Viviane
Reding, comisarul UE pentru justiție și drepturi fundamentale, a subliniat
că alegerile din 2014 ar putea marca începutul "unei noi ere" pentru
Uniunea Europeană, deoarece este prima dată când se aplică noile prevederi ale
Tratatului de la Lisabona, care a intrat în vigoare în 2009.
Vorbind la recepția de vară a Uniunii
Federaliștilor Europeni, ea a spus că membrii nou aleși ai Parlamentului
European ar avea nevoie de un mediator pentru a numi un nou "guvern",
comparând Uniunea Europeană cu o democraţie parlamentară.
Reding a atras paralele între formarea
noului Parlament European și practica Belgiei de a desemna un mediator pentru a
căuta acorduri și coaliții între diferite părți, ceea ce duce la alegerea unui
prim-ministru. "Cine va decide ce părți sunt în măsură să formeze o
coaliție în Parlamentul European?", este întrebarea pe care o lansa
Reding. "Președintele Consiliului European ar putea fi una" a răspuns
ea, referindu-se la Herman Van Rompuy, cel care în present prezidează
summiturile UE. În opinia sa, două sau trei grupuri politice ar putea intra în
coaliție și ar putea urma un nou președinte al Comisiei.
O astfel de procedură ar putea părea de bun
simț pentru cei din afara UE. Dar Reding a declarat că ar avea nevoie de
"o schimbare totală" în mentalitatea șefilor de state și de guvern,
"care nu ar putea fi prea entuziaşti în a lua această direcție".
Până în prezent, președintele Comisiei a
fost numit de către liderii UE, în spatele ușilor închise, cel desemnat a fost
apoi prezentat Parlamentului European pentru un vot cu majoritate simplă. De
data aceasta lucrurile vor fi diferite pentru că Tratatul de la Lisabona
prevede ca de la primele faze ale procesului de selecție consultările să aibă
loc implicând Parlamentul European.
Herman Van Rompuy este deschis pentru
asumarea unui rol mediator, potrivit unor surse din cadrul Consiliului
European. Dar pentru ca acest lucru să se şi întâmple, fiecare familie politică
ar trebui mai întâi să cadă de acord asupra unui candidat pentru Comisie care
are sprijinul tuturor filialele lor naționale. Presupunând că fiecare familie
politică este de acord asupra unui candidat, concurenții ar trebui în continuare
să fie aprobaţi oficial de către guvernul lor național înainte de a se muta la
Bruxelles.
În practică acest lucru poate duce la
situații incomode. De exemplu, un lider national - cum ar fi Angela Merkel în
Germania - ar trebui să accepte numirea unui comisar- candidat din rândurile
opoziției, în funcție de rezultatele alegerilor. "În cazul în care
socialiștii câștigă, va putea Merkel să îl accepte pe Schulz?". Reding se
declară sceptică îndoindu-se că liderii UE ar fi dispuşi să meargă atât de
departe, dar a subliniat că acest lucru este ceea ce implică Tratatul de la
Lisabona. "Dacă semnezi un tratat, ar trebui să știi ce este în tratat",
a explicat ea.
Sugerez şi
alete mesaje care cuprind dezbateri pe acest subiect:
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu