Dan LUCA – articol în Cariere – “Cât de globalizat este tânărul român?”

Unul dintre efectele globalizării este şi mobilitatea mondială în educaţie şi carieră, însă fără a pierde contactul cu ţara mamă. Despre toate acestea, legat în special de tânărul român şi cu exemple concrete, scriam într-un recent material apărut în Cariere.

Celor interesaţi de subiect, le recomand lecturarea integrală a articolului:

………

Mi-am propus să abordez o problemă care revine obsesiv în mass media românească. Este vorba de faimoasa plecare în străinătate şi apoi, şi mai spectaculoasă, reîntoarcere a românilor în „ţara mamă˝. Posibilităţile actuale de a studia şi a munci în străinătate, la care contribuie programele de mobilităţi avute la dispoziţie, fac din experienţa plecării din ţară, un lucru aproape banal. Este recunoscut de către societatea românească?

Înainte de anul 1989 era vorba de ceva de genul „fie în ţară, fie plecat˝. Nu exista fluiditatea de a veni şi a te întoarce. Această traumă o avem încă în limbajul colectiv al României. Vorbim de românul care pleacă în străinătate, de parcă asistăm la ceva total, fără scăpare, fără întoarcere. Românii au fost obişnuiţi să călătorească, în acest context trebuie amintite faimoasele plecări ale ţăranilor români de la începutul secolului al XX-lea, la muncă în Statele Unite. Aceştia lucrau în Chicago sau Detroit, iar după 2-3 ani se întorceau, iar cu venitul agonisit îşi cumpărau o pereche de boi pentru a lucra mai eficient pamântul. Dar nimeni nu zicea că ei au plecat din ţară.

Închistat de dictatura comunistă, românul a pierdut sensul mobilităţii europene sau mondiale. Împinşi de oportunităţile oferite de globalizare, britanicul, olandezul, francezul şi alte naţii libere au căutat binele chiar şi departe de ţara lor. Nimeni însă nu consideră că un olandez care lucrează pentru  o firmă de extracţie a petrolului în Rusia a plecat din ţară, neamţul care lucrează în sectorul financiar din New York nu a părăsit de fapt Germania. Ei au căutat să îşi pună în valoare calităţile de care dispun pentru a avea o viaţă mai bună unde s-a ivit oportunitatea.

Avem şi noi astfel de exemple, de compatrioţi pe care cu greu poţi să-i închistezi într-un pătrăţel geografic. Nadia Comăneci navighează fără probleme între Statele Unite şi România. A plecat Nadia din România? S-a întors? Da, a plecat din ţară pe vremea comuniştilor, dar acum e şi în ţară şi în afara ei, în acelaşi timp. Ion Țiriac e la fel. E şi în ţară şi în loja de la Roland Garros, fără să îţi dai seama.

Dar sunt şi alţi tineri care au ales să studieze, să se perfecţioneze şi să se dezvolte profesional continuu dincolo de graniţele ţării, deşi prea puţini compatrioţi le cunosc realizările. Sunt mii de studenţi care pleacă anual în străinătate, să zic obţin o licenţă la o universitate din Franţa, apoi urmează un master în Danemarca, un stagiu de pregătire la Barcelona, şi ajung să lucreze într-o companie japoneză în Munchen. E normal, asta înseamnă globalizarea şi sistemul rezultat.

Nu mai putem vorbi de români plecaţi şi români care au ales „să reziste în ţară˝, „sacrificându-se pentru ţară, că trebuie să facă şi asta cineva˝. În momentul de faţă vorbim de români globalizaţi, care şi-au făcut curajul, pentru că nu este uşor, să încerce lumea largă, să îşi facă un rost pe alte meleaguri, să înveţe să gândească în alte limbi, să descopere cu adevărat ce înseamnă toleranţa culturală. Aceşti români îi întâlnim în Germania, în Spania, în Canada, Statele Unite şi chiar în Bruxelles. Ei nu sunt statici, acum sunt în Noua Zeelandă, mâine cu serviciul şi viaţa în Marea Britanie. Călătoresc, descoperă, acumulează cunoştinţe, sunt utili în locuri greu de imaginat. Cunosc mii de astfel de români, implantaţi în firme farmaceutice din Brazilia, IT-işti la companii grele americane, oameni de finanţe în polul financiar londonez sau coordonând proiecte de infrastructură în Germania.

Studiul şi practica în străinătate deschid tânărului noi orizonturi, noi culturi, noi relaţii. În contextul actual, când piaţa este dominată de fenomenul globalizării, experienţa în străinătate este crucială.

Compania Schneider Electric, lansa în urmă cu ceva vreme un program internaţional de recrutare, cunoscut sub numele de Marco Polo, destinat absolvenţilor cu studii de profil pentru construirea experienţei profesionale în afara graniţelor ţării de origine. După perioada celor doi ani, cei aleşi se pot bucura de experienţa câştigată în urma lucrului într-un mediu multicultural şi de un CV atractiv dacă doresc să aplice pentru obţinerea altor joburi.

Locuiesc de 16 ani în Belgia, dar nu am plecat din România!

Bun venit tânărului român în era globalizării!

Dan LUCA / Bruxelles