Geografia şi economia
i-au permis Marii Britanii ca pe parcursul istoriei să oscileze între
identificarea cu structura europeană, sau izolarea de aceasta. Despre acest
lucru scriam recent într-un articol pregătit pentru ziarul clujean Făclia.
Îl redau
integral în continuare:
..........
În urma
recentelor sondaje de opinie s-a constatat că, în cazul unui referendum în
Marea Britanie, cei mai mulţi dintre britanici ar vota să rămînă în UE, în
defavoarea părăsirii Comunităţii.
Apropo de Marea
Britanie, s-ar putea să asistăm la alte modificări pe harta Uniunii Europene,
cu o Scoţie care vorbeşte despre independenţă faţă de Marea Britanie. Mai avem
un an pînă la referendumul scoţian din septembrie 2014, dar scenariile se
discută deja. Preşedintele Comisiei Europene, Barroso, sublinia însă că orice
stat nou format va trebui să îşi relanseze candidatura pentru a deveni membru
UE, totuşi s-ar putea ca numărul statelor din Uniunea Europeană să rămînă
neschimbat. Chiar dacă britanicii vor hotărî ieşirea din Uniunea Europeană,
premierul scoţian Alex Salmond este de părere că ţara sa nu va fi pusă în
această situaţie, negocierile cu oficialii europeni fiind purtate înainte de
transferul de suveranitate.
În cazul
obţinerii independenţei, politica monetară scoţiană ar urmă să fie schimbată.
Variantele posibile sînt însă patru la număr: fie se păstrează lira sterlină în
continuare; se utilizează în paralel atît lira cît şi euro, se adoptă euro, sau
se lansează o nouă monedă, naţională. Astfel, a treia opţiune ar fi singura
alegere realistă, care evită o anumită formă de dependentă fată de Marea
Britanie. Să nu uităm însă că în Irlanda avem euro ca monedă naţională, deci
Scoţia ar merge în aceeaşi direcţie.
În general, aşa
cum zicea George Friedman, Marea Britanie nu s-a baricadat în afara Europei
(decît în cazuri extreme), ci şi-a limitat implicarea. Geografia i-a permis
acest lucru. Totuşi, Marea Britanie pare să se simtă “incomodată” de situaţiile
în care nu poate decide, atunci cînd trebuie să urmeze hotărîrile
Bruxellesului. Discuţiile pentru renegocierea poziţiei Marii Britanii în UE vor
influenţa semnificativ “faţa” Uniunii. De partea cealaltă, personalităţi “cu
greutate” istorică, precum Jacques Delors, au considerat că Marii Britanii i
s-ar putea oferi statutul de „membru asociat al UE”.
La începutul
acestui an, oficialii americani au lansat avertismente în legătură cu
eventualitatea ieşirii Marii Britanii din UE: un membru senior al guvernului
Obama a vorbit la Londra despre riscurile generate de dezbaterea din Marea
Britanie. “Avem o relaţie în creştere cu UE o instituţie care are o influenţă
din ce în ce mai mare în lume, şi vrem să vedem şi o voce puternică a
britanicilor în această Uniune”, a declarat Philip H. Gordon, la întrunirea din
capitala britanică.
Chiar si
Japonia şi-a adăugat vocea la apelurile internaţionale pentru ca Marea Britanie
să rămînă membră a blocului european. După ce Cameron a anunţat organizarea
referendumului pe acest subiect, William Hague, secretarul britanic de externe,
a declarat că retragerea din UE ar descuraja investitorii, ar afecta comerţul
şi, în concluzie, ar cauza mari daune Marii Britanii şi statutului global de
care aceasta se bucură în prezent. Oficialii japonezi au subliniat că mai mult
de 1.300 de companii au investit în Marea Britanie contribuind la crearea a
130.000 de locuri de muncă. “Avantajul pe care îl are Marea Britanie, ca o
poartă de acces la piaţa europeană, a atras investiţiile japoneze. Guvernul
Japoniei aşteaptă ca Marea Britanie să îşi menţină acest rol favorabil”,
conform declaraţiei apărute recent pe site-ul ambasadei britanice din Japonia.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu