În cel mai
recent material pe care l-am semnat pentru Ziarul
Financiar am încercat să prezint cam care este relaţia Chinei cu Uniunea
Europeană, din punct de vedere politic, al parteneriatelor strategice pe care
le are în prezent cu statele membre ale UE, trecând peste problemele comerciale
care au fost mediatizate în ultima perioadă.
În continuare
puteţi citi materialul integral:
...........
Dincolo de
interfaţa spectaculoasă cu care China impresionează în ultimii ani – kilometrii
de autostrăzi moderne, zgârie-norii Shanghai-ului, trenurile de mare viteză sau
numeroasele aeroporturi, nu mai este o noutate pentru nimeni nici puterea sa
economică cu care a reuşit să pătrundă pe pieţele externe, inclusiv în marile
state europene.
Dacă până nu de
mult chinezii erau recunoscuţi pentru mâna de lucru foarte ieftină, azi vorbim
deja de mari investiţii în sectorul energetic, sau mai mult, în cel bancar în
ţări precum Germania.
Nu aş insista
pe disputele comerciale şi noile reglementări legislative privind taxele impuse
pentru anumite produse, pe care le cunoaşteţi deja. Interesul liderilor
europeni este însă ca ţările lor sã dezvolte relaţii cu Gigantul Asiatic, dar
totuşi să nu iasă “şifonaţi” la final. După Rusia, prima ţară membră UE care a
stabilit un parteneriat strategic cu China a fost Franţa.
Dacă e să citez
dintr-un recent raport realizat de un think-thank din Bruxelles, “Din punctual
de vedere al UE, China este văzută tot mai mult ca un partener în afaceri
internaţionale”, spunea Viorel Isticioaia-Budura, Director General pentru Asia
la Serviciul European de Acţiune Externă (corpul diplomatic al Uniunii Europene).
"UE, ca entitate colectivă, ca un actor internaţional, într-adevăr
înţelege multe dintre provocările cu care naţiunile din Asia se confruntă acum,
inclusiv China", completa Isticioaia-Budura. Acesta explica faptul că
“pentru a asigura cooperarea, China ar trebui să includă pe agenda sa
portofolii precum clima, cultura sau infrastructura în relaţiile sale
bilaterale”. China este conştientă de faptul că trebuie să lucreze cu Europa şi
alţi parteneri, mai degrabă decât să focalizeze eforturile sale pentru a
dezvolta o "relaţie de mare putere", după cum foarte bine sublinia
raportul.
Ca lider
european, cu ceva timp în urmă, Dacian Cioloş declara: "Sectorul
agriculturii este esenţial atât pentru China, cât şi pentru Uniunea Europeană.
Acest plan de cooperare reprezintă un pas înainte în angajamentul nostru de a
conlucra în vederea gestionării provocărilor comune. Putem răspunde acestor
provocări prin stabilirea unor relaţii în domeniu mai puternice şi mai
apropiate, atât la nivel internaţional, cât şi bilateral, prin intermediul unor
acţiuni şi proiecte de colaborare concrete".
Întrebările
rămân cu privire la direcţia politicii externe a Chinei, odată cu instalarea
noii conduceri. Mulţi se întreabă dacă relaţia Beijingului cu Statele Unite se
va dezvolta într-un parteneriat privilegiat "G2", sau o confruntare
peste conflicte de interese din Pacific, dar evident la fel de important este,
şi care va urma să fie relaţia Chinei cu Europa?
Grupul ţărilor
energente, format din Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud, şi-au
redus semnificativ în ultimul an rezervele financiare în euro, nemulţumite de
evenimentele actuale. Astfel, procentul de 24%, este la cel mai scăzut nivel
înregistrat din 2002 încoace. În cadrul recentului Summit din Africa de Sud,
Jacob Zuma, preşedintele ţării gazdă spunea: "Nu cu mult timp în urmă, am
discutat despre formarea unei bănci de dezvoltare... În prezent suntem
pregătiţi de lansarea acesteia”. S-au făcut chiar speculaţii că cele cinci
state doresc să aibă o monedă proprie care, având în vedere că în prezent BRICS
reprezintă 40% din populaţia lumii şi o putere economică, cu o cincime din
PIB-ul mondial, ar avea mari şanse să concureze cu dolarul american şi cu
moneda euro.
Anul acesta, la
începutul lunii mai, cea mai mare firmă de avocatură a Chinei îşi deschidea
porţile şi în Bruxelles, pentru a putea reprezenta cât mai bine interesele
clienţilor săi implicaţi în actele ce se “joacă” pe scena europeană.
La aproape 65
de ani de relaţii diplomatice între România şi China, premierul român Victor
Ponta declara recent că îşi doreşte un parteneriat strategic, ce vizează
colaborarea politică, evident cea economică care este cea de substanţă, dar şi
culturală, în sectorul educaţiei, precum şi în alte domenii.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu