Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar – “Spre o diplomaţie industrială româneascã?”

În cel mai recent material pe care l-am pregătit pentru cititorii Ziarului Financiar, am încercat să explic importanţa “diplomaţiei industriale” româneşti la Bruxelles, pentru consolidarea poziţiei naţionale în UE şi ancorarea corespunzătoare a României în această structură, prin politica externă.

Vă recomand articolul redat integral în continuare:

.................

Eficientizarea relaţiei cu Bruxelles-ul nu ţine doar de politica externă şi eficienţa diplomaţiei, ci şi de prestaţia politicii noastre interne. Nu poţi face o politică externă solidă dacă nu ai o ţară consolidată economic şi articulatã din punct de vedere managerial. Nu trebuie să înţelegem prin politica externă cu Bruxelles-ul doar diplomaţie. O detaliere a acestui subiect este oportună.

În primul rând, e greu să faci o super politică externă care să influenţeze dosare industriale la Bruxelles, dacă nu prea mai ai industrie... E importantă în acest sens realizarea unei coaliţii între capitalul românesc şi autorităţi, pentru optima reprezentare a intereselor noastre. E vorba de o diplomaţie "industrială", dincolo de sintagma de diplomaţie economică, ce se referă cu prioritate la stimularea comerţului şi investiţiilor între ţări.

În al doilea rând, ca să ai o relaţie de politică externă bună cu Bruxelles-ul trebuie să îi fii de folos ca actor; îi poţi fi de folos dacă eşti tu un jucător important prin piaţa ta locală, sau dacă ai influenţă în relaţia cu alţi actori, de preferinţă unii la care "Bruxelles-ul" - sau principalii săi jucători (Germania, Franţa, Marea Britanie) - nu au încă, sau ar avea nevoie de un supliment. O reactivare a contactelor noastre - şi a simpatiei de care ne bucurăm - în pieţele emergente, nu poate decât să ne ajute în relaţia cu Bruxelles-ul. Activi suntem (a se vedea ultima reunune a diplomaţiei române derulate în perioada 27-29 august 2013 la Bucureşti), e în interesul nostru să fim cât mai ambiţioşi, ca să ne crească puterea de negociere.

În al treilea rând, trebuie să îţi stabileşti clar o listă de aliaţi "permanenţi", fie ei Franţa, Germania, Marea Britanie sau alţii; lista e de făcut în baza coincidenţei de interese. Sigur că depinzând de dosar putem face drum separat, dar avem nevoie de o minimă predictibilitate în ochii partenerilor. De exemplu, ca să putem conta pe Franţa şi Germania în majoritatea cazurilor, trebuie să ştie şi Parisul şi Berlinul că pot conta pe noi în majoritatea cazurilor; excepţia ar confirma doar regula. Pentru aceşti parteneri putem fi reper în regiunea noastră, astfel putem influenţa, pe zi ce trece tot mai eficient, poziţia UE raportat la ţări precum Moldova, Ucraina şi cele din Balcanii de Vest. 

Nu în ultimul rând, avem nevoie de o optimă diplomaţie europarlmentară. Europarlamentarii pot fi relee cheie într-o relaţie de calitate cu Uniunea Europeană, dincolo de activitatea lor pur legislativă. Sunt oameni care fac parte din delegaţii internaţionale, diplomaţi de facto pentru România. De aceea, miza alegerilor din 2014 pentru Parlamentul European este cu atât mai mare. Avem nevoie de cât mai mulţi oameni cu expertiză nu doar internă, ci şi externă. Lumea se schimbă accelerat şi trebuie să ţinem pasul cu ea dacă vrem să avem succes.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – corespondenţă în Jurnal de Dâmboviţa – “Cât de mult contează diaspora pentru România?”

Adresându-mă dâmboviţenilor, dar nu numai, am încercat o clasificare şi o trecere în revistă a rolului Diasporei pentru România, în noua corespondenţă pentru Jurnal de Dâmboviţa.

Redau în continuare materialul integral:

...........

În România este nevoie de o dezbatere politică reală despre potenţialul diasporei româneşti şi ce implică aceasta atât la nivel economic, cât mai ales la nivelul oamenilor. Poate nu este rău să încercăm o clasificare a diasporei. O secţiune aparte se poate aloca românilor care au plecat din ţară înainte de 1989, şi e bine să facem referiri la nume mari, precum Mircea Eliade sau Constantin Brâncuşi.

Ce a urmat după decembrie 1989 se poate structura de asemenea pe două dimensiuni: cei plecaţi la muncă necalificată sau cei la muncă intelectuală şi studii. Românii din diaspora sunt un liant între ţara de inserţie şi România. Milioanele de români care lucrează în străinătate trimit în ţară bani, dar contribuie în acelaşi timp şi la dezvoltarea economiilor în ţările în care lucrează.

Diaspora românească poate să fie un vector mai important al politicii externe a României, aşa cum poate ajuta dezvoltarea altor sectoare în România precum turismul sau dezvoltarea regională. Acum câţiva ani am fost în Turcia şi am rămas plăcut surprins de calitatea serviciilor şi de preţul incredibil al “pachetului turistic”. Succesul constă şi în implicarea diasporei din Europa în popularizarea ofertelor. Concret, un turc stă în Germania sau Franţa din octombrie până în martie. Lucrează pentru o companie de turism din acea ţară şi promovează ofertele pentru sezonul care urmează. În martie el se întoarce cu primii clienţi în Turcia şi lucrează ca şi chelner, recepţionist sau chiar manager.

Încă nu observ o astfel de abordare în România. Normal că noi găsim scuze, că sezonul nu e aşa de lung, că infrastructura de la noi e la pamânt. Problema cu sezonul lung e puţin relativă. Cine vine în România nu doreşte numai să stea la soare pe temperaturi de 35 de grade, ci vrea să descopere România. Nu asta dorim şi noi? Existenţa unor forme instituţionale adecvate atrage şi obiectivele de implicare a diasporei în viaţa economică şi politică a ţării.

Un exemplu de instrument de pe agenda politică a diasporei este cel al Irlandei, care îşi bazează programul educaţional, ştiinţă şi tehnologie pe cunoştinţele celor din afară. Strategia pentru diaspora este văzută de multe ori ca fiind una la nivel de stat naţional. În cazul Irlandei, districtul Donegal are propria sa abordare şi emigranţii din acea regiune au fost reali investitori în economia locală.

Prin urmare, politica de dezvoltare regională şi coeziune poate juca un rol esenţial în crearea celui mai potrivit model, având un potenţial serios de creştere regională echilibrată. Victor Ponta este un premier care crede în diaspora, un lucru pe care l-a dovedit încă din mai 2012 prin intermediul conferinţei PSD Belgia de la Bruxelles, iar in iunie 2012 acesta spunea: “Sarcina diasporei româneşti nu este deloc uşoară - voi sunteţi adevăraţii mesageri ai României. Prin ceea ce faceţi, puteţi schimba felul în care România este văzută în afară, dar vocea voastră trebuie auzită şi recunoscută”.

Dan LUCA / Bruxelles

Ţinta tinerilor - posturi de vârf

Cristina Filip, HR manager la DHL România, povestea recent Ziarului Financiar despre abordarea diferită a tinerei generaţii în dezvoltarea profesională, comparativ cu ce erau obişnuiţi angajatorii în trecut.

„Tinerilor din generaţia de astăzi le place foarte mult să socializeze şi ţintesc o ascensiune rapidă în carieră. Ei sunt mai puţin înclinaţi spre a-şi începe cariera în poziţii de entry-level şi a-şi asigura ulterior creşterea în cadrul aceleiaşi companii, cum se întâmpla cu generaţiile anterioare. Cerinţele acestora sunt foarte mari şi uneori nerealiste. Cred că mai multă răbdare le-ar fi utilă“, spune aceasta.

Totuşi, în ceea ce priveşte cunoaşterea unei limbi străine (engleza) şi a competenţelor din zona de IT, elemente de bază în multe meserii, tinerii sunt mult mai bine pregătiţi decât până acum.

Am scris mult pe blog despre diferenţele, normale de altfel, care apar de la o generaţie la alta, în diferite domenii:

Despre analfabetism… digital

Nevoi X + Nevoi Y = Succesul organizaţiei

Tineri. Generaţii. Portrete robot

Delectarea online şi productivitatea muncii

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Prahova – “Demitizarea şabloanelor despre România”

De-a lungul istoriei s-au creat o serie de şabloane, de stereotipii legate de România şi de români. Argumente concrete care demolează multe dintre acestea, puteţi găsi în noul articol pe care l-am scris pentru Ziarul Prahova.

Îl redau în cele ce urmează, în forma integrală:

...........

Acum câţiva ani citeam într-un articol despre cum defectele unei naţiuni, perpetuate de-a lungul istoriei, pot afecta imaginea unei ţări la nivel internaţional. Asociate cu anumite simptome patologice, acestea sunt adevărate “boli” pentru statele afectate.

La Bruxelles, România nu este văzută ca fiind o prezenţă negativă în contextul european. Din păcate, însă, problema României este că nu se remarcă suficient în dezbaterile europene. Ne putem integra ca ţară în UE doar dacă suntem prezenţi. România trebuie să renunţe la a adopta “poziţia ghiocelului”, a “scaunului vid”, pe anumite politici sectoriale.

Văzuţi din capitala Europei, noi, ca români, trebuie să lăsăm frustrările la o parte şi să muncim mai mult şi mai strategic pentru a dezvolta resursele care ne-au fost oferite. Sunt capitole la care cetăţenii străini privesc obiectiv anumite domenii şi declară cu sinceritate că situaţia nu e chiar atât de “neagră” pe cât pare la prima vedere. Multe dintre miturile legate de România fiind astfel spulberate.

De exemplu, deşi încrederea în educaţia românească este la un nivel foarte scăzut în ţară, Laskaris Tsakoumakis, grec de origine, directorul general în România al unei companii de renume, sfătuieşte pe oricine să aleagă o facultate din România, iar masterul şi doctoratul să îl urmeze în străinătate. Grecul consideră că în România nu se învaţă prea mult şi fără rost, fiind de părere că specializarea te învaţă să reacţionezi corect, în timp ce cunoştinţele generale - să prevezi. Fiind în România de 20 de ani, nu o consideră o ţară în care afacerile nu se fac cu onestitate. “Românii sunt ca şi grecii, lucrează mult pe prietenie şi relaţie personală”. “Toate rezultatele pe care le-am obţinut aici le-am produs cu echipa mea din România, pe care nu aş schimba-o cu nicio altă echipă din vreo altă parte a lumii”.

Un alt mit detronat este cel conform căruia “producţia din România a murit de mult”. Şi ca exemplu, grecul aminteşte de unităţile industriale care produc pentru rafinării petroliere, de firmele din sfera high-tech şi de Aerostar Bacău, care derulează export în Brazilia. “Tocmai datorită educaţiei lui, românul e deschis la orice, poate implementa repede tehnologii, se poate adapta”. “Viitorul României nu e puternic, e foarte puternic, poate un pic ameninţător pentru celelalte ţări din regiune”. Românii nu au o mentalitate păguboasă, însă din păcate, lucrurile mai puţin bune se bucură de o prea mare mediatizare, consideră grecul.

La capitolul investitori, Laskaris nu este de acord cu “zvonistica” potrivit căreia aceştia sunt atraşi doar de mâna de lucru ieftină – “Crezi că Airbus vine pentru mâna de lucru ieftină?”. “Dacă nu există specializare de vârf, nu deschizi nici consignaţia, darămite uzina”, glumeşte, însă are mare dreptate. “În România poţi să produci orice, dar trebuie să se bată palma pe domeniile de vârf, pentru că acolo se câştigă cel mai bine”.

Şi nu cel mai puţin important, ultimul mit “desfiinţat” de grec este cel care plasează România în coada regiunii. Existând potenţialul de creştere în domenii productive, care nu stagnează la un anumit nivel, precum comerţul sau serviciile, suntem de departe mult mai bine poziţionaţi decât vecinii.

Dan LUCA / Bruxelles

Schimbări de eurodeputaţi. Procedurã.

Alegerile pentru Parlamentul European se organizează o dată la 5 ani. Ultima confuntare a avut loc în iunie 2009, - şi acum îmi amintesc cu mare plăcere de campania electorală de atunci - iar acum suntem la câteva luni de alegerile din mai 2014. De-a lungul anilor s-a demonstrat faptul că nu toţi dintre cei aleşi ajung să îşi şi termine mandatul, din diverse motive, lăsând locul altor colegi după o perioadă de mandat.  

Cauza principală a “pierderii mandatului” este tentaţia de a reveni în politica naţională, fie ca ministru sau ca deputat naţional.

Şi în România avem o astfel de “migraţie”. Unii se retag chiar înainte de a ajunge efectiv în legislativul european, cum este cazul senatorului Ben-Oni Ardelean. Acesta a ieşit din cursă explicându-şi hotărârea: „Am decis să nu mă duc la Parlamentul European, datorită faptului că sunt într-o poziţie care îmi oferă posibilitatea de a ajuta judeţul Timiş şi întreaga regiune“.

Ne amintim de asemenea că în 2012 Minodora Cliveti devenea membră a Parlamentului European, după ce Rovana Plumb a fost numită Ministru al Mediului.

Acum, Ramona Mănescu, numită Ministru al Transporturilor în România, înseamnă şi o schimbare în structura de reprezentare a liberalilor în fotoliile Parlamentului European.

Tehnic, reamintesc mecanismul de înlocuire a eurodeputaţilor: Procedura de ocupare a locurilor vacantate este reglementată de Legea 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European. Potrivit Art. 72 din legea menţionată, „candidaţii înscrişi în liste, care nu au fost aleşi, rămân pe listele respective în ordinea în care au fost înscrişi“. Totodată, în cazul în care postul este vacantat ca urmare a demisiei, cum este cazul Ramonei Mănescu, mandatele pentru locurile vacantate le sunt atribuite următorilor pe listele de candidaţi, în ordinea în care au fost înscrişi.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Făclia – “Baletul britanicilor în Uniunea Europeană”

Geografia şi economia i-au permis Marii Britanii ca pe parcursul istoriei să oscileze între identificarea cu structura europeană, sau izolarea de aceasta. Despre acest lucru scriam recent într-un articol pregătit pentru ziarul clujean Făclia.

Îl redau integral în continuare:

..........

În urma recentelor sondaje de opinie s-a constatat că, în cazul unui referendum în Marea Britanie, cei mai mulţi dintre britanici ar vota să rămînă în UE, în defavoarea părăsirii Comunităţii.

Apropo de Marea Britanie, s-ar putea să asistăm la alte modificări pe harta Uniunii Europene, cu o Scoţie care vorbeşte despre independenţă faţă de Marea Britanie. Mai avem un an pînă la referendumul scoţian din septembrie 2014, dar scenariile se discută deja. Preşedintele Comisiei Europene, Barroso, sublinia însă că orice stat nou format va trebui să îşi relanseze candidatura pentru a deveni membru UE, totuşi s-ar putea ca numărul statelor din Uniunea Europeană să rămînă neschimbat. Chiar dacă britanicii vor hotărî ieşirea din Uniunea Europeană, premierul scoţian Alex Salmond este de părere că ţara sa nu va fi pusă în această situaţie, negocierile cu oficialii europeni fiind purtate înainte de transferul de suveranitate.

În cazul obţinerii independenţei, politica monetară scoţiană ar urmă să fie schimbată. Variantele posibile sînt însă patru la număr: fie se păstrează lira sterlină în continuare; se utilizează în paralel atît lira cît şi euro, se adoptă euro, sau se lansează o nouă monedă, naţională. Astfel, a treia opţiune ar fi singura alegere realistă, care evită o anumită formă de dependentă fată de Marea Britanie. Să nu uităm însă că în Irlanda avem euro ca monedă naţională, deci Scoţia ar merge în aceeaşi direcţie.

În general, aşa cum zicea George Friedman, Marea Britanie nu s-a baricadat în afara Europei (decît în cazuri extreme), ci şi-a limitat implicarea. Geografia i-a permis acest lucru. Totuşi, Marea Britanie pare să se simtă “incomodată” de situaţiile în care nu poate decide, atunci cînd trebuie să urmeze hotărîrile Bruxellesului. Discuţiile pentru renegocierea poziţiei Marii Britanii în UE vor influenţa semnificativ “faţa” Uniunii. De partea cealaltă, personalităţi “cu greutate” istorică, precum Jacques Delors, au considerat că Marii Britanii i s-ar putea oferi statutul de „membru asociat al UE”.

La începutul acestui an, oficialii americani au lansat avertismente în legătură cu eventualitatea ieşirii Marii Britanii din UE: un membru senior al guvernului Obama a vorbit la Londra despre riscurile generate de dezbaterea din Marea Britanie. “Avem o relaţie în creştere cu UE o instituţie care are o influenţă din ce în ce mai mare în lume, şi vrem să vedem şi o voce puternică a britanicilor în această Uniune”, a declarat Philip H. Gordon, la întrunirea din capitala britanică.

Chiar si Japonia şi-a adăugat vocea la apelurile internaţionale pentru ca Marea Britanie să rămînă membră a blocului european. După ce Cameron a anunţat organizarea referendumului pe acest subiect, William Hague, secretarul britanic de externe, a declarat că retragerea din UE ar descuraja investitorii, ar afecta comerţul şi, în concluzie, ar cauza mari daune Marii Britanii şi statutului global de care aceasta se bucură în prezent. Oficialii japonezi au subliniat că mai mult de 1.300 de companii au investit în Marea Britanie contribuind la crearea a 130.000 de locuri de muncă. “Avantajul pe care îl are Marea Britanie, ca o poartă de acces la piaţa europeană, a atras investiţiile japoneze. Guvernul Japoniei aşteaptă ca Marea Britanie să îşi menţină acest rol favorabil”, conform declaraţiei apărute recent pe site-ul ambasadei britanice din Japonia.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Argeşul – “Reprezentarea industriei auto la Bruxelles”

Bruxelles-ul este şi gazda a federaţiilor industriale, a căror membrii au nevoie de reprezentarea intereselor sectoriale în dezbaterea europeană. Emblema Dacia este prezentă aici, prin asociere cu Renault şi Nissan, dar şi în Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini.

Despre cum funcţionează sistemul scriam recent într-un material publicat de ziarul Argeşul, pe care îl puteţi citi integral în continuare:

...........

La mulţi ani, Dacia, şi de la Bruxelles! Aniversarea celor 45 de ani de la producerea primului autoturism Dacia la Mioveni este un bun prilej de a aminti despre importanţa reprezentării industriei auto în capitala Europei.

Principala formă de relaţionare cu decidenţii politici ai Bruxelles-ului european este ACEA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Maşini, din care fac parte şi BMW, şi Renault, şi Fiat, dar şi alte mărci binecunoscute. Care este rolul acestei asociaţii? Să ne imaginăm că oamenii de la, să zicem, Mercedes doresc să-i explice Comisiei Europene părerea lor despre propunerile legislative pentru dezvoltarea siguranţei rutiere. După aceea vin delegaţii Volvo să-i explice Comisiei versiunea lor, iar într-o săptămână sosesc şi cei de la Fiat cu acelaşi subiect. E prea complicat şi ineficient, iar prin urmare se recomandă “coagularea grupurilor industriale” în asociaţii europene (grupuri de interese), cu Adunări Generale anuale ale membrilor, Grupuri de lucru sectoriale şi, pe cât posibil, Secretariat permanent în Bruxelles. Astfel se pot prezenta “opinii comune ale industriei despre acel subiect”. Asociaţia îşi exprimă foarte vizibil opinia despre subiectul menţionat, în numele sectorului pe care este împuternicit să îl reprezinte, conform statutului organizaţiei. Desigur atingerea compromisului în aceste forumuri “interne” de dezbatere nu este un lucru uşor. Să nu uităm că, în ciuda faptului că stau la aceeaşi masă a negocierilor, cei care formează asociaţia sunt în competiţie comercială permanentă, iar cei care lucrează în vânzările de automobile ştiu bine ce înseamnă asta.

Secretarul general al asociaţiei de la Bruxelles coordonează activitatea unui Secretariat permanent, format din experţi în legislaţie europeană şi nu numai. În cazul ACEA echipa de la Bruxelles este de aproximativ 25 de persoane, care luptă pentru interesul industriei auto europene în dinamica legislativă. Fie vorba între noi, salariile acestor persoane sunt excelente, în totală concordanţă cu responsabilitatea pe care o au, atingând chiar 5.000 euro pe lună, în funcţie de industria pe care o reprezintă şi rolul pe care îl au în mecanism.

La Bruxelles există 3.000 de federaţii sectoriale care reprezintă anumite industrii. Este o dinamică fantastică, iar oamenii care lucrează pentru aceste federaţii anticipează ceea ce se va întâmpla din punct de vedere legislativ peste cinci ani. Să mai menţionez că avem aproximativ 20.000 de persoane care lucrează în aceste federaţii la Bruxelles?

Şi dacă tot le este drag argeşenilor sectorul construcţiilor de maşini, promit ca pe viitor să prezint şi ce face la Bruxelles CLEPA, asociaţia care reprezintă producătorii de componente pentru constructorii de maşini, dar şi cum ACEA se luptă pentru apărarea drepturilor de proprietate intelectuală în special cu producătorii chinezi.

Vânzările europene Dacia au crescut cu 18 procente, la 90.000 de unităţi, în primele luni ale acestui an, pe o piaţă în scădere, potrivit datelor furnizate de ACEA. Emblema industriei româneşti, Dacia, o găsim reprezentată la Bruxelles şi direct prin asocierea Renault – Nissan – Dacia, care are în jur de opt persoane în permanenţă la Bruxelles, până acum câteva luni, şi o româncă.

Dan LUCA / Bruxelles