãneci navigheazã fãrã probleme între Statele Unite și România. A plecat Nadia din România? S-a intors? Da, a plecat din țarã pe vremea comuniștilor, dar acum e și în țarã și în afara ei, în același timp. Ion Țiriac e la fel. E și în țarã și în loja de la Roland Garros, fãrã sã îți dai seama.

Nu trebuie sã ne mai mirãm cã existã strãini care sunt surprinși de frumusețile țãrii noastre și decid sã se instaleze la noi. E normal, asta înseamnã globalizarea și sistemul rezultat. Acel olandez care are un camping lângã Cluj, e similar cu alți zeci de olandezi care deruleaza afaceri asemãnãtoare în Spania, Portugalia, Grecia sau chiar Mozambic. Chiar suntem așa de uluiți cã un francez trãiește de 5 ani în România reprezentând multinaționale pe plan mioritic? Pãi dacã observãm cã are un salar de 10.000 de euro pe lunã, parcã începem sã mai venim de-acasã cu modul de gândire. Același francez va pleca la anul în China dacã vreo companie îi va propune sã deruleze un contract acolo pentru 10.001 euro lunar.

Nu mai putem vorbi de români plecați și români care au ales ˝sã reziste în țarã˝, ˝sacrificându-se pentru țarã, cã trebuie sã facã și asta cineva˝. În momentul de fațã vorbim de români globalizați, care și-au fãcut curajul sã încerce lumea largã, sã își facã un rost pe alte meleaguri, sã învețe sã gândeascã în alte limbi, sã descopere cu adevarat ce înseamnã toleranța culturalã. Acești români îi întâlnim în Germania, în Spania, în Canada, Statele Unite și chiar în Bruxelles. Ei nu sunt statici, acum sunt în Noua Zeelandã, mâine cu serviciul și viața în Marea Britanie. Cãlãtoresc, descoperã, acumuleazã cunoștințe, sunt utili în locuri greu de imaginat. Cunosc mii de astfel de români, implantați în firme farmaceutice din Brazilia, IT-iști la companii grele americane, oameni de finanțe în polul financiar londonez sau coordonând proiecte de infrastructurã în Germania.

Locuiesc de 16 ani în Belgia, dar nu am plecat din România. Doar în ultimele 12 luni am fost de 8 ori în ţarã şi am câlãtorit în alte 15 țãri de pe trei continente. Sunt român și român voi rãmâne toatã viața mea, chiar dacã soția e olandezã, iar cei 3 copii pe care ii avem împreuna s-au nascut în Belgia.

Bun venit Românie în realitãțile globalizãrii anului 2013!

Dan LUCA / Bruxelles