Cel mai recent
material pe care l-am pregătit pentru Jurnal
de Dâmboviţa l-am dedicat românilor “globalizaţi”. Mi-am dorit să
conştientizez că realităţile anului 2013 sunt efectele fireşti ale
globalizării.
Vă recomand
materialul integral, apărut în ediţia din 11 octombrie, pe care îl redau şi în
continuare:
……………
La peste 20 de ani
de la eliberarea de sistemul totalitar, România are încă probleme în a percepe
cu adevărat realităţile anului 2013. Închistaţi de dictatura comunistă, românul
a pierdut sensul mobilităţii europene sau mondiale. Împinşi de oportunităţile
oferite de globalizare, britanicul, olandezul, francezul şi alte naţii libere
au căutat binele chiar şi departe de ţara lor.
Nimeni însă nu
consideră că un olandez care lucrează la un contract pentru o firmă de
extracţia petrolului în Rusia a plecat din ţară, neamţul care lucrează în
sectorul financiar din New York nu a părăsit de fapt Germania. Ei au căutat să
îşi pună în valoare calităţile de care dispun pentru a avea o viaţă mai bună
unde s-a ivit oportunitatea. Avem şi noi astfel de exemple, de compatrioţi pe
care cu greu poţi să-i închistezi într-un pătrăţel geografic.
Nadia Comăneci
navighează fără probleme între Statele Unite şi România. A plecat Nadia din
România? S-a intors? Da, a plecat din ţară pe vremea comuniştilor, dar acum e
şi în ţară şi în afara ei, în acelaşi timp. Ion Ţiriac e la fel. E şi în ţară
şi în loja de la Roland Garros, fără să îţi dai seama. Nu trebuie să ne mai
mirăm că există străini care sunt surprinşi de frumuseţile ţării noastre şi
decid să se instaleze la noi. E normal, asta înseamnă globalizarea şi sistemul
rezultat.
Acel luxemburghez
care are un camping lângă Mamaia, e similar cu alţi zeci de luxemburghezi care
derulează afaceri asemănătoare în Spania, Portugalia, Grecia sau chiar
Filipine. Chiar suntem aşa de uluiţi că un american trăieşte de 5 ani în
România reprezentând multinaţionale pe plan mioritic? Păi dacă observăm că are
un salar de 10.000 de dolari pe lună, parcă începem să mai venim de-acasă cu
modul de gândire.
Acelaşi american va
pleca la anul în China dacă vreo companie îi va propune să deruleze un contract
acolo pentru 10.001 dolari lunar. Nu mai putem vorbi de români plecaţi şi
români care au ales ˝să reziste în ţară˝, ˝sacrificându-se pentru ţară, că
trebuie să facă şi asta cineva˝.
În momentul de faţă
vorbim de români globalizaţi, care şi-au făcut curajul să încerce lumea largă,
să îşi facă un rost pe alte meleaguri, să înveţe să gândească în alte limbi, să
descopere cu adevărat ce înseamnă toleranţa culturală. Aceşti români îi
întâlnim în Germania, în Spania, în Canada, Statele Unite şi chiar în Bruxelles.
Ei nu sunt statici, acum sunt în Noua Zeelandă, mâine cu serviciul şi viaţa în
Marea Britanie. Călătoresc, descoperă, acumulează cunoştinţe, sunt utili în
locuri greu de imaginat.
Cunosc mii de astfel
de români, implantaţi în firme farmaceutice din Brazilia, IT-işti la companii
grele americane, oameni de finanţe în polul financiar londonez sau coordonând
proiecte de infrastructură în Germania. Locuiesc de 16 ani în Belgia, dar nu am
plecat din România. Doar în ultimele 12 luni am fost de 8 ori în ţară şi am
călătorit în alte 15 ţări de pe trei continente. Sunt român şi român voi rămâne
toată viaţa mea, chiar dacă soţia e olandeză, iar cei 3 copii pe care îi avem
împreună s-au născut în Belgia. Bun venit Românie în realităţile globalizării
anului 2013!
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu