În articolul pe
care l-am pregătit săptămâna aceasta pentru ziarul
Argeşul, lansam o întrebare, pe care cu siguranţă şi-au pus-o mulţi.
Liderii europeni încearcă să recâştige încrederea cetăţenilor, prin consultare
şi implicarea lor în luarea deciziilor.
Materialul
integral în redau şi în continuare:
..............
Relaţia UE-cetăţeni
pare a fi într-o stare de somnolenţă, animată din când în când de câte un
referendum, nu de fiecare dată cu rezultate pozitive. Cetăţenii, la rândul lor,
îşi amintesc de Uniune atunci când sunt nemulţumiţi.
De la
înfiinţarea sa, Uniunea Europeană a reuşit cu siguranţă să-şi atragă adepţi şi
să-i convingă de faptul că merită să investească timp şi energie pentru a
înţelege complicatele mecanisme ce stau la baza funcţionării ei. UE are “fanii”
săi. Dar cât de prezentă în conştiinţa oamenilor obişnuiţi este Uniunea dacă ne
deplasăm în afara cartierului european? Cine mai este interesat de UE când
avansăm pe străzile Bruxelles-ului şi dacă mergem de acolo mai departe în toate
statele membre? Cine mai ştie ce structură au instituţiile europene şi cu
ce se ocupă fiecare? Uniunea Europeană are acum 500 de milioane de locuitori,
dintre care cei într-adevăr informaţi în legătură cu felul în care funcţionează
sunt doar o picătură într-un ocean.
Interesantă
abordarea propusă în 2011 de Valéry Giscard d’Estaing, Coordonatorul Convenţiei
Europene (dacă îşi mai aminteşte cineva de aşa ceva) legată de organizarea unui
“Congres al cetăţenilor” în care Parlamentul European şi cele naţionale să
dezbată împreună provocările cu care se confruntă Uniunea. Congresul ar apropia mai mult cetăţenii de UE, o mare necesitate având în
vedere lipsa de interes pe care aceştia o manifestă cu privire la problemele
comunitare. Fostul preşedinte al Franţei preciza că actualii lideri europeni
sunt mult prea focalizaţi pe măsurile cu rezultate pe termen scurt şi lasă la
urmă orientările strategice, pe termen lung, care să contribuie la o reală
conectare cu cetăţenii.
În următorii
ani am putea asista la diferite schimbări pe tabla europeană, efect indirect al
crizei economice prelungite, însă influenţate şi de atitudinea cetăţenilor faţă
de proiectul european. Sondajele de opinie arată clar:
suportul cetăţenilor europeni pentru UE este în scădere. Nuanţând, observăm că
oamenii nu critică ideea de Uniune Europeană, însă nu sprijină sistemul
european creat în ultimii ani. UE are o mare problemă cu “tăcerea” cetăţenilor
săi şi asta se observă în special în preajma alegerilor pentru Parlamentul
European.
Marea Britanie
ameninţă cu părăsirea UE, dacă după negocieri poziţia sa în Uniune nu va fi cea
aşteptată. Hotărârea va fi influenţată însă de rezultatele unui posibil
referendum despre rămânerea Marii Britanii în UE. Tot în această parte a
Europei s-ar putea să asistăm la alte modificări – Scoţia doreşte independenţă
faţă de Marea Britanie. După declaraţia preşedintelui Comisiei Europene,
Barroso, potrivit căruia orice stat nou format va trebui să-şi relanseze
candidatura pentru a deveni membru UE, şi în contextul în care Scoţia vorbeşte
de independenţa faţă de Marea Britanie, se iscă o nouă dezbatere. Astfel, chiar
dacă britanicii vor hotărî ieşirea din Uniune, premierul scoţian Alex Salmond
este de părere că ţara sa nu va fi pusă în aceeaşi situaţie, negocierile cu
oficialii europeni fiind purtate înainte de transferul de suveranitate.
Alături de
Scoţia, în regiunea spaniolă Catalonia se dezbate organizarea unui referendum
anul viitor pentru obţinerea independenţei faţă de Spania. Islanda este una
dintre cele cinci ţări candidate la aderare la UE şi, alături de Muntenegru şi
Turcia, una dintre cele care au iniţiat deja negocierile de aderare,
înaintându-şi cererea în 2009. Recent, noul premier al Islandei, Sigmundur
David Gunnlaugsson, aflat într-o vizită la Bruxelles, a anunţat că decizia
privind aderarea la UE se amână cel puţin până la toamnă şi va depinde de
rezultatele referendumului islandez.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu